3,010 matches
-
spune că a fost astfel conceput pentru ca Dumnezeu să nu fie gelos pe perfecțiunea umană. Nu cred că Dumnezeu l-ar putea invidia pe om pentru o astfel de performanță. În orice caz, nu atât de tare cât te-am invidiat eu pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug, de la Domnul Daguerre încoace. Știu destule lucruri despre fotografiere, în plus prind repede și sunt un elev silitor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și definitiv cum numai Marea Insectă a Timpului știe să devore frunza fragilă a Lucrurilor... Liber! în fine, liber! se trezi Carol vorbind de unul singur, odată ajuns în stradă. Liber ca pasărea cerului, cum zicea muscalul. Cât l-am invidiat pentru aceste cuvinte! Mergea grăbit pe străzile întunecoase și întortocheate ale urbei, bocănind pe caldarâm. Din timp în timp bocănitul altor pași părea că se apropie din urmă. "Nici acum n-am scăpat de el?!" se gândi Carol cu furie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uită mai bine: Horațiu, alias Romeo, avea în brațe, da, un ghiveci cu ciclamene. Un tânăr atât de pios era, în mod sigur, împotriva omorârii florilor. Gabrielescu și Will Smith, într-un exemplu de înfrățire justițiară care ar fi născut invidia oricărei organizații pentru pace, se postară în ușă, cu priviri întrebătoare asupra ghiveciului. Fuseseră avertizați de scrisorile de amenințare. Gabrielescu, mai ales, mirosea aici o legătură cu răpirea lui Popa, cazul lui de avansare și mărire de salariu. Iar Will
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la desene. — Ieși imediat afară. — Da... eu... Cristi fu purtat spre ușă și dus în altă cameră, unde fu lăsat în fața televizorului. Toți îl invidiau pe Cristi și nimeni nu putea să-l condamne că se uită la desene. Pe la nouă sosiră câțiva prieteni de-ai unchiului și întrebară cum e. Mătușa Aura vru să le spună ceva, dar o năpădiră lacrimile și se duse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de frumoase, din zonă. Și, bănetul de care dispunea, l-a ajutat să-și pună gândul În operă. Înconjurat și apărat de rarisimele frumuseți ale acelui petec de amenire, mai ceva decât Gadafi al Libiei, Dodul nostru ducea o viață invidiată de către nenumărați bărbați, de pe Întinse meleaguri, natale și străine. El Își plătea bine corpul de pază și protecție, purta un respect deosebit fiecărei membre a acestuia, nu-l interesa corpul, inima ori sufletul nici uneia, ci, totul, se desfășura, potrivit protocolului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în clasa a VII-a, unul la modern, și altul la real. Și cu toate că profesorul nostru de Limba română, Avram Todor, era foarte bun și avea o vastă cultură generală, fiind în același timp și bibliotecar la Academia Română, totuși îi invidiam întrucîtva pe acești doi prieteni pentru dascălii lor de limba maternă: Roznovanu îl avea profesor pe cunoscutul autor de manuale didactice Gh. Adamescu; iar Predescu, pe tânărul și valorosul critic literar Pompiliu Constantinescu. Numai ce-i auzeai pe cei doi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
însă o privire, să vedem ce comandăm. Georgeta i-a invitat și ea, sperând că va mai putea discuta cu Matei și glumi cu el, cum făcea altădată, deși realiza că toate manifestările ei puteau fi cenzurate de Cecilia. O invidia că se înțelegea bine cu Matei și că se iubeau. Își dădea seama însă că nu Cecilia i-a despărțit, fiindcă relația cu Matei se răcise cu mult înainte de apariția Ceciliei. Cu toate acestea, tot era invidioasă pe frumusețea și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Asta vor oamenii. Din același motiv pentru care ne ducem la circuitele de viteză să vedem accidentele mașinilor de curse. Pentru care nemții spun „Die reinste Freude ist die Schadenfreude”. Cea mai pură satisfacție e atunci când cei pe care-i invidiem o pățesc. Cea mai autentică formă de bucurie. Satisfacția pe care o simți când o limuzină o cotește greșit pe o stradă cu sens unic. Sau când Jay Smith, interpretul lui Pinky din Poznașii, e găsit înjunghiat în deșert, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiecare dintre participanți își dorește un profit cât mai mare în detrimentul celuilalt. Condiții Numai cu multă muncă și înțelepciune, cu chibzuință și un dram de noroc poți parcurge cu bine anevoiosul drum al vieții. Preferință Este de preferat să fii invidiat decât compătimit. Genetică Norocul și înțelepciunea nu se transmit genetic. Pericole Pericolele pot fi evitate sau depășite mai ușor dacă ești prevenit de eventualitatea apariției lor. Hazard Hazardul este însoțitorul permanent al vieții oricărui om. Fericire Fericirea familiei nu ține
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ale vieții în general. Eu doar încerc să explic că în viață, mereu avem de ales și diferențele între oameni se văd tocmai după aceste alegeri. {i când unul reușește să joace un joc al prosperității sau fericirii, imediat este invidiat și vorbit pe la colțuri, sau că a avut noroc și multe altele. Bârfa cea de toate zilele. Până mai ieri și eu eram în clubul bârfitorilor și invidio șilor, dar am demisionat din acest job. Da și bârfa a devenit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
De mii de ani oamenii învață neîncetat să înțeleagă ce și cum merg treburile pe acest pământ, toți învățăm în acest pelerinaj numit viață și cei care vor să învețe, învață. Sunt oamenii puternici și prosperi pe care toți îi invidiază, îi urăsc și își consumă toată energia judecând evoluția sau caracterul lor și nu mai au timp să se ocupe de propria persoană în spiritul creșterii și evoluției proprii. Nimeni nu trebuie să învețe pentru noi, noi trebuie să învățăm
