2,723 matches
-
folos și în mileniul al III-lea. Pentru ca să nu ofensez pe cineva cu ceea ce am scris, fiica mea a găsit de cuviință ca nici să nu pună pe copertă cuvântul „preot”. Cer iertare, dar am aceptat tocmai pentru a nu jigni pe cineva. Dacă am scris bine, este binele învățăturii Ortodoxiei noastre, iar acolo unde am greșit, greșala îmi aparține. Sunt bucuros să-mi fie arătată orice greșală, pentru a o îndrepta și pentru a-mi cere iertare. La Dicționarul biblic
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
nu vreau să creez o posibilitate de a reveni în actualitatea politică românească. Vreau să arăt că învinuirea poporului român că ar fi produs o organizație politică formată din ucigași, din oameni demenți, nu corespunde realității. Este o calomnie care jignește întreg neamul românesc; și pe strămoși, ‚și pe cei prezenți dar și pe cei care vor veni după noi, din sângele nostru. Mișcarea Legionară n-a fost compusă din ucigași, din „profesioniști ai crimei”, ci din cei mai bravi, cei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de nemurire. Pe de altă parte, fiind radical în evaluarea lui Chatterton, Charles Edward Russell aruncă toată vina pentru condamnarea poetului ca "falsificator literar" asupra caracterului răzbunător și înciudat al lui Horace Walpole, pe care probabil că tînărul poet îl jignise pentru că refuzase să devină patronul său literar, devenind astfel "martir al democrației" (Russell 1908: XIV-XV). John Clare, care citise biografia lui Cary privind viața lui Chatterton și astfel fusese determinat să îi recitească poemele, similar a ajuns chiar să îl
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
a cetit, mi-a spus: „Dar ați uitat să scrieți chiar pe toți pe care-i cunoașteți”. În clipa aceea mi-am dat seama că pentru asta sunt adusă. Anchetatorul s-a purtat destul de bine cu mine, nu m-a jignit, mi-a pus Întrebări fără să mă bată, Însă am făcut febra laptelui, din cauză că alăptam, că fetița era născută numai de o lună, și pieptul s-a Întărit și atunci... ca pe o vacă m-au muls, cu apă cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
primit? Doi ani. Eu atâta am recunoscut că am discutat. Pur și simplu o copilărie, niște discuții..., și pentru aia am făcut doi ani. Și, dacă ar fi să comparăm..., acum se discută mult mai mult, pur și simplu se jignește, se dă În cap și nu se Întâmplă nimic... Și atunci mi-a dat doi ani pentru că am avut trei discuții cu câțiva colegi... În ce penitenciare ați executat condamnarea? Am cunoscut și eu ce-i aia Jilava, am trecut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine, ar fi fost lucru ciudat să primim semnul legionarilor (râde - n.n.). Noi am primit cruce de săgeți... că a auzit de undeva că szálosiștii au acest simbol. Bine, eu am acceptat, am primit, că n-am vrut să-l jignesc, că n-am vrut să Încep o polemică cu el, că noi n-avem nimic comun cu ei. În orice caz, fiecare băiat a primit o amuletă... Și prima Întrebare: „Unde sunt amuletele?”. „Hai!” Mi-amintesc că Florin Crăciun Burchi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cosma, mergeți În biroul președintelui, că o venit un căpitan de la Securitate și vrea să stea de vorbă cu dumneavoastră”. Și așa frumos a vorbit cu mine, c-o venit ca să dau o declarație, dacă-s respectată, dacă nu mă jignește nimeni. „Nu mă jignește nimeni, mi-s respectată de toată lumea”... Și mă Întreabă: „Ce zic ungurii, vreau Ardealul?”. Că știa că-n secția noastră cei mai mulți erau maghiari. Zic: „Eu n-am auzit de astea, la noi În secție nu se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
președintelui, că o venit un căpitan de la Securitate și vrea să stea de vorbă cu dumneavoastră”. Și așa frumos a vorbit cu mine, c-o venit ca să dau o declarație, dacă-s respectată, dacă nu mă jignește nimeni. „Nu mă jignește nimeni, mi-s respectată de toată lumea”... Și mă Întreabă: „Ce zic ungurii, vreau Ardealul?”. Că știa că-n secția noastră cei mai mulți erau maghiari. Zic: „Eu n-am auzit de astea, la noi În secție nu se vorbește așa ceva. La noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la scară.” Mama era Nicolița, și ăstea erau niște detalii pe care nu le putea da decât nenorocitul ăsta de vecin. Și zic: „Domne, dacă ai cunoaște-o mata pe mama, ai muri de rușine... Vezi de treabă, nu mă jigni, că știu că asta vreți să faceți... Ce vrei? Să mă demoralizezi cu asta? Știu cât de cuminte e mama, domne!”