4,844 matches
-
Nimeni nu avea să afle vreodată. În timp ce părinții mei Își făceau inițierea În gonadogeneză, și eu -oficial tot Calliope - Îmi făceam cumva lecțiile. Stăteam În sala de lectură a Bibliotecii Publice din New York și căutam ceva În dicționar. Doctorul Luce intuise bine că discuțiile cu studenții la medicină și colegii săi mă depășeau. Nu știam ce Înseamnă „5-alfa-reductază“ sau „ginecomastie“ sau „canal inghinal“. Dar Luce Îmi și subestimase aptitudinile. Nu luase În considerare programa riguroasă de la școala mea particulară. Nu ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bun-simț. Vipsania îi zâmbește recu nos cătoare și completează: — Oamenii sunt mai curioși să afle lucruri care au fost amânate și peste care s-a așternut în parte uitarea. Cei doi Pisones tac. Vipsania surâde și îi lasă în pace. Intuiește ce-i roade. O persoană - mai rău, o femeie - care nu a scris în viața ei decât pentru a-și întreține relațiile personale are curajul, obrăznicia chiar, să vină în fața publicului cu un elogiu adus tatălui său. Prea personal, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru Vipsania. În urechi i-a răsunat cuvântul nerostit: Cornelius. Cornelius!? se alarmează instantaneu. Fratele mai mic al lui Gallus? Își îndreaptă ochii, cercetător, către Claudius. În fața privirii ei pătrunzătoare, acesta întoarce capul, stânjenit. Gestul lui o convinge că a intuit corect. Cornelius deci. Incredibil! Nu chiar atât de neașteptat, totuși. De mult a simțit că Pollio ascunde un secret. Chiar și față de băieții lui. Ceva ce Gallus a reușit să afle. Este sigură că-și șantaja tatăl. Cornelius să fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
senatori și cava leri, pentru a-și subordona și mai mult întreaga clasă conducătoare... Ba tu ești cel care nu înțelegi, se strâmbă Herodes în sinea sa. O apreciază și mai mult pe Antonia pentru perspicacitatea ei. Deși femeie, a intuit că Augustus preferă să se folosească de cei pe care îi are la îndemână, decât să și i înstrăineze. Germanicus observă numai noua structură constituită pe lângă instituțiile și practicile deja existente, dar nu realizează că, deși controlată în întregime de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi nevoie ca soția ta să intervină pe lângă împărat ca să primești triumful pe care îl meriți însutit, dar care probabil îți va fi din nou refuzat... Observă cu coada ochiului fața schimonosită de ură a Agri ppinei. Înțelege că a intuit corect și oftează adânc. Germanicus își mușcă buzele consternat. — Suntem în fața mesei de altar, mamă! o mustră încet pe Antonia. Cum i-a putut trece prin minte așa ceva? Să-l pună într-o astfel de situație penibilă! Cerșește măriri pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își manifestă admirația față de haina soției mele și reieși că acum douăzeci de ani Își cumpăra și ea hainele de la aceeași maison de couture din Rue Saint Honoré. Îi luau doar măsurile și o vendeuse care o cunoștea și-i intuia gusturile Îi alegea rochiile, care-i erau trimise În America. Rochiile-i soseau la un oficiu poștal apropiat de locuința sa din centrul New York-ului, iar vama nu era niciodată exorbitantă, pentru că deschideau rochiile chiar acolo, ca să le aproximeze valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Bennie, dar nu și partenerul lui, Timothy, din moment ce nu era trecut pe lista oficială de rude apropiate. Telefoanele fură date la ore ciudate, când se știa sigur că destinatarii lor sunt acasă, ore la care de la primul țârâit se intuia că nu pot fi decât vești proaste, Încă Înainte ca GNN să difuzeze știrea de ultimă oră. Familiile prietenilor mei priviră șocați cum un individ cu voce mieroasă și accent britanic vorbește despre cei dragi ca și cum le-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi spuse cu certitudine: 1) unele funcții ale creierului au fost afectate; 2) nu se știe dacă în viitor se vor reface. Ține minte cam tot ce i s-a întâmplat de la atac, dar nu chiar tot. Tatsuo nu poate intui ce va uita și ce va ține minte. Piciorul și mâna dreaptă nu le mișcă deloc, în special piciorul. Dacă nu poți să-ți miști o parte a corpului, apar tot felul de probleme. În vara anului trecut a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se delectase ore în șir mângâind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doar nu ne așteptam să locuim ca la un hotel. După un timp a apărut și profesorul Speranță, un tip trecut de 30 de ani, stilat, cu un mers elegant și alură de Don Juan. După obișnuitele amabilități, domnul Speranță, intuind parcă întrebarea ce ne stătea pe buze, ne-a informat că în ce privește dormitul, să nu ne facem probleme: el va dormi pe banca de lemn, lăsându-ne nouă patul. Seara, după ce ne cam ajunsese miezul nopții cu istoriile domnului Speranță
