4,995 matches
-
15. Nullus ecclesiasticum aliquem honorem a manu laicorum accipiat și 18. Nullus presbyter capellanus alicujus laici esse possit, nisi concessione sui Episcopi. Conciliul de la Nîmes din anul următor, 1096, a întocmit Canonul 8: clericum vel Monacus, qui ecclesiasticum de mani laici susceperit bneeficium, quia non intravit per ostium, sed ascendit aliunde sicut fur et latro, ab eodem separetur officio. Conciliul de la Tours din același an, 1096, canonul 6, Nullus laicus det vel adimat Presbyterum Ecclesiae sine consensu Praesulis. 233 În Profesiunea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Victor al III-lea, deși a mai trăit numai doi ani, a ținut însă un Conciliu la Benevento în 1087, prin care a publicat următorul decret: "Hotărîm astfel: ca dacă de acum înainte cineva va primi din mîna unei persoane laice un episcopat sau o abație, acesta nu va putea fi socotit în nici un chip Episcop sau Abate și nu i se va acorda respectul datorat unui Episcop sau unui Abate. Mai mult, noi interzicem acestuia să pătrundă în nava Fericitului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
două Concilii: 1. "Biserica catolică să fie neprihănită în credință și liberă de orice servitute seculară". 2. "Episcopii, Abații sau ceilalți care fac parte din Cler să nu primească nicio demnitate ecleziastică din mîna principilor sau a vreunei alte persoane laice". Pascal al II-lea s-a opus abuzului înrobirii alegerilor episcopale, prin decretele emise de opt concilii pe care le-a organizat, cinci la Roma, în anii 1102, 1105, 1110, 1112, 1116, celelalte trei la Guastalla, la Troyes și la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
neque vestram excellentiam optamus in talem rem incumbere. Sed qualis a Clero et Plebe... electus canonice fuerit, et nihil sit quod sacro obsit ordini, solita traditione illum ordinamus? (Tom. II, Conc. Gall, pp. 95 120). Și în timpul perioadei învestiturilor de către laici, acei mari Pontifi nu mai pridideau să-i asigure pe principi că, prin susținerea libertății Bisericii, ei nu aveau vreun scop secundar de a-și însuși alegerile sau de a le influența; și nu au precupețit nimic pentru a îndepărta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
temeinice și juridice dovedite, iar nu altfel; 2. că acel termen învestitură conținea un echivoc; dat fiind că "a învesti un Episcop" părea să însemne a-i conferi jurisdicție episcopală; ceea ce era, cu siguranță, o erezie, să-i atribui puterii laice și era și împotriva Sfîntului Spirit. La acestea se poate adăuga nr. 3, că a pune un Episcop în posesia bunurilor libere de episcopat este o nedreptate și un abuz de putere dacă un rege vrea să facă acest lucru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Biserică și Henric, a declarat că nimic nu l-ar face să piardă din vedere să distrugă simonia din cadrul Bisericii, quae maxime, a spus, per investituras contra Ecclesiam Dei innovata erat. Suveranul Pontif Pascal a spus mai înainte că influența laică în conferirea episcopatelor era rădăcina simoniei; iar la Conciliul de la Laterano din 1102 a reînnoit interzicerea de a încredința cuiva o Biserică sau bunuri bisericești, prin intermediul laicilor. Haec est enim, spune, simoniacae pravitatis radix, dum ad percipiedos honores Ecclesiae, saecularibus
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Ecclesiam Dei innovata erat. Suveranul Pontif Pascal a spus mai înainte că influența laică în conferirea episcopatelor era rădăcina simoniei; iar la Conciliul de la Laterano din 1102 a reînnoit interzicerea de a încredința cuiva o Biserică sau bunuri bisericești, prin intermediul laicilor. Haec est enim, spune, simoniacae pravitatis radix, dum ad percipiedos honores Ecclesiae, saecularibus personis insipienter homines placere desiderant. Acesta este un fapt care a fost observat de toată lumea: cei mai sfinți Prelați ai Bisericii nu au încetat să-l deplîngă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
260 În acest fel s-a răspîndit arianismul. Toți ereticii, de fapt, s-au bazat pe sprijinul guvernamental și pe conducătorii înșelați de eretici ca să stăpînească lumea. Cîți Episcopi nu au ajuns în această funcție prin forța brută a puterii laice! Este de ajuns să deschidem istoria ecleziastică și paginile sînt pline de așa ceva. În secolul al XVI-lea nu erau pretutindeni atît de mulți Episcopi eretici ca în Anglia, în Elveția și în alte țări, și acest lucru s-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
europeană ia parte la această renaștere. Expulzarea de la guvernare a domniilor necivilizate care amenință pacea lumii este lucrarea pregătită de Providență prin luptele intestine ale omenirii, care au fost purtate sub aparența formală a conflictelor vechi de secole dintre puterea laică și cea ecleziastică și continuă să ardă mocnit pînă cînd lucrarea va fi desăvîrșită. 296 Decr. Greg. L.III, Tit. X, c. VII; L. V, Tit. XXXIII, c. III; și în VI, L. III, Tit. XIII, c. II, 2 X
