13,535 matches
-
imaginară cu Randall. Începând cu nunta micuță de la ferma părinților mei - chiar sub mărul preferat al părinților mei, măr pe care-l plantaseră în prima zi când se mutaseră în casa aia. Eu și Randall aveam să ne scriem singuri jurămintele de nuntă. Niște jurăminte dureros de frumoase, care i-ar fi făcut să plângă pe toți invitații. Eu urma să am un buchet de lăcrămioare culese din grădina mamei. Am încercat să mă închipui pe mine și pe Randall, recitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu nunta micuță de la ferma părinților mei - chiar sub mărul preferat al părinților mei, măr pe care-l plantaseră în prima zi când se mutaseră în casa aia. Eu și Randall aveam să ne scriem singuri jurămintele de nuntă. Niște jurăminte dureros de frumoase, care i-ar fi făcut să plângă pe toți invitații. Eu urma să am un buchet de lăcrămioare culese din grădina mamei. Am încercat să mă închipui pe mine și pe Randall, recitându-ne propriile jurăminte. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Niște jurăminte dureros de frumoase, care i-ar fi făcut să plângă pe toți invitații. Eu urma să am un buchet de lăcrămioare culese din grădina mamei. Am încercat să mă închipui pe mine și pe Randall, recitându-ne propriile jurăminte. Mi se părea c-ar fi fost... ei bine, destul de jenant. Randall era un tip mai tradițional. Când pot să te văd? m-a întrebat Bea. Acum? Am aruncat o privire prudentă către inbox-ul care stătea să dea pe-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de aur, Lacrima Christi, respecta discreția, așa cerea jurământul lui Hypocrate, dulcissime. Un dulcissime frater, señor Marga! Servit în livrea de pișăciosul Bazil și hrănit de jupânița Jeny, cu pomenile, pisicile și posturile ei suprapuse, și distrat, uneori, nu-i așa, de bufonul Tolea. S-avem grijă de ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drept în ochi, înțelegea tot ce-i spuneai și zâmbea des și afectuos, cât doi copii puși laolaltă. Atunci ce-avea? Suferise cine știe ce traumă teribilă, care îi distrusese capacitatea de exprimare? Sau, din motive încă neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul - un joc copilăresc, de care avea să se plictisească până la urmă? Fața și brațele îi erau curate, fără vânătăi, dar am hotărât ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cursă era prea strânsă și, dacă Bush ieșea învingător, spunea el, puteam să ne luăm adio de la toate gogoșile despre „conservatorismul luminat“. Omul nu era conservator. Era un ideolog al extremei drepte și, în clipa în care avea să depună jurământul, urma să dea țara pe mâinile unor demenți. Cu doar o săptămână înainte de alegeri, Aurora și-a făcut în sfârșit apariția... doar pentru a dispărea iar, în treizeci de secunde. Contactul a avut forma unui telefon dat lui Tom, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de apartament? zice călugărița. Dar ea ce treabă are cu asta? — E îngrijorată că cheltuiesc prea mulți bani... — Colega ta îți spune cum să‑ți trăiești viața? — Ei, i‑am promis ceva acum câtva timp. A fost un fel de jurământ, să‑i spun... — Dar nu o să știe niciodată! zice călugărița. Dacă tu nu‑i spui... Mă uit la ea șocată. — Dar o să am cugetul încărcat, dacă‑mi încalc promisiunea! Nu, rămân aici încă puțin cu dumneavoastră, dacă n‑aveți nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Eu doar... Ridic neajutorată telefonul. Era... mobilul meu. Am crezut... Scuze. Continuați. Mă așez la loc cu picioare tremurânde și se lasă tăcerea. Încetîncet, cei prezenți îmi întorc spatele și se liniștesc, iar preotul își drege glasul și trece la jurămintele mirilor. Restul slujbei mi‑l amintesc ca într‑o ceață. După ce se termină, Lucy și Tom ies din biserică, ignorându‑mă vizibil, și toată lumea se adună în jurul lor în curtea bisericii, aruncă în ei cu confetti și face poze. