KorAP: Find »[drukola/base=lagăr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...457 >

11,415 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

a considerat că etnicii germani ar fi un pericol În eventuala construire a unui stat german În interiorul statului român. De asemenea, În octombrie 1944, România Liberă specifica În legătură cu etnicii germani: „pentru ei (sașii și șvabii) nu exista alt loc decît lagărele”. Faptul că etnicii germani i-au sprijinit sau nu pe naziști În timpul războiului a contat foarte puțin În campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
este amintită În povestirile ei despre deportare. Ea și-a ordonat ierarhic În memorie acele lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască - religia și Dumnezeu -, considerîndu-le la momentul discuției demne de amintit. 5. „Scînduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns În regiunea Donbas, lîngă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși În Siberia sau Bărăgan. Interviurile supuse analizei au avut ca subiecți foști deportați În Donbas și, deoarece o mare parte din literatura

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Donbasul. În perioada deportărilor, Donbas era o regiune industrială, minieră, localizată În estul Donului, astăzi sudul Ucrainei. În perioada supusă investigației, cele două mari orașe din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Donbas era o regiune industrială, minieră, localizată În estul Donului, astăzi sudul Ucrainei. În perioada supusă investigației, cele două mari orașe din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
estul Donului, astăzi sudul Ucrainei. În perioada supusă investigației, cele două mari orașe din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar cînd se

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
din regiunea Donbas erau Gorlovka și Nikitovka - după care au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie În construcție, fie Într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar cînd se puteau Îndeplini trei condiții: sobă, lemne sau combustibil și geamuri intacte. Mulți deportați

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
desăvîrșire, realitate ce putea fi tolerată În scurtele veri, dar de nesuportat la -30° C iarna. Magyari descrie locuința În care era nevoită să stea astfel: Ne-a dus În Donbas, În Donbas și acolo ne-a băgat Într-un lagăr, da’ cînd am ajuns acolo era o zăpadă Înaltă, Înaltă, Înaltă, și ne-a tras de mîini așa ca să putem ieși din zăpadă, să mergem mai departe, și cînd am ajuns În lagăr... era tot prici din ăla, cu scînduri

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și acolo ne-a băgat Într-un lagăr, da’ cînd am ajuns acolo era o zăpadă Înaltă, Înaltă, Înaltă, și ne-a tras de mîini așa ca să putem ieși din zăpadă, să mergem mai departe, și cînd am ajuns În lagăr... era tot prici din ăla, cu scînduri din aia groase, plin, plin cu gheață, plin, plin cu gheață. No, ce facem? Era o sobă făcută din cărămidă, aia era spartă, țăndări făcută... no, ce facem că pături aveam numai din

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o scîndură bătută. Și eram cu sora și Încă două fete din Sibiu și Încă două cunoștințe, ne-am Împrietenit, dar de la gară deja ne-a despărțit În două lagăre și aicea unde eram noi cazate nu era mulți cunoscuți. Cum plîngeam așa, venea un ofițer rus, s-a uitat la noi, eram tineri, 20 de ani, soră-mea 18 și pe urmă zice ofițeru’ rus și vorbea perfect germana

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o altă sursă de alinare. Pentru Cocîrlă, această comunitate, ce includea atît bărbați, cît și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: CÎnd aveau ziua de salar, bărbații din lagăr... se dădea marmeladă, șuncă, cumpăra și ne făcea nouă. Și noi am avut salar, da’ nu ca ei, da... și unu era, a avut o chitară, și seara stăteam pe bancă și cîntam cîntece de acasă. Acolo a fost, ne

