8,051 matches
-
cea mai mică idee care ar putea fi acesta, nici În ce fel ar putea Îndeplini o funcție salvatoare În afara țării lor. Printre responsabilii Acțiunii Paralele, unul dintre cei mai ridicoli este generalul Stumm (În germană: mut). El și-a jurat să găsească Înaintea celorlalți acest gând salvator și să i-l ofere femeii pe care o iubește, Diotima, altă personalitate aflată În atenția Acțiunii Paralele: Îți aduci aminte, spuse, că mi-am pus În cap să-i aștern la picioare
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase [...]. Fiecare cuvânt al Filozofului, pe care acum au ajuns să jure și sfinții și pontifii, a Întors imaginea lumii pe dos. Dar el n-a izbutit să Întoarcă pe dos imaginea lui Dumnezeu. Dacă această carte ar deveni ... ar fi devenit subiect de interpretare deschisă, am fi depășit și ultima limită
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a pus nici o problemă de ordin moral lui Gastinel până-ntr-atât Încât să comită o crimă, nu se simte, În schimb, deloc În largul lui să vorbească despre carte unui public numeros, În așa măsură Încât Îl pune să jure pe prezentator că nu va vorbi despre conținutul cărții, promisiune pe care nu ezită să i-o reamintească În timpul emisiunii, În momentul În care Întrebările ajung să fie prea punctuale și să se apropie prea mult de text: - Nu uitați
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fapt pseudonimul unei colaboratoare secrete a Ocupației, Céline Feuhant, care a decis să-și publice memoriile romanțate, denunțând, ca să le facă de petrecanie, un anumit număr de personalități ale epocii care Își refăcuseră În liniște viața. Numai că ea a jurat, la Eliberare, În schimbul scutirii de pedeapsă, să nu mai vorbească despre asta. Neputând să publice cartea sub o formă care ar fi putut fi recunoscută, În momentul În care a descoperit manuscrisul chiriașului său, i-a venit ideea de a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
nu l-a crezut nimeni, ceea ce l-a Înfuriat la culme. Ne-a Întrebat dacă-l socotim mincinos, iar Sy a lăsat să se Înțeleagă că da. Drept pentru care, Howard a sărit În sus și a vrut neapărat să jure pe Biblie că nu citise Hamlet. Sy și-a cerut iertare printre dinți, fiindcă se Îndoise de cuvântul lui. Între timp, vezi bine, Înghețaserăm cu toții de rușine. Howard a plecat, dar noi ceilalți am mai rămas puțin, făcându-ne că
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În care Îl Întrebuințezi determină valoarea mijlocului.” (J.W. Goethe) Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptaretc "Obișnuință, deprindere, adaptare - inadaptare" N-are ouă, dar stă cloșcă. (Proverbul face referire la acele situații În care deprinderea În cauză a devenit nărav: „S-a jurat pe vin să nu mai bea rachiu”; „Pân’ se-ncalță, soarele se-nalță./ Pân’se gătește, soarele-asfințește”.) Calul bătrân nu se mai Învață În buiestru. (Un lucru, când nu este făcut la vremea lui, devine aproape imposibil de Înțeles și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
creează și capacitățile pentru ea.” (Democrit) Obișnuința este a doua natură. (Iată câteva exemple care ilustrează faptul că obișnuința stabilizată poate crea un nou mod de viață: „S-a Învățat dezbrăcat și i-e rușine-mbrăcat”; Cine fură, aceia mai tare jură”; „La o treabă când se scoală, parcă are ouă-n poală”; „Pe-afară pereți-s noi, În casă nu poți intra de gunoi” etc.) Om, omenie, noblețe - josnicietc " Om, omenie, noblețe - josnicie" Omul este măsura tuturor lucrurilor. - Homo mensura est
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
somnul minții omenești” - Vauvenargues.) Mânia e dovada neputinței. (Mai ales a neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea este cheia reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne spune
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
această situație incredibilă „tinerețea Își cere drepturile”, cum Îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi kilometri am mers alături de linia ferată. Jur Împrejur cîmp, stepă Întinsă și cer, un cer imens, alb-albastru. Nu te poți uita nici la dreapta, nici la stînga căci te apucă amețeala, așa-i de Întinsă stepa pentru ochiul meu, obișnuit cu munții. Dar În stepă te simți
