2,990 matches
-
pe când în estul și sudul Valoniei se pronunță ca în Ardeal. Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină, "ce-ci, ge-gi", însă scrise 'tch' și 'dj'. În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă: Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
(italiană: "Cappella Sistina", iar în ) este capela palatului papal din Vatican și este una din cele mai faimoase comori artistice ale Europei. A fost construită între anii 1472 și 1483, în timpul pontificatului papei Sixtus al IV-lea, de unde îi provine numele
Capela Sixtină () [Corola-website/Science/298435_a_299764]
-
fiind legat de Primul Război Mondial. Alegerea numelui de Benedict are importanță simbolică. Ziua de naștere a noului papă, 16 aprilie, este sărbătoarea sfântului Benedict Iosif Labre (26 martie 1748 - 16 aprilie 1783), cunoscut ca Sfântul Pelerin. vorbește fluent germana, italiana, franceza, engleza, spaniola și latina. Este autor al unui mare număr de cărți și monografii pe teme religioase, de morală și filosofie. În timpul întregii sale activități de până acum a rămas fidel principiilor sale morale și religioase, apărând cu consecvență
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini (n. 22 decembrie 1858, Lucca, Italia - d. 29 noiembrie 1924, Bruxelles, Belgia) a fost un compozitor italian de muzică de operă, reprezentant al curentului artistic realist numit în Italia "verismo" (conform cu termenul din italiană "vero" = adevărat). Puccini s-a născut într-o familie cu tradiții muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva opere de calitate modestă, un "Miserere" și câteva cantate pe teme
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
plasase poporul român printre „popoarele revoluționare” și a fost vădit preocupat și entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, în secolul al XIX-lea. „Rușii în Moldova și Țara Românească. "Limba română e un fel de italiană orientală. Băștinașii din Moldo - Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”." Așa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb că cei din
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe care le traduce în latină și italiană. Acest autor este de părere că istroromânii sunt urmașii colonilor romani așezați în Istria în Antichitate. În același an apare în aceeași publicație un articol sub formă de scrisoare al istoricului și arheologului Pietro Paolo Kandler din Triest, care susține
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
în traducere literală „vlahi negri”), în documentele bizantine. Baza acestui cuvânt este "Βλάχοι" („vlahi”), folosit în greaca medievală pentru români în general. "Μαυρόβλαχοι" a dat în limbajul latinesc al cancelariilor din Dalmația "Moroulahi", "Morovlachi", "Moroblachi", "Morolachi", "Morlachi" sau "Murlachi", în italiană "Morlacchi", iar în sârbă și croată "Morlaci". În același timp s-a continuat folosirea în diferite limbi a corespondentelor termenului „vlahi”. Continuând să se refere și la români, acești termeni au ajuns ulterior să-i denumească și pe păstorii români
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
că aceștia își zic pe limba lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice produse în evoluția de la limba latină la limbile romanice de est în general ([o] neaccentuat > [u], [a] accentuat urmat de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în latină. Aceasta este prima atestare a limbii în afară de toponime și nume
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
dens populate de ei, ale localităților Žejân și Sušnjevicę. Faptul că erau mult mai răspândiți decât astăzi este dovedit de toponimie. O întreagă regiune din nordul Istriei, aflată majoritar pe teritoriul Croației și parțial în Slovenia se numește Ćićarija, în italiană Cicceria. Nume istroromâne de localități sunt Floričići, Jerbulišće, Katun, Kature, Fečori, Kerbune. Ocupația de bază tradițională a istroromânilor era păstoritul, dar aveau și alte ocupații. Încă din secolul al XIV-lea este atestat că formau caravane cu care umblau să
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
naționalitate. Cercetătorii din epocă constată discriminările de care suferă. Gustav Weigand menționează că școlarizarea lor este foarte neglijată. Și croații și italienii caută să-i asimileze și, ca urmare, în satele istroromânilor nu sunt școli nici în croată, nici în italiană, și cu atât mai puțin în română. Același lucru îl semnalează și Vincențiu Nicoară, profesor ardelean la liceul din Fiume (astăzi Rijeka), precum și geograful maghiar Lajos Czink care, după o călătorie în Istria făcută cu prietenul său Nicoară, relatează că