. Și iar m-a luat la bătaie nenorocitu’ ăla... Dar ce avea Gică Badea, vecinul, cu dumneavoastră? Eram colegul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1889 și care va juca un rol important în viața social-politică a Turciei de la începutul secolului trecut. 124. Prima constituție turcească a fost promulgată la 11/23 decembrie 1876; în articolele 1, 4, 7 și 8 ea făcea referiri care jigneau demnitatea națională a României, Serbiei și Egiptului și anume: „Imperiul Otoman cuprinde ținuturile și posesiunile actuale și provinciile privilegiate“ (Art. 1); Maiestatea-sa Sultanul „este suveranul și padișahul tuturor otomanilor“ (Art. 4); Maiestatea-sa Sultanul „dă învestitura șefilor de provincii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Chișinău pentru a explica motivele „intrării neașteptate a trupelor ruse în România“, principele Carol, în prezența lui I.C. Brătianu și M. Kogălniceanu, a amintit și de proclamația adresată poporului român („În ceea ce privește proclamațiunea marelui duce Nicolae către locuitorii români, aceasta a jignit pe M.s. Domnitorul, căci el singur este în drept a se adresa poporului român“), primind o motivație nesatisfăcătoare („Baronul Stuart scuzează această proclamațiune prin necesitatea de a anunța românilor în mod public că armata rusă n-a intrat cu gânduri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la ședința de partid, discuțiile ulterioare etc. M. mi-a zis că mă înțelege și mi-a povestit, la rîndul său, cît de greu îi vine să se reîntîlnească (fie și pe stradă) cu profesorul Ciopraga, care i-ar fi „jignit pe toți din catedră”, la plecare. Situațiile sînt complet diferite - i-am spus -, la fel ca și naturile celor cu care ne confruntăm. Să nu comparăm catifeaua cu tovalul. Dat fiind temperamentul său funciarmente vulgar, G. este opusul lui Ciopraga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
G. face teoria obiectivității: „Domnule, eu nu sînt ranchiunos, nu țin supărare, n-o fac pe pudicul. Îmi place să discut bărbătește. Viața m-a învățat să țin la tăvăleală. Păi, dacă aș sta să mă gîndesc cîți m-au jignit, la Galați sau aici, la Bacău, n-aș mai face nimic. Am zis: dă-i în aia mă-sii, și-am uitat!” O declarație de acest gen nu mă consolează pentru suferințele provocate de duritățile sale. El are în felul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a dispărut; au rămas însă mentalitatea și unele procedee arendășești, pe care - lucru de-a dreptul dezagreabil - le întîlnești și în critică. Arendașul cronicar sau recenzent își începe articolele zgomotos, încruntat, încercînd să intimideze. „înjură” pe mulți, în bloc, stereotip, jignește, minimalizează, pentru a-l putea lăuda apoi pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e om subțire, trebuie să se simtă teribil de jenat atunci cînd își citește encomionul. Nu o dată, megalomania
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a lui Genoiu? în folosirea altui „pion” decît cel necesar în actuala fază a conflictului. Suprinzătoare, plecarea lui Costin la conducerea teatrului l-a găsit nepregătit. Pe locul acestuia intenționa să vină Adam, dar G. l-a preferat pe Sporici. Jignit de această „mutare”, mai rău chiar decît scoaterea de la masă în timpul „Reuniunilor” revistei (o grosolănie de vechil, intolerabilă), A. și-a pus în minte să se răzbune. Nu singur (n-ar fi îndrăznit), ci atrăgîndu-l de partea sa pe Victor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că e vinovat față de noi, că ne-a măcinat timpul în certuri, că ne-a obstrucționat, sabotat, stresat, că ne-a vorbit de rău folosind calificative pe care nu le merităm, că pe unii (pe Sergiu, de pildă) i-a jignit și umilit în anumite ocazii. S-a întrebat, oare‚ vreodată care-i explicația „productivității” sale și a „sterilității” noastre, a celorlalți? O înzestrare superioară, o putere de muncă mai mare? Nu, n-au fost „ani buni”! Conducerea sa a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
