3,194 matches
-
Cît suntem de prăpădiți! Cît de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!" 20. "Ascultați, femeilor, cuvîntul Domnului, și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cîntece de jale, învățați-vă plîngeri unele pe altele! 21. Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliță, și pe tineri în piețe." 22. "Spune: "Așa vorbește Domnul: "Trupurile moarte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ci vor fi ca un gunoi pe pămînt, vor pieri de sabie și de foamete, și trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. 5. "Căci așa vorbește Domnul: "Să nu intri în nici o casă de jale, să nu plîngi în ea, și nici să nu te bocești cu ei, căci Mi-am luat înapoi de la poporul acesta pacea Mea, zice Domnul, bunătatea și îndurarea Mea. 6. Și mari și mici, toți vor muri în țara aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
must, la untdelemn, la oi și boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată, și nu vor mai tînji. 13. Atunci fetele se vor veseli la joc, tinerii și bătrînii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în veselie, și-i voi mîngîia, le voi da bucurie, după necazurile lor. 14. Voi sătura de grăsime sufletul preoților, și poporul Meu se va sătura de bunătățile Mele, zice Domnul." 15. "Așa vorbește Domnul: "Un țipăt se aude la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
toți Filistenii, și stîrpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului și Sidonului. Căci Domnul va nimici pe Filisteni, rămășițele ostrovului Caftor. 5. Gaza a ajuns pleșuvă, Ascalonul piere cu rămășița văilor lui!" Pînă cînd îți vei face tăieturi de jale în piele?" 6. "Ah! Sabie a Domnului, cînd te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te, și fii liniștită!" 7. " Dar cum ar putea să se odihnească? Cînd Domnul doar îi poruncește, și o îndreaptă împotriva Ascalonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
un fluier pentru Moab, îmi jelește inima ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, pentru că toate avuțiile pe care le-au strîns, sunt pierdute. 37. Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate, pe toate mîinile sunt tăieturi de jale, și pe coapse saci." 38. "Pe toate acoperișurile Moabului și în piețe, sunt numai bocete, pentru că am sfărîmat Moabul ca pe un vas fără preț", zice Domnul. 39. "Cît este de sfărîmat Moabul! Gemeți! Cît de rușinos întoarce Moabul spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca prietenii și amicii din Drumul Taberei, amintiți în treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e, să se transforme și ei din noțiuni în personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi. Atunci era jale. Jale mare. Mii de bărbați, cei mai mulți tuciurii (mai tuciurii decât plăvanul ăla, Damaschin, care avea pielea de cacao), se simțeau deodată înșelați de iubita lor cu nume băiețos, Rapid, și începeau să fluiere, să înjure, să huiduie, să amenințe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui un supliciu. Aventura poetului nu este alta decât a unui Sisif deplorabil: Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Dar cum s-ar defini sentimentul aventurii? "Ce sentiment d'aventure ne vient décidé-ment pas des événements: la preuve en este faite. C'est plutôt la façon dont les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
serait, tout simplement, celui de l' irréversibilité du temps.15 "Sentimentul aventurii" este un sentiment al absurdului, al neverosimilului: Noaptea vrăjită va străluci ca brațul iubitei mele, pumnalul singurătății mă va străpunge până la os, până-n plăsele. Și eu, beat de jale, orbit, voi striga: Unde e viața mea, unde e viața mea? Întrebarea sună neverosimil subiectului însuși, care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei? 32. Seamănă cu niște copii, care stau în piață, și strigă unii către alții: "V-am cîntat din fluier, și n-ați jucat; v-am cîntat de jale, și n-ați plîns." 33. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîine, nici bînd vin, și ziceți: "Are drac." 34. A venit Fiul omului, mîncînd și bînd, și ziceți: "Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
se rupe de dublul-vital și spiritul pleacă spre regiunile eterate ale spațiului cosmic... Cei dragi, nevăzuți, au venit în întâmpinare, să ajute la distrupare și apoi să-l petreacă în noua călătorie... Cei de față plâng cuprinși de frică și jale, uneori rechemând spiritul înapoi producându-i mare suferință. Se crede că, după moarte, omul merge în locul pe care l-a preparat prin traiul său moral pe pământ. Acolo, lumea este a gândului, creațiunea gândirii, corpul nostru spiritual. Noi suntem ființe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul sufletului său chinuit de jale amară și pustie... După potopul acela năpraznic dar, care n-a ținut prea mult, soarele apărea și dispărea de parcă îi era teamă să se arate în toată puterea lui. Iorgu se uita pe geam și plângea... Și, a plâns încet
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la Vasilica, la suferința ei, ar fi vrut să meargă așa, să tot meargă la nesfârșit, și să nu ajungă niciodată nicăieri... Cu gândul tot la ea, se pomeni acasă în fața ușii. Din casă, un cântec dulce, un cântec de jale se ridica din pieptul ei, venind de departe, parcă din alte lumi... Vasilica cânta ca o vioară vrăjită, cânta și plângea... Era plânsul tânguirilor unei inimi omenești sfâșiată de durere... Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