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
etnie de pe teritoriul slavilor de sud. Astăzi în greacă termenul îi denumește pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și bulgară și pe românii din Timoc. Termenul „morlaci” (în greacă "Μαυρόβλαχοι", în latină "Moroulahi" etc., în croată "Morlaci", în italiană "Morlacchi") a fost folosit inițial pentru românii apuseni, dintre care provin istroromânii, dar și acesta a desemnat de asemenea păstori de alte etnii, și nu mai este folosit în prezent. Primul exonim care îi denumește numai pe istroromâni, "Ćići", le-
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
fost folosit pentru prima oară de Asachi, apoi Miklošič, care folosise mai întâi termenul "istrischen Rumunen", l-a folosit pe cel de "istro-rumunisch", de la care se va generaliza numele limbii și al vorbitorilor săi. Pentru cei din insula Krk (în italiană Veglia) se folosea termenul „vegliotoromâni”. În germană se întâlnește pentru graiul lor termenul "Krkorumänisch", în croată "krkorumunjski". Conform informației provenite de la Ireneo della Croce, istroromânii își ziceau "rumeri" în secolul al XVII-lea, dar acest etnonim nu mai apare în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
000 (vezi tabelul de mai jos), era mult mai mic decât al celorlalți, iar majoritatea așezărilor lor erau răspândite printre celelalte. Lipsa limbii materne în biserică a contribuit și ea la declinul folosirii acesteia. Clerul de naționalitate croată, slovenă sau italiană chiar a acționat în sensul asimilării. Când a început școlarizarea și la sate, lipsa aspectului scris al limbii a făcut imposibilă aceasta în limba maternă. În plus, atunci când istroromânii au dorit școală în română, au fost împiedicați să o aibă
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
didactica · din 1990: Conducător Științific de doctorat în istorie, specializarea istoria artei, Universitatea Babeș-Bolyai · 1990: Cursuri la Universitatea din Chișinău · 1984-1985: Cursuri postuniversitare la invitația Academiei de Arte București · din 2000: Profesor asociat la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca Limbi străine: franceză, italiană Funcții și responsabilități · din 1985: Membru al Institutului Magna Graecia din Taranto - Italia · 1990-1992: Membru al Comitetului Național a Muzeelor și Colecțiilor · din 1996: Vicepreședinte Comisia Națională a Monumentelor Istorice · Membru ICOMOS (Consiliul Internațional pentru protecția monumentelor istorice al UNESCO
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
privință. Anghel Demetriescu este probabil cel mai erudit dintre scriitorii români, poate cu excepția lui Dimitrie Cantemir. Stăpânea la perfecție greaca antică și latina iar dintre limbile moderne era fluent în germană, franceză și engleză, fiind în stare să citească atât italiana cât și spaniola. El își valorificase aceste cunoștințe pentru a citi un număr extrem de mare de lucrări, pe care le citează în scrierile sale. Avea de asemenea o memorie extraordinară care îi permitea să rețină ideile lucrărilor pe care le
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
Pappu și Italia Pappu, născută Bettelli). Între 1915-1927-gimnaziul și liceul la Colegiul "Sf. Sava" din București, apoi urmează Facultatea de Litere și Filozofie între 1927-1931, 1928-1932. În 1930 audiază cursuri la Universitatea din Viena iar în 1932 la "Instituto Interuniversitario Italiano" din Florența. În 1934 urmează cursuri de istoria artei italiene la Perugia. Între 1935-1937 își pregătește lucrarea de doctorat la Viena cu profesorul Friederich Kainz, lucrare susținută în România ("Formele deschise în artă"). Mai târziu devine profesor la Liceul Național
Edgar Papu () [Corola-website/Science/307259_a_308588]
-
Voss" (1957), "Riders în the Chariot" (1961) și "The Solid Mandala" (1966) - îi sporesc faima și intensifica interesul pentru scrierile sale în noi arii lingvistice ("The Happy Valley" și "The Aunt's Story" fuseseră traduse, respectiv în franceză și în italiană, încă din 1951). Primul moment cu adevarat semnificativ pentru receptarea internațională a operei lui îl constituie probabil apariția, în 1957, a versiunii germane a românului "The Tree of Mân" sub semnătură lui Heinrich Böll și a soției sale. Ulterior românul