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a apela la termeni vagi ca lipsa de cultură politică sau mentalitatea defectuoasă. Teza susținută de autor este aceea că rezolvarea problemelor sistemului politic românesc nu depinde de renunțarea la proporționalism În favoarea majoritarismului (care există de facto, chiar dacă nu de jure), ci de schimbarea tipului de „inginerie electorală” care se află la baza sa. În viziunea sa, sistemul electoral nu este o creație a naturii, ci a societății, iar modul În care acesta este conceput are o influență hotărîtoare asupra sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mirosul sau mărimea corpului, înfățișarea, manierele (străinului îi era reproșată deseori înfumurarea), privirea, îmbrăcămintea și mâncarea, datinile, conduita în timpul luptelor (cruzimea sau lașitatea), calitățile personale (lăcomia sau duritatea). Întotdeauna se relevă o opinie foarte bună despre propria comunitate, popoarelor din jur rezervându-li-se, dimpotrivă, o condiție modestă 17. Să vedem cum erau văzuți ungurii, cehii și polonezii de străini și ce opinii împărtășeau ei înșiși despre alte etnii. Poporul maghiar a fost evocat în descrieri deosebit de plastice. Reiterând unele aserțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
contesta permanent, de pe poziții revizioniste, ordinea postbelică bipolară, unde statele comuniste erau în competiție cu cele capitaliste. Din acest motiv, omogenitatea ideologică a sistemului a fost idealul permanent clamat de diplomația Bucureștiului în prima parte a Războiului Rece. Integrarea „de jure“ a României în noua ordine postbelică a fost amânată până în 1955. „De facto“, guvernul Petru Groza a știut să se alinieze rapid cerințelor hegemonului sovietic și să joace cu fervoare pe o carte occidentală, aducându-și contribuția la conturarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oare Luke. Probabil că se simte foarte bine de stă atît de mult. CÎnd, Într-un tîrziu, ușa se deschide brusc și lumina Îmi intră În față și mă face să clipesc, probabil că dormeam deja dusă, fiindcă puteam să jur că tocmai primeam un Oscar de la regină. — Bună, zic adormită. CÎt e ceasul? Puțin trecut de unu, șoptește Luke. Îmi pare rău că te-am trezit. — E ok. Mă Întind spre veioză și o aprind. Cum a fost? — Bine! În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
acum tot ce-am făcut a fost să vorbim despre Luke. Din fericire, toții copiii sînt În sufragerie, mănîncă sandvișuri și se uită la Teletubbies, În transă totală. (Lucru cu care Suze a fost de acord, dar doar după ce am jurat că n-o să-i spun niciodată lui Lulu.) — Nici mie nu-mi vine să cred! zic, Întinzîndu-mi larg brațele. Dar se-Întîlnesc toată ziua bună ziua, ea Îi trimite Întruna sms-uri, și habar n-am despre ce-or fi vorbind... — Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
unde-o fi Luke? — Tocmai trebuie să iasă dintr-o ședință, spune Adam netulburat. Hai să mergem sus să te servim cu o cafea. Știu că toată lumea o să fie superîncîntată că ai trecut pe la noi... — Ce ședință? Îl Întrerup și jur că l-am văzut pe Adam crispîndu-se ușor. — Financiară, spune, după o pauză infinitezimală. Foarte plicticoasă, din păcate. Mergem? Adam mă conduce În lift și urcăm În tăcere. Acum, că stau lîngă el, detectez semne clare de Încordare pe chipul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Întorc, mă zăresc o fracțiune de secundă În oglinda mărime naturală de pe spatele ușii. Îmi vine să plîng. Arăt ca un monstru, arăt grotesc. Picioarele Îmi sînt ca două trunchiuri albe și noduroase de copac. Dacă-mi vezi doar tălpile, juri că sînt o mamaie. SÎnt umflată cu pompa, din toate părțile. — Arăți minunat, Becky! Venetia s-a urcat dintr-o săritură pe birou și acum se Întinde agilă, Într-o mișcare ca de yoga, care-i pune În evidență brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să mă apropii de miezul problemei. Partea În care Îl implor să mai dea o șansă căsniciei noastre. Lacrimile Îmi curg șiroaie pe obraji și trebuie să mă tot opresc din scris, pentru a-mi sufla nasul. „CÎnd mi-ai jurat crednță, mi-ai promis să mă iubești toată viața. Știu că tu crezi că nu mă mai iubești. Știu că mai sînt și alte femei pe lume, unele dintre care sînt, poate, mai deștepte și poate știu chiar și latina
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