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
crearea unui sentiment de comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie În lagăr, dar și pentru rememorarea celor dragi de acasă. Implicarea În astfel de ritualuri era un eveniment spiritual: ...era soție de la un preot care a ținut slujba și am știut cînd sînt sărbătorile... cînd veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
care Încercau să Încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat, „era mai bună decît un tort de Crăciun”. Totul era apoi urmat de reprize de „Noapte liniștită, noapte sfîntă”. Pe lîngă aceste sărbători, pentru mulți, condițiile din lagăr au Început să se Îmbunătățească la sfîrșitul lui 1946 și deportații au Început să primească salarii, rații mai mari, haine mai bune, adăposturi mai bune și chiar o zi de odihnă. Unii dintre ei, precum Șimon, aveau dreptul la o

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cerc vicios În care rațiile depindeau de Îndeplinirea normei care, la rîndul ei, depindea de energie, deci de rația de hrană, era o modalitate obișnuită de tortură și, În anumite cazuri, ducea la dispariția fizică a deportaților, ca și În lagărele naziste. Cum mulți dintre deportați erau incapabili să Îndeplinească sarcinile de lucru cu atît de puțină mîncare, deseori aceștia căutau În pămînt orice bucățică sau firimitură de hrană care le putea da forță. În astfel de condiții, coșurile de gunoi

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
norocoși decît acest deportat erau cei care lucrau În bucătării, grădini și ferme. De exemplu, unul dintre respondenții lui Radosav, care lucra cu un cal, reușea să fure cîteva boabe de porumb din porția animalului pe care le ducea În lagăr și le cocea pe plită, Împărțindu-le cu colegii lui Înfometați. În mod similar, În ciuda accidentului grav pe care l-a suferit și a lungii perioade de convalescență, Hrușcă s-a considerat binecuvîntată atunci cînd rușii au trimis-o să

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și nu consumau alcool, aveau grijă de igiena corporală, puteau coase, putînd astfel cîrpi hainele, și, În multe cazuri, erau mai puternice din punct de vedere psihologic. În alte aspecte Însă, faptul că erau femei le-a făcut viața În lagăr mult mai dificilă, plină de rușine și chiar periculoasă pentru unele. Munca În mine sau la pădure era mult mai dificilă pentru femei, deși multe dintre ele erau obișnuite cu munca În ferme. Cu toate acestea, erau nevoite să se

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o fostă deportată: Ceea ce mă deranja cel mai tare era faptul că trebuia să mă dezbrac de tot În fața rușilor... acasă nici măcar mamele sau surorile noastre nu ne văzuseră goale. Acestor atacuri asupra demnității umane li se adăugau, În unele lagăre, examenele ginecologice forțate la care erau supuse femeile deportate pentru a determina dacă erau sau nu virgine. Și, nu În ultimul rînd, unele femei trebuiau să facă față atacurilor sexuale. Deși li se oferea frecvent „o viață mai ușoară” În

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Doar la ceva vreme după acest incident și-a dat seama care erau adevăratele intenții ale ofițerului. Pe lîngă vulnerabilitatea sexuală, o adevărată problemă a fost graviditatea femeilor care au fost deportate cînd erau Însărcinate sau au rămas Însărcinate În lagăr. Posibilitatea de a purta În pîntec un copil, cu atît mai puțin de a-l crește, era foarte mică, date fiind condițiile precare: lipsa hranei, a medicamentelor, a hainelor, a unei minime igiene și a unui adăpost. Fără Îndoială, multe

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În pîntec un copil, cu atît mai puțin de a-l crește, era foarte mică, date fiind condițiile precare: lipsa hranei, a medicamentelor, a hainelor, a unei minime igiene și a unui adăpost. Fără Îndoială, multe femei au născut În lagăr, uneori Împotriva voinței lor. Deși la un anumit nivel o nouă viață Însemna bucurie, speranță și sentimentul umanității adus În comunitățile de deportați, deseori nașterea unui copil Însemna mai puțină mîncare și nopți nedormite. Grijile noilor mame nu durau Însă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
sau „revoluționari precauți”. Unii au fost chiar urmăriți de Securitate, motiv pentru care au avut de suferit și În continuare. Din fericire, majoritatea femeilor intervievate În proiectul de la Brașov nu au avut de suferit de pe urma a ceea ce Radosav numește „stigmatul lagărului”. Ceea ce Înseamnă, potrivit mărturiilor lor, că nici una nu a avut probleme În a-și găsi un loc de muncă sau În a se reintegra În comunitate ca urmare a faptului că au fost deportate În URSS. Cu toate acestea, la