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
enumerate commendele. Pentru eludarea legii care interzicea acumularea de către o singură persoană a mai multor beneficii, se acordau commendele, deci se încredința un bun spre administrare. Această administrare a bunurilor ecleziastice, chiar și în cadrul episcopatelor și mănăstirilor, se concesionau și laicilor care, astfel, se bucurau de roade, ca atunci cînd se dă o oaie unui lup și i se încredințează în grijă! Toată jurisprudența a fost pervertită de asemenea minciuni cumplit de dăunătoare. 310 Fapte XX, 35. 311 "Dumnezeu îmi este
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dar ceea ce vrem noi se distingem este eroarea parțială și care apare în anumite situații de aceea care este obișnuită și universală și care strică încet, încet corpul social, abolind principiile pe baza cărora se conduce. 314 Sed numquam id laici suscipere voluerunt. Possidius în Vita august. 315 Hom. XI, in Ep. Ad Cor. 316 S-au înregistrat în Corpul Juriului Canonic marile doctrine ale Sf. Ambrozie și ale altor Părinți referitoare la spiritul de libertate al Bisericii mereu gata să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de a descoperi vreun loc nou. Ajungem pe un aeroport identic cu cel de pe care am plecat, cu aceleași agenții de Închirieri auto și aceleași camere de hotel cu canale de filme pentru adulți și băi dezodorizate, capele ale religiei laice care e turismul În masă. Aceleași pipițe plictisite așteaptă În antreurile restaurantelor, iar mai tîrziu chicotesc și joacă solitaire cu cărțile noastre de credit, explorînd cu ochi Îngăduitori ridurile de sfîrșeală de pe fețele noastre, care n-au nimic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
schițat, de bună seamă, o vedere ideală. Am avut motive, ceea ce nu înseamnă că lucrurile - cultural vorbind - sînt chiar întotdeauna roz. Kölnul are și el turiști, care intră în Dom (o minune a arhitecturii religioase) încărcați de pachetele shoppingului lor laic, în așa fel încît poți să auzi foșnet de pungi și să zărești silueta vreunui pantof din următorul sezon. Aceeași turiști, răspîndiți, însă, pe străzile orașului vechi, în piețele lui care și-au pierdut forfota de-odinioară, rămînînd, din bastioane
Vedere din Köln by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8690_a_10015]
-
a II-a. *** Dl subprefect Zoltan Marossy s-a întâlnit cu vicepreședintele Bulgariei, domnul Anghel Marin, sosit la sfârșitul săptămânii trecute în județul Timiș pentru a participa la festivitățile prilejuite de aniversarea a 260 de ani de la înființarea primei școli laice bulgare din lume. După cum aprecia subprefectul de Timiș, acest fapt constituie o mândrie pentru zona noastră, recunoscută pentru buna înțelegere între diferitele etnii. În ideea aceleiași toleranțe interetnice s-a desfășurat și evenimentul ce a avut loc în 24 aprilie
Agenda2006-17-06-administratie () [Corola-journal/Journalistic/284918_a_286247]
-
ale determinismului social al valorilor politice și, totodată, este o veste bună pentru politicienii ce promovează democratizarea, pentru că demonstrează că nu există enclave sociale coezive de rezistență la democratizare tineri sau bătrîni, mai mult sau mai puțin instruiți, religioși sau laici, din mediul urban sau rural (cf. Przeworski, 1991). Răspîndirea unui anumit sprijin pentru democrație în societate oferă potențialul pentru o bază socială largă de sprijin pentru noul regim pre-supunînd că atitudinile economice și politice sînt și ele pozitive în privința democratizării
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
să se sperie chiar și retrospectiv, încercînd să înțeleagă ceea ce e nefiresc. Înainte s-o cunosc devenisem meloman, ca mulți alții în acei ani. Melodia fără cuvinte nu are un sens depistabil. Muzica religioasă a lui Bach era de fapt laică, se spunea. Da? S-o ascultăm deci. Reconsiderările marilor valori ale trecutului n-o atingeau, deși ici, colo, în pauzele dintre concerte și înaintea lor, voci foarte docte afirmau la microfon că exprimă, "zugrăvește", e în opoziție cu... Să fie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se șterge o frază din gura martorului. „Poate reverendului nu-i plăceau reprezentările sau se temea de idolatrie sau discipolat. N-ar fi fost un lucru nemaiântâlnit la 1760; chiar dimpotrivă. Clerul britanic nu tolera actele de iconolatrie, iar portretele laice intrau în categoria asta.“ „Tu știi mai bine. Da’ de ce n-avem nici măcar un portret religios? Astea se făceau în epocă și bănuiesc că erau bine văzute.