călăreau pe umerii mei Vocea mamei îngheța pe pârâu. Si nu vedeam sfârșitul în față, îngerii căzură în urmă pe drum... Mi-am părăsit mama, singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri...” Incet... tot mai încet, murmura cântecelul de jale al mamei sale până adormea... "Prietenul” le întreținea serile, pe vremea aceea, și la Iași ca și la Bârlad. In seara aceea, transmitea: ”Te-așteaptă un om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zăpadă ca de mijloc de iarnă, cu Îngheț puternic și toată splendoarea primăverii se prefăcu În toamnă. Pădurile ruginiseră subit ca În noiembrie, florile se Înecaseră În zăpadă, crengi mari atârnau ca niște brațe frânte de greul zăpezii. Era o jale, un prăpăd apocaliptic. Cu timpul, frunzele arse au căzut, pomii au dat muguri noi, apoi frunze noi, dar flori n-au mai fost. Doar salcâmii și teii, arbori care Înfloresc după luna mai, au avut belșug de floare.” Așadar, Pazi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de conversație și ore de cântat. Căpitanul Îmi cerea destul de des să-i cânt „Mi-a venit aseară mama” și „M-am născut Într-un bordei”. Duioșia cuvintelor lui Vasile Militaru ne umplea inima de lacrimi, acele lacrimi care picură jale În suflet, sfâșiindu l fără zgomot. Dar mamele noastre?” Când gardianul o anunță pe Pazi să iasă din celulă și să-l urmeze la un birou, era chiar ziua a 40 a, după socoteala lui Capotă, care a rămas plin
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În limba românească; noi credem că este bun tot ce am moștenit și nu vrem să fie aruncate la gunoi obiceiurile noastre strămoșești. Of, că friptă o mai fi inima mumelor voastre! A oftat și a plecat, clătinându-și a jale capul. Cu puteri refăcute am pornit din nou la drum.” La prima prăvălioară din satul Urleta, arestatele primiră permisiunea să cumpere câte ceva pentru potolirea foamei tot mai chinuitoare. Cu puținii bani pe care-i aveau, unele fete au cumpărat șiraguri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
simple- reacții naturale și necontrolate ale omului la solicitările de ordin psihologic venind din mediul exterior.Ele au o întemeiere culturală și fac parte din codurile paralingvistice de comunicare și de expresivitate umană. În general, plânsul constituie semnul durerii, al jalei și al disperării. Dar există și lacrimi ale bucuriei, de ușurare și de limpezire a minții și a sufletului: „Plânsul adevărat e o ispravă paradoxală a minții: e metanoia, adică saltul minții dincolo de sine, în alt plan al înțelegerii“ (Andrei
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
alăpta pe prag etc. (cf. A, Gorovei, Credinți). Plânsul copilului era considerat „un fel de morb“, care se numea plânsori (plânsoare) și era personificat în textele descântecelor „(cf. S. PI. Marian, Nașterea). RÂSUL : Dacă lacrimile sunt semnul tristeții și al jalei, râsul reprezintă expresia bucuriei, o metaforă a vieții. În ample cercetări consacrate funcției rituale și magice a râsului în folclor și în mitologie, se arată că trecerea în lumea morții a eroilor din basm sau a neofiților în riturile de
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
cum ziceam, e și mai trist să îl vezi la niște biete femei, care au vrut și ele să devină politiciene - că, de, bărbatul poate fi un pic mai gras ca dracul, dar femeia... ah, femeia! Nu-i mai mare jalea să vezi că o tânără zglobie și plină de energie reformistă ajunge după un an sau doi o namilă obosită și arțăgoasă, cu aere și umeri de comisar sovietic? Mare mister, oricum! Mai ales că, odată cu greutatea, proaspeților îngrășați li
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
trecerea către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI INSTRUMENTALE Expresie vie a gândirii și a simțirii poporului român, piesele vocale și instrumentale interpretate de Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova se grupează în două categorii: doine și cântece doinite, exprimând jalea, melancolia, tristețea, uneori legate de dragostea neîmplinită, dar, de cele mai multe ori, zugrăvind sentimentele și stările sufletești cele mai complexe. Cântecele propriu-zise pot fi: de dragoste, de joc și exprimă bucuria, atunci când aceasta este împărtășită. Se mai utilizează și catrene versificate
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
golul ce l-a lăsat în urma lui și nici urmările neapărate a acelei dureroase pierderi. Acuma însă, cu cât vremea trece, cu cât mă întorc cu gândul îndărăt, și văzîndu-mă zilnic atât de singură, în prada gândurilor, mă cuprinde o jale, dar o jale care e cu atâta mai periculoasă cu cât e mai ascunsă și mai uniformă, astfeli că o simt cum, încet, încet, mă doboară. Mă întrebi, dorești a ști de la mine că ce anume să faci, să-ți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a lăsat în urma lui și nici urmările neapărate a acelei dureroase pierderi. Acuma însă, cu cât vremea trece, cu cât mă întorc cu gândul îndărăt, și văzîndu-mă zilnic atât de singură, în prada gândurilor, mă cuprinde o jale, dar o jale care e cu atâta mai periculoasă cu cât e mai ascunsă și mai uniformă, astfeli că o simt cum, încet, încet, mă doboară. Mă întrebi, dorești a ști de la mine că ce anume să faci, să-ți spun dorința mea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mi-e rușine să ți-o mărturisesc" - și sunt geloasă de sufletul tău, iar că petreci nu m-ași prea supăra și totuși, m-ași supăra foc! Mițule, tare am plâns după ce am primit scrisoarea ta; mi s-a făcut jale de tine că suferi singur, fără ca o mână cu durere să-ți atingă fruntea ta, care plătește cât o împărăție, fără să ai suflet cu milă lângă căpătâiul tău. Ce faci tu în astfel de momente? Mimi, nu mai scriu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]