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
belșug, aceste detalii nu au fost Însoțite de lamentări excesive. Se pare că principala lor preocupare o dată ajunse acasă era să-și croiască propria viață. La 20 de ani, aceste femei aveau un viitor frumos În față. Deși tragice, experiențele lagărului și realitățile cărora au trebuit să le supraviețuiască le-au făcut mai puternice. Deși cu siguranță au simțit că au pierdut o perioadă importantă din viață, comparată cu timpul pe care Îl aveau În față, sentimentele negative se atenuau. Avînd

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
acționat noi În locul lor, dacă am fi fost În stare să suportăm suferințele lor și dacă nu ne-am fi găsit cumva mai degrabă În poziția ciocanului decît a cuiului. Prin descrierea comportamentului uman În situații extreme, literatura ce tratează lagărele de concentrare ne oferă o bază de testare a ideologiilor politice, dar și a teoriilor psihologice, etice și chiar estetice. Ne ajută să demontăm stereotipuri, ne atrage atenția asupra victimelor ca indivizi, oferă fețe și nume cifrelor statistice și ne

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
ne implică În ritualul aducerii aminte. Recenzii. Note de lectură ELEZ BIBERAJ, Albania in Transition. The Rocky Road to Democracy, Westview Press, Boulder, Colorado, 1999, 377 p. „Drumul pietros” este acela pe care, una dupa alta, Îl parcurg țările fostului lagăr socialist, iar asemănările Între statele care n-au pătruns Încă În Uniunea Europeană devin tot mai vizibile pe măsură ce Împrejurările fiecărei tranziții În parte ajung a fi cunoscute peste hotare. Este, de aceea, interesant pentru români să aibă despre Albania informații amănunțite

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cronologice previzibile, delimitate de schimbarea deținătorilor vizibili ai puterii. Periodizarea pare ușor deductibilă din orice istorie a comunismului est-central-european: al Doilea Război Mondial, cucerirea puterii, stalinismul, comunismul național, modernizarea, implozia. SÎnt secvențe ce ar putea fi regăsite oriunde În fostul „lagăr socialist” dacă nu ar fi Însoțite de nominalizările poloneze: Gomulka, Gierek, Jaruzelski. Astfel de personalizări ale regimului trimit la un cunoscut reflex al istoriei politice, acela de a se Încredința șirului de biografii la „nivel Înalt”. Titlurile celor 8 capitole

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
a ocolit voit acest dureros subiect timp de aproape jumătate de secol. Cauzele (p. 11) pentru care aceste masacre au fost trecute sub tăcere sînt relativ ușor de sesizat: românii (și nu germanii) au fost autorii principali, numărul redus al lagărelor de concentrare, inexistența camerelor de gazare sau a abatoarelor umane. Nu contestăm nicidecum faptul că aceste masacre s-au produs din ordinul autorităților române și nici că acestea s-au ridicat la cote alarmante, dar cifra Înaintată de autor - 270

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
trei jurnale ale intelectualilor evrei din timpul perioadei antonesciene. Conceptul de bază al guvernămîntului românesc din Transnistria a fost recuperarea uriașelor cheltuieli ale războiului, iar evreii ucraineni au fost deposedați pentru Îndeplinirea acestui obiectiv. Ei au fost Încadrați În ghetouri/lagăre, iar apoi plimbați prin toată Transnistria pentru că urmau a fi trimiși peste Bug. În continuare, Jean Ancel descrie calvarul evreilor În timpul convoaielor morții - crime, foamete, violuri, furturi etc. În derularea masacrului, unitățile armatei române au colaborat cu armata germană și

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]