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pasa asta proastă și s-a gândit că nu se cade ca tocmai el, ditamai Dumnezeul să se prăpădească în plină putere creatoare, de dor și de urât, ci conform principiilor marxist-leniniste, care nu apăruseră, dar pe care el le intuia încă de pe atunci, să treacă la muncă și să facă și el o treabă oarecare. Și s-a apucat moșul să creeze. La puterea lui de Dumnezeu atotputernic și cu normă întreagă, ar fi putut, bineînțeles, să le facă pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în orice țară civilizată de pe mapamond? Nicidecum, pe șest a fost dat ordin să fie arse seringile, Sanepidul nu a mai porcăit asistentele din spital, și toată lumea a tăcut. Mușamalizarea a fost deplină și doar în amintirea celor care au intuit atunci, la momentul acela, pericolul imens la care fuseseră supuși pacienții din spital și din județ, mai există zgura vindicativă a nedreptății de atunci. Cine mai știe, în câte județe nu s-a avut ideea verificării seringilor și atunci boala
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu pot să-mi închipui, ce triste si anoste ar fi talk- show-urile și forumurile de pe Internet, unde tipi care în lipsă de altceva îl fac, bucăți-bucățele! Nici nu vreau să mă gândesc acum, de groază că aș putea intui plictiseala generală și ucigaș- toropitoare ce ar cuprinde România asta, într-o asemenea eventualitate. De cine s-ar mai lua poporul acesta, atât de iubitor de bășcălie, încât de dragul acesteia, uită până și de faptul că i se ia pâinea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
e resimțită mai curând dincoace, eventual în nevoia de a te fixa într-un loc și ați satisface dorința însăși. De altfel, locul străin începe cu noi înșine, cu simțurile și trupul pro priu, mergând până în punctul în care, așa cum intuiește Rimbaud, eul însuși este celălalt. Poate fi regăsit cu ceea ce omul rostește incomprehensibil în propria limbă și cu fiecare „acasă“ în care nu se simte acasă (Bernhard Waldenfels). În astfel de situații, nonsensul se constituie altfel decât atunci când alteritatea se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că mesajul creștin anunță un paradox absolut, recunoscut înainte de toate în evenimentul Întrupării. Este ceea ce unii interpreți, precum Søren Kierkegaard, vor avea tot timpul în atenție. Scriitorul danez, de altfel, explorează lumea paradoxului într-o altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Într-un loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sens e resimțită mai curând dincoace, eventual în nevoia de a te fixa întrun loc și ați satisface dorința însăși. De altfel, locul străin începe cu noi înșine, cu simțurile și trupul pro priu, mergând până în punctul în care, așa cum intuiește Rimbaud, eul însuși este celălalt. Poate fi regăsit cu ceea ce omul rostește incomprehensibil în propria limbă și cu fiecare „acasă“ în care nu se simte acasă (Bernhard Waldenfels). În astfel de situații, nonsensul se constituie altfel decât atunci când alteritatea se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deja că mesajul creștin anunță un paradox absolut, recunoscut înainte de toate în evenimentul Întrupării. Este ceea ce unii interpreți, precum Søren Kierkegaard, vor avea tot timpul în atenție. Scriitorul danez, de altfel, explorează lumea paradoxului întro altă manieră decât cea logică, intuind excelent sensul său existențial și religios. Întrun loc din Fărâme filozofice, va relua în formă abreviată o sentință mai veche atribuită lui Tertulian. „Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