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu pas vioi către un părculeț cu tufișuri dese. Omul o ia pe alee. Înainte să cotim, se uită în urma lui. Nu ne urmărește nimeni. Peste o jumătate de oră, sunt declarată membră a Partidului Comunist. Tocmai mi-am depus jurământul și m-am înscris. În timp ce Yunhe își ridică pumnul drept deasupra capului, cu fața la un steag roșu, de mărimea unui pachet de țigări, având încrucișate pe el secera și ciocanul, se gândește la Yu Qiwei. Se gândește că acum sunt suflete-pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de la început până la sfârșit. A avut de-a face cu voința mea puternică - aș fi putut să mărturisesc sub tortură, dar devotamentul meu față de comunism mi-a adus victoria. Adevărul, pe care ea îl cunoaște, este că și-a trădat jurământul. Își justifică asta gândindu-se că e mult mai de folos Partidului vie decât ca martiră. După ce semnează hârtia, e eliberată. În primele câteva zile când se află din nou în apartamentul ei, se perpelește toată noaptea. Vede imagini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pleacă. Nu spune niciodată vreun cuvânt atunci când ea e mânioasă. Mai târziu, lumea îi spune Doamnei că Yu plânge pe tot drumul înapoi la Opera din Beijing. Nu are casă și locuiește într-o debara lângă culise, A făcut un jurământ public că trăiește doar ca să o slujească pe Doamna Mao Jiang Ching. Nu-i pasă că asta îl costă relația cu propria-i soție. Nu vrea decât să o impresioneze pe Jiang Ching. Așa îi răsplătește el bunătatea, cu muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fierbinți și să milităm ca tovarășa Jiang Ching să fie președintele Partidului Comunist și al Chinei! Haideți să facem diferența prin faptă! Sunt sigur că poporul ne va urma! Încăperea răsună de glasuri care se fac ecoul spuselor lui. Urmează jurăminte de loialitate. Unul dintre oaspeți scoate o batistă albă. Își mușcă degetul mijlociu și scrie cu sânge: Tovarășa Jiang Ching - președinte, sau creierii mei să picteze Marele Zid Chinezesc. E un moment măreț din viața mea. 5 octombrie, în Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numai că tu ai avut și avantajul că știai că-și mai părăsise încă două soții înainte, îi replicase Julia. Eu întâlnesc întotdeauna bărbați care s-au însurat când aveau doișpe ani și care sunt hotărâți să se țină de jurământul făcut atunci indiferent ce se întâmplă între timp. Ceea ce-și dorea ea era să întâlnească un bărbat care să nu-și părăsească nevasta cât ai bate din palme - minimalizând astfel șansele ca omul s-o părăsească și pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
A fost soțul tău. Acum e soțul meu. Sofia a inhalat aerul printre dinți. — Din punctul meu de vedere, Luca e în continuare soțul meu. El a dat divorț de mine, eu n-am divorț de el. Eu îmi iau jurămintele foarte în serios. Mă rog. Alison nu vedea de ce să se certe pe tema asta. Nu voia decât să spună ce avea de spus și să plece. Ascultă, am venit aici ca să văd... să-ți cer, s-a corectat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
palate pe Riviera și conturi bancare în Elveția, deși când eram tineri și luptam împreună juraserăm să combatem corupția cu același spirit cu care ne războiam cu francezii - plescăi din limbă, bătându-și parcă joc de el însuși. Era un jurământ idiot. Puteam lupta contra francezilor pentru că, oricât ne-am fi propus, n-am fi ajuns niciodată să fim francezi. Dar nu e așa de ușor să lupți împotriva corupției, pentru că e de-ajuns un foarte mic efort ca să devii corupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu știuseră să-și păstreze jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor cocioabe de cum simțiseră primejdia. Ce înseamnă să fii socialist? îl întrebase Gacel în prima seară, când încă mai aveau chef de vorbit și călăreau unul lângă altul pe cămilele ce se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde se ascunsese în tot acel timp, nu putea ști, dar era acolo, agățându-se de cămașa lui și râzând pe sub