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
citit cu nesaț cărți nenumărate din literatura rusă și mondială și a compus poezii pentru gazeta școlii. În câțiva ani a ajuns să stăpânească bine, în afară de rusă, idiș și ebraică, și limbile engleză, germană și franceză. De asemenea a învățat italiana, latina, greaca veche și limba esperanto, în care a scris câteva poezii. Scriitorii săi favoriți erau Shakespeare, Pușkin și Lermontov. Odesa era în acea vreme un oraș foarte cosmopolit, locuit de numeroase etnii - ruși,evrei, ucraineni, greci,etc, și frecventat
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Schwyz este un cuvânt german cu pronunția (v. AFI); ; în franceză: "Schwytz" sau "Schwyz"; în italiană: "Svitto"; în retoromană: "Sviz". Desemnează atât un canton din Elveția centrală, în zona de limbă germană a Elveției, situat între lacul Lucerna în sud și lacul Zürich în nord, cât și capitala acestuia, orașul Schwyz (cu 14.000 loc. în
Cantonul Schwyz () [Corola-website/Science/308745_a_310074]
-
anului 2004, este finalizat materialul pentru cel de-al treilea album de studio, "Angels & Clowns". Împreună cu casa de discuri italiană se stabilește reînregistrarea a două piese mai vechi pentru publicul internațional („1000 de chipuri”, care avea să fie înregistrată în italiană și engleză, respectiv „Dictionary”). Componenții Kumm petrec luna martie în studio, înregistrând, pe lângă piesele noi, și mult mai vechea „Red Coffee”, care apăruse pe primul demo înregistrat de către formație. „Angels & Clowns” este piesa care va da titlul albumului; ea va
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
Ortodoxe Române l-a ales ca cel dintâi Episcop al Italiei (București, 5 martie 2008). A fost înscăunat de către Mitropolitul Iosif la Lucca, in ziua de joi 8 mai 2008. P.S. Siluan vorbește curent franceza, engleza și rusa și cunoaște italiana, greaca și slavona. Ca episcop, este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
la moarte. Instrumente asemănătoare pentru execuția prin decapitare au existat anterior, așa cum au fost cele din insulele britanice, "Fecioara scoțiană" (în engleză, "Scottish Maiden", 1661) sau "Toporul din Halifax" (în engleză, [the] "Halifax Gibbe"), sau cea din Italia, "Mannaia" (în italiană, "mannaia" semnifică "satâr"). Toate aceste instrumente de execuție au fost folosite în practică până către sfârșitul secolului al 18-lea, după care au fost abandonate. Doctorul Joseph Ignace Guillotin cere la 10 octombrie 1789 introducerea utilizării ghilotinei, pentru a pune
Ghilotină () [Corola-website/Science/308093_a_309422]
-
2016, în urma parcursului dezastruos la Campionatul European, Șevcenko a devenit selecționerul Ucrainei, semnând cu Federația Ucraineană de Fotbal un contract pe doi ani cu opțiune de prelungire. Obiectivul este calificarea echipei la Campionatul Mondial din 2018. "*Alte turnee include Supercoppa Italiana, Community Shield, Football League Cup și Intercontinental Cup" Dinamo Kiev Milan Chelsea
Andrei Șevcenko () [Corola-website/Science/308090_a_309419]
-
Britanice și Marinei Regale Canadiene și mai târziu Marinei Statelor Unite, care asigurau securitatea convoaielor aliate, care transportau materiale de primă necesitate din America de Nord și de Sud spre Regatul Unit și Uniunea Sovietică. Submarinelor germane (U-boot) li s-au adăugat cele italiene, după ce Italia a intrat în război în iunie 1940. Numele de „Bătălia Atlanticului”, consacrat de Winston Churchill în 1941, este folosit oarecum impropriu pentru o campanie care a început în prima zi a conflictului european și a durat aproape 6
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
că escorta era formată din două distrugătoare, patru corvete, trei taulere și un puitor de mine, convoiul a pierdut un sfert din vasele comerciale, în timp ce niciun submarin nu a fost măcar deteriorat. Pe 1 decembrie, șapte submarine germane și trei italiene au atacat convoiul HX-90, scufundând 10 vase comerciale și avariind alte trei. Aceste succese l-au încurajat pe amiralul Dönitz să adopte tactica „haitei de lupi” ca principala tactică de luptă a submariniștilor germani. Submarinele nu erau singura amenințare al
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]