adevărata sa esență se dezvăluie prin sacralitatea manifestată prin modul de a fi al pietrei. De aceea nu putem vorbi de "naturism" ori de "religie naturală" în înțelesul căpătat de acești termeni în secolul al XIX-lea, deoarece omul religios intuiește "supranaturalul" cu ajutorul aspectelor "naturale" ale Lumii. Sacrul ceresc și zeii uranieni O experiență religioasă se poate naște din simpla contemplare a boltei cerești. Cerul se vădește infinit, transcendent, fiind prin excelență un ganz andere față de nimicul reprezentat de om și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Integralismul își făcea încet loc, amenințând să cucerească în câțiva ani forțele vii ale națiunii. Sardinha nu urmărea atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă prospețime ca să intuiască și să realizeze o revoluție. Antiparlamentarist prin structură, acceptă mandatul de deputat ca să-și poată continua de la tribuna Camerei acțiunea naționalist-revoluționară. Dar nu obosește să afirme că noua monarhie va fi corporatistă, - ori nu va fi de loc. Bătrânii monarhiști
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de pierdut, se reîntoarce la catedra sa universitară din Coimbra. Să fie însă numai aceasta? Numai sentimentul că și-ar pierde timpul continuând să ia parte la ședințele Parlamentului portughez? Dacă, în acea zi de 2 septembrie 1921, Salazar a intuit precis caducitatea iremediabilă a regimului democrato-parlamentar - și totul ne face să credem că a intuit-o, atunci a văzut mai departe. A înțeles, bunăoară, că procesul de dezagregare al regimului politic portughez n-a atins încă faza lui finală, de unde
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Numai sentimentul că și-ar pierde timpul continuând să ia parte la ședințele Parlamentului portughez? Dacă, în acea zi de 2 septembrie 1921, Salazar a intuit precis caducitatea iremediabilă a regimului democrato-parlamentar - și totul ne face să credem că a intuit-o, atunci a văzut mai departe. A înțeles, bunăoară, că procesul de dezagregare al regimului politic portughez n-a atins încă faza lui finală, de unde ar putea începe un proces invers, de reintegrare. A ghicit, fără îndoială, că guvernarea lui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sus nu putea fi împlinit de la o zi la alta. Nimeni altul mai bine ca Salazar nu-și dădea seama de caducitatea unei revoluții pripite și formale. E1 vedea însă întotdeauna mai departe; știa ce vrea și încotro se îndreaptă; intuia nevoile momentului istoric, și dacă nu anticipa întotdeauna, lăsând ca realitățile să devină evidente pentru toți, apoi nu obosea ca să le ajute în procesul lor de manifestare. Dar toate acestea erau validate numai cu o singură condiție: ca mișcarea de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aduse calul lângă Audbert și aruncă doar o privire scurtă jos, apoi, întorcându-se către Balamber, întrebă simplu: — Ajungem la întâlnire cum am plănuit? — întreabă-l pe el, răspunse celălalt, arătându-l pe marcoman. Cu toate că vorbiseră în dialectul lor, Audbert intuise ce își spuseseră și îi răspunse lui Balamber: — La apusul soarelui vom fi la piscul de care mi-ai vorbit. îl poți vedea și de aici - e acolo, vezi? întinse degetul înspre o stâncă abruptă ce se ivea deasupra pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se termina într-o surplombă deasupra Rhonului, la ceva mai mult de o milă de locul în care acesta ieșea din Lemanus. Și într-adevăr, întinderea muntoasă dinaintea lui se deschidea tot mai mult cu fiecare pas, lăsându-l să intuiască, foarte aproape în fața sa, un gol ce se căsca între pământul pe care călca acum și munții împăduriți din față. Se răsuci să verifice distanța ce-l despărțea de urmăritorii săi și își dădu seama că era aceeași - nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
seama că rândurile escortei sale erau incomplete. — Unde e Matauro? îl întrebă iritat pe un soldat. Acela se întoarse către un pâlc de plopi, aflat la o distanță de o sută de pași de drum. Acolo, printre primii copaci, se intuiau siluetele câtorva iliri călări, ce păreau să caute ceva sau pe cineva. — E acolo, în desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]