mustață la gândul că la un moment dat putuse nutri prosteasca speranță că era liber. Uitase de președinte. Uitase jurământul lui că o să-l omoare dacă nu-i dă înapoi familia, dar acum, când clădirea gării se înălța în fața lui și îl despărțeau o sută de metri de ea și de întoarcerea la deșertul și lumea lui, soarta părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sărmană creatură fragilă și lipsită de apărare. Ei bine, sunt fericită că-ți pot oferi un public În fața căruia să-ți repeți spectacolul, am spus sarcastic. Dar Jeff? La asta te-ai gândit? Tot mai crezi că va minți sub jurământ, pentru tine? Drept răspuns, pe chipul ei se ivi o mină amuzată, de autosatisfație. Se lăsă În scaun, Încrucișându-și picioarele. — Dar de petele de sânge de pe pulover ce ai de spus? Puloverul tău, am plusat eu. Și cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din Samarkand, nesupuși din fire, și prefer să mă predau singur, fără arme, lui Alp Arslan decât să-mi datorez salvarea locuitorilor. Ofițerii s-au declarat cu toții de aceeași părere, au făgăduit să reprime orice zel popular, și-au reînnoit jurământul de credință, au făgăduit să lupte ca niște fiare rănite. Nu sunt vorbe goale. Trupele din Transoxiana nu sunt mai puțin valoroase decât acelea ale selgiucizilor. Alp Arslan n-are decât avantajul numărului și pe acela al vârstei. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
selgiucide, situată la nord de fluviu. Mii de corturi și de iurte se Înalță de jur Împrejur, un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
proverbiale. Nu arareori un oaspete petrece o oră În prezența sa fără a schimba alte fraze În afara formulelor de Întâmpinare și de despărțire. Căci el nu e vizitat neapărat pentru a i se face conversație, ci, mai degrabă, pentru reînnoirea jurământului de credință, pentru risipirea bănuielilor, pentru evitarea unei căderi În uitare. Douăsprezece persoane din solia de la Samarkand au obținut, astfel, privilegiul de a strânge mâna care ține cârma imperiului. Omar venea imediat În urma cadiului, Abu Taher a bolborosit o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu-i cad pradă, m-am hotărât să nu-i mai adresez cuvântul, am căzut bolnav. Atât de greu Încât am crezut că mi-a sunat ceasul. Am văzut În asta un semn, un semn din partea Preaînaltului, și am făcut jurământul, dacă aș fi scăpat, să mă convertesc la credința ismailiților. M-am Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul, am făcut jurământul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
făcut jurământul, dacă aș fi scăpat, să mă convertesc la credința ismailiților. M-am Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul, am făcut jurământul, și, după doi ani, mi s-a Încredințat o misiune: să merg la Nizam al-Mulk, să mă strecor În divanul său ca să-i protejez pe frații noștri ismailiți aflați În nevoie. Am plecat, deci, din Rey către Isfahan și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au avut o soartă asemnănătoare cu a vitelor, tinerele femei au fost Împărțite ofițerilor hoardei victorioase, meșteșugarii - reduși la sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată, pentru că avea să renască, Într-o bună zi, din ruine ca să devină capitala unui imperiu mondial, acela al lui Timur Lenk, spre deosebire de alte orașe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu ști, din pricina lipsei de spațiu și a dificultăților de manevră, unde să le mai punem pe cele Încă disponibile. Sigur că există o modalitate de rezolvare a problemei, conchideau responsabilii spitalelor, Însă, pentru că ea ar aduce atingere, chiar dacă tangențial, jurământului lui Hipocrate, hotărârea, În cazul În care va fi luată, nu va putea fi nici medicală, nici administrativă, ci politică. Cum pentru cineva care Înțelege repede câteva cuvinte au fost Întotdeauna de ajuns, ministrul sănătății, după ce s-a consultat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]