putut răsări șansa unei noi Înțelegeri. Ființa dindărătul degetelor care țin această carte - unde stă ea, În ce spațiu, cine este și mai ales cum? De ce ești bântuit/bântuită de atâtea răutăți spuse sau făcute ție, de care ți-ai jurat să uiți? De ce te luminează gândurile și faptele bune care te-au atins, cu toate că ți-ai jurat să nu te lași sedus/sedusă? Și dacă pe toate acestea ai putea să le scazi, ca la aritmetică sau ca În cea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ce spațiu, cine este și mai ales cum? De ce ești bântuit/bântuită de atâtea răutăți spuse sau făcute ție, de care ți-ai jurat să uiți? De ce te luminează gândurile și faptele bune care te-au atins, cu toate că ți-ai jurat să nu te lași sedus/sedusă? Și dacă pe toate acestea ai putea să le scazi, ca la aritmetică sau ca În cea mai obișnuită cântărire, cu ce-ai mai rămâne? Nu spun (și aici se cuvine să mă asculți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din punctul de vedere al integralismului. A devenit membru de onoare al Academiei Române (în 1938). Principalele sale opere sunt Știința literaturii (1926), reluată și dezvoltată în La Science de la littérature (I-II, 1928-1929) și Dialoguri filosofice. Integralismul (1929). Inițial, D. jura pe modelul Maiorescu, „conducătorul literar al marii epocii Eminescu-Creangă-Caragiale”, personalitate de care fusese „pătruns poate mai mult decât toți discipolii”. Prin Maiorescu s-a orientat spre Kant, Hegel, Schopenhauer, Vischer, pentru a ajunge la un sistem propriu ce preconiza purismul
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
noastre cu cea occidentală. SCRIERI: Oameni din Ardeal, București, 1915; ed. (Pribegie), București, 1919; Povestea primăverii, București, [1917]; ed. 2, București, 1920; Domnița Fărănume, București, [1920]; ed. 2, București, 1944; Iedera, București, [1921]. Traduceri: Franck Adams, Taina înecatei, București, [1934], Jur s-o ucid, București, f.a.; Pearl S. Buck, Casa de lut, I-III, ed. 4, București, [1935], Vânt de la Răsărit, vânt de la Apus, București, [1939], Patriotul, București, [1940], Chip cioplit, I-II, București, [1943], Mândrie, București, [1943], Dinții balaurului, București
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
, Mihail (19.X. 1643, Caransebeș - c. 1712), cărturar. Era fiul Anei (n. Magiar) și al lui Mihail Halici, descendent al unor români calvinizați. Teolog cu preocupări literare - traduce pe la 1640 câțiva psalmi în românește -, tatăl lui H. era jurat în senatul Caransebeșului și rector al școlii calvine din oraș, unde fiul învață din 1651. H. urmează liceul reformat din Sibiu (1661-1664), împrietenindu-se aici cu Valentin Franck von Franckenstein, viitorul poet. Din toamna lui 1664 se află la Colegiul
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
cârtiță a făcut-o să trăiască departe de lumina soarelui. Și după cum dihaniei aceștia nu-i lipsește nimic ca să poată trăi sub pământ, tot așa și eu aveam tot ce-mi trebuia ca să mă bucur de plăcerile vieții. M-am jurat să mă omor, dacă cumva puterea omenească m-ar sili să trăiesc o altă viață decât aceea pe care eu o simt clocotind în sângele meu.” Voluptatea patimii o cuprinde și pe Chira Chiralina, care se dezlănțuie când urcă pe
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
aparent banal. Textele configurează o biografie în căutarea unui timp pierdut. Se remarcă însă, încă de pe acum, o inconsistență a suflului epic, o construcție saturată liric, „un artificiu stilistic, în detrimentul naturaleței” (Laurențiu Ulici). Ș. scrie și un volum de reportaje, Jur că voi spune adevărul (1983), inovator în cadrul genului, unde notația atentă, participarea afectivă și, mai ales, înregistrarea diverselor puncte de vedere asupra evenimentelor au la bază premisa „Adevărul nu are, nu poate să aibă - așa cum s-ar crede - singular. Există
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
a perspectivei temporale, aglomerarea halucinantă a detaliilor și caracterul fantomatic al unor personaje dau senzația instabilă, plutitoare, a visului. Ș. a lăsat în manuscris un volum de poezie. SCRIERI: Valiza cu zăpezi, Iași, 1977; Jurnal de una singură, București, 1980; Jur că voi spune adevărul, București, 1983; Glonțul de porțelan, București, 1984; Magazinul de clepsidre, București, 1987; Podul de vise, București, 1989. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977, 14; Laurențiu Ulici, Focuri de artificii, RL, 1977, 23; Radu G.
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]