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În perioada aceea un scriitor la apogeul carierei, cu alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tânără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ÎN ARSENAL, TOT CU SCRISOAREA ÎN MÎNĂ. AVEA LACRIMI ÎN OCHI, DAR CURÎND PUTU CITI IAR SCRISOAREA PÎNĂ LA CAPĂT: "...PROBABIL VOM FI COMPLET SEPARAȚI PENTRU PRIMA OARĂ DE LA NAȘTERE. MĂ VOI SIMȚI SINGUR ȘI PUSTIU. ȘTIU, DAN, CĂ MĂ INVIDIEZI, CITIND ACESTE RÎNDURI. CÎND MĂ GÎNDESC CÎTĂ VREME A VISAT OMUL CA SĂ AJUNGĂ LA STELE ȘI CUM S-A DOVEDIT ÎN REPETATE RÎNDURI IMPOSIBIL, ÎNȚELEG PERFECT CE SENTIMENTE AI. MAI ALES TU \ AVENTURIERUL FAMILIEI NOASTRE. UREAZĂ-MI NOROC, DAN, ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mergeam la pas cu ei, mă balansam cu șchiopii, gâfâiam ca grașii, încercam să intru cât de cât în realitatea lor, să uit ce știam despre fragilitatea ei. În starea aceea din ce în ce mai greu de suportat pentru mine aproape că le invidiam liniștitoarele certitudini. Câțiva m-au repezit, își apărau limitele tulburate de insistenta mea indiscreție. O doamnă m-a făcut măgar, își închipuia cine știe ce, poate că și eram măgar. Încercam să mă explic, bâiguiam că nimic nu e așa, că totul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
complica situația și așa destul de problematică și mai ales cu Angela a cărui caracter aspru și dominator nu i se potrivea. Apoi, el provenea dintr-o familie simplă și nevoiașă, în comparație cu marea ei familie, cu o situație de invidiat. El nu dorea altceva decât să se poarte cu recunoștință față de ea, pentru că a manifestat mai multă înțelegere, când a venit la fermă și nu cunoștea pe nimeni. Acum, când mama lui era pe patul de suferință și probabil curând
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem, Îmi dai voie să mă uit la ea? I-am Întins cartea, iar Barceló a luat-o În mîini cu infinită delicatețe. — Ai citit-o, presupun. — Da, domnule. — Te invidiez. Dintotdeauna mi s-a părut că momentul cel mai potrivit ca să-l citești pe Carax e atunci cînd Încă ai inima tînără și mintea limpede. Știai că ăsta a fost ultimul roman pe care l-a scris? Am tăgăduit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un pic lunatic, Însă mie mi s-a părut că Julián trăia În trecut, ferecat cu amintirile lui. Julián trăia Închis În sinea lui, pentru cărțile lui și Înlăuntrul acestora, ca un prizonier de lux. — O spuneți de parcă l-ați invidia. — Există temnițe mai grele decît cuvintele, Daniel. M-am limitat să Încuviințez, fără să știu prea bine la ce se referea. — V-a vorbit Julián vreodată despre amintirile acelea, despre anii petrecuți la Barcelona? — Foarte puțin. În săptămîna cît am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
avion, deși avea rău de înălțime visa să călătorească doar cu avionul, de aceea își crease unul pentru propria ei folosință. Avea nevoie de ficțiuni pentru a umple golul care o chinuise toată viața, deși viața ei era demnă de invidiat, mulți chiar o pizmuiau, era sănătoasă, talentată, cânta la vioară ca nimeni alta, dar viața ei se stricase în mare măsură din această pricină. Cât zdrăngănise cuminte la vioară, interpretând fidel din clasici, avea prieteni cu duiumul, o și copleșeau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sens înalt". S-a uitat la mine, probabil mi-a citit sentimentele pe față. "Știu, știu ce vrei să spui, admit că mă ocupam să aranjez curvăsăria comuniștilor la nivel înalt, dar mie atunci mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la mine, probabil mi-a citit sentimentele pe față. "Știu, știu ce vrei să spui, admit că mă ocupam să aranjez curvăsăria comuniștilor la nivel înalt, dar mie atunci mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că e musafiră", le zice celorlalți, "ea e înainte de toate, Doamne cât o iubesc, cât o invidiez și cât o urăsc, nu te uita așa la mine, știi că așa este, un pachet pentru frumoasa și buna noastră Mona, ea doarme ca un bebeluș mânca-o-ar mama, unul pentru Silvia, primește și Silvia un cadou de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cufundată în ziar, Takamori s-a străduit să-și amintească zicătorile și i-a mai trecut puțin iritarea. Dar adevărul e că de multe ori marea gâscă trebuia să se împrumute tot de la vrăbiuță și situația nu era tocmai de invidiat. — La urma urmei, sunt fratele tău, se scuza el, ploconindu-se. Nu putea uita că ea era cu șase ani mai mică. — Neghiob sentimental! Îi arse un pumn. Nu ți-am împrumutat o mie de yeni zilele trecute? — Păi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins gumă de mestecat și-un fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu spre patru’ș doi... Rămâne în șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi permis! Noi... Mi-a spus să-ți transmit că nu e corect să te fofilezi. Că noi toți am muncit... Ochii lui ca rântașul capătă o brumă de strălucire în vreme ce-mi reproduce cuvintele șefului. De fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îl stropești cu agheasmă, se învinețește... - Era bine dacă mai aveam unul... ăsta a ieșit negata... Când n-am ce face și nici muște nu-s, să mă dedau îndeletnicirii bine-cunoscute, încerc în minte exerciții de vorbire rapidă. I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură? Eu nu reușesc, șase sași în șase saci și capra cu piatra ei cu tot, crăpa-i-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]