burți nesătule, funduri lățite, lăcuste, pleavă, gunoi ambalat estetic. Suprema lor dorință e realizarea „micului confort”: trei grade în plus la căldură, o strachină mai plină, un pol adăugat la pensie etc. Faptul că stau zilnic la cozi nu i jignește, subestimarea nu-i doare; suspiciunile nu-i deranjează. Mîndrie, demnitate, libertate, astea-s amintiri vagi, visuri deșarte, din tinerețe. În timp ce tu tremuri gîndind și așteptînd semnele noului, „balta” plodește, canalia prosperă. *Ducu și Roxana stau la gazdă, dar „mănîncă de-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avut-o până acum. Au fost, bineînțeles, chemați la vestitul sector de partid, unde tovarășii membri au căutat să aducă pe drumul cel bun oile rătăcite. Nu au reușit și, părăsind tonul blând de până atunci, au început să-i jignească numindu-i trădători, bandiți, vânzători de țară, calificative care li s-ar potrivi mai degrabă dânșilor. În momentul în care Georgescu a scos ziarul Informația cu cercetarea afacerii Ștefănescu, toată comisia a explodat. Erau implicați doar și membri de partid
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în fața instanțelor. Morții nu mai pot să vorbească. Poate că tocmai în acest amănunt (ordinele celor doi numiți) să stea norocul acuzaților și peste evenimentul atât de trist să se treacă mai ușor și cu bunăvoință. N-aș vrea să jignesc pe nimeni, dar nu mă pot reține să nu remarc că oamenii, pistonați zilnic pe toate canalele propagandei și de către toate canaliile care le servesc, au ajuns să-și tocească și simțul critic și de multe ori chiar bunul-simț strămoșesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Visele de acest gen se spulberă de regulă destul de rapid. Rezultatele examinării mostrei de către specialiștii străini sunt de cele mai multe ori nefavorabile privind calitatea execuției și se încheie cu câteva recomandări la obiect, dar scrise în așa fel încât să nu jignească. Conținutul acestor referate începe să aducă necazuri celor care s-au ocupat nemijlocit de proiectarea, respectiv executarea mostrei. Încep să fie criticați în ședințele de partid și suportă cercetarea din umbră a unor organe ale Ministerului de Interne, care urmăresc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sale cu adevărat culturale, să Îndepărteze partea mai gălăgioasă și combativă a auditoriului. Nu s-a supărat nici acum de refuzul meu. A Înțeles că nu are rost să insiste și nu a mai făcut-o. Nu s-a arătat jignit nici de faptul, deloc plăcut pentru un om sensibil ca el, că nu intrasem vreodată În clădirea Centrului și nu aveam de gând s-o fac. Ne aflam În legătură telefonică frecventă și ne vedeam deseori. Demisia sa se datora
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ianuarie. Te izbește mai cu seamă mizeria Îngrozitoare În care se zbate populația și starea generală de ofilire, degradare a orașului. N-am Îndrăznit să vorbesc despre asta În interviurile ce le-am dat acolo televiziunii și presei, ca să nu jignesc. Politic, lucrurile sunt tulburi căci comuniștii din conducere, oameni competenți, cred, În guvernarea provizorie, urmăresc a se instaura etern politic; este Însă bine știut cât de mincinoși și suspecți sunt Întotdeauna comuniștii (o arată bine Ileana Vrancea În articolele ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citit amestec de fudulie și frustrare exploda, când nu te așteptai, pelicula cosmetică. Mi se mai Întâmplase și eram, totuși, de fiecare dată derutat de gafele țopești-„elitare” ale unor oameni pe care Îi prețuiam și care se arătau sincer jigniți când, după ce se culcaseră seara siguri pe reputația lor imaculată, se trezeau dimineața arătați cu degetul pentru afirmații și afilieri nedemne de statura lor. Doar ne Întâlnisem de atâtea ori, În „spirit”, cum spunea profesorul, și continuam, mă asigurase, „cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
continuare, pleacă. E o rușine plecarea. Nici un român n-ar trebui să plece când aici e greu, chiar dacă dincolo sunt condiții materiale mai bune. Aici degradarea va continua, poate se va accelera. Dumneata ești Însă un caz special. Ai fost jignit de mic, ai suferit din copilărie. Ai Îndreptățirea. Cu condiția ca acolo să poți scrie... Altfel, faci o nevroză mai rea. Fatală.” Când am plecat, totuși, și nu din vanitoase nemulțumiri „literare”, ci pentru că mă sufocam, pur și simplu, a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-avem ce face...” Nu aveai cum să-l Întrerupi, monologul era doar la Început. „Sigur, de Preda Îmi pare rău. Un om Încă tânăr. Cândva, am fost prieteni. Chinuit, totdeauna. Și-a chinuit femeile cu care era, și-a jignit prietenii. Când era În pat cu o femeie cu care urma să se iubească o chinuia și o terfelea. Când se Întâlnea cu prietenul căruia avea să-i transmită condoleanțe, Îi trântea o măgărie... Moartea lui n-o să-mi schimbe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]