“ „Depinde.“, a comentat Maria, „Și-aici trebuia să ai grijă, să nu cazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și proiectate pe un fundal teologic. Dar pe lângă literatura oficială, sacră există și o literatură contestată. Disocierea sacru/profan din antichitate devine în Evul Mediu mult mai profundă și mai rigidă. Termenul de literatură profană alături de secularis litteris desemnează cultura laică care este în permanentă condiție de inferioritate având „mouvaise conscience handicap istoric greu de depășit.”, motiv pentru care nu este la fel de vie și de răspândită. Se constată însă și o „recuperare” a literelor seculare (literele helenice) în vederea consolidării, ilustrării și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură. Definiția cea mai caracteristică a literaturii în secolul al XVII-lea este „literele frumoase”, formula corespunzătoare a rămas celebră până
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a reprezentat o adevărată „bătălie” în SUA. Harold Bloom, în Canonul occidental, apărător înverșunat al valorii estetice, consideră că extinderea canonului pe alte criterii a însemnat distrugerea lui. „Deschiderea” canonului este, după Bloom, o operație redundantă pentru că nici unul dintre canoanele laice nu a fost închis. El recunoaște complexitatea și, în același timp, contradicția canonului care nu este o unitate și o structură stabilă, dar consideră că există un principiu de unitate și coerență - criteriul estetic. Impunerea unor norme care își au
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și Imperiul Habsburgic Dinamica producției de carte românească de până la Regulamentele Organice, defalcată în categoriile religios-secular, indică același trend secularizant (vezi figura de mai sus). Demnă de remarcat este ascensiunea lentă dar crescândă în ritm constant al tipăriturilor cu conținut laic, care reușește să depășească în volum producția cărții religioase, a cărei traiectorie este descrisă de o evoluție mai curând ezitantă. Chiar dacă nu mai există date statistice de încredere pentru perioada post-regulamentară care să permită urmărirea în continuare a dinamicii cărții
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
didactică și cu efecte mult dincolo de ea s-a produs "o adevărată revoluție culturală" (Ianoș, 2010, p. 214). Tranziția de la bucoavnă la abecedar, și apoi la cărți de citire și manuale specializate, a însemnat trecerea de la conținutul religios la cel laic, de la alfabetul chirilic la cel latin, de la slavonire la metoda fonetică, și, mai important, de la crearea unei loialități față de biserică la fasonarea loialității față de stat. Abecedarul, după cum remarca un revizor școlar pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, "e cartea prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de datare non-religioasă trebuie înțeleasă ca parte integrantă a politicii mult mai ample de ateizare a societății românești. Pentru prima dată în istoriografia românească, după cronologia romană promovată fără succes de A.T. Laurian (1853), își face apariția un sistem laic de cronologizare. Chiar dacă păstrează numerotația creștină, în care anul I își are obârșia în data tradițională (dar eronată) a nașterii lui Iisus, semnificația religioasă a acestei date este eliminată, după cum reiese din pasajul următor: Astăzi se întrebuințează sistemul de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de modificări substanțiale, prezente în majoritatea manualelor postcomuniste. În primul rând, evidentă este recreștinarea timpului istoric, posibilă ulterior încetării "prigoanei ateiste" derulate de regimul comunist. Doar H. Daicoviciu et al. (1991), ca expresie reziduală a discursului comunist, mai folosește sistemul laic "î.e.n." și "e.n.". Fie că se recurge la formula "î.Chr.", fie la cea de "î.Hr." sau "î.H.", istoria românilor este reinstalată pe coordonatele timpului religios. O a doua revenire vizează reluarea sintagmei "Istoria românilor" în detrimentul "Istoriei României" din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorică românească. Logica inerției discursive a prevalat și în materie de spiritualitatea românească. Referințele la Biserica Ortodoxă sau la Biserica Unită și la rolul lor istoric în prezervarea culturii românești și în stimularea cristalizării identității naționale rămân mai curând marginale. Laic rămâne și sistemul de datare a timpului, folosindu-se în continuare formula "î.e.n." și "e.n.". II. Discursul polifonic (post-1998). Abia pluralizarea discursului istoriografic difuzat de literatura didactică aduce și o accentuare a identității creștin- ortodoxe a poporului român. Desigur, direcția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]