13,725 matches
-
se întâlnise cu Nobunaga chiar înainte de a veni la Muntele Ishii. Sosise acolo, în fond, la ordinele lui Nobunaga, iar acum privea iar și iar scrisoarea, nevenindu-i să creadă ceea ce conținea. Atât Kyutaro, cât și Hikoemon vărsau lacrimi, iar lampa, cufundată în întuneric, ar fi putut să fie stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, schimbându-și poziția. Își venise în fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi, durerea lui Kyutaro și a lui Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo? întrebă Hideyoshi. — Ishida Sakichi, stăpâne. Sakichi cel scund înaintă din umbra ușii glisante, spre camera alăturată. Venind în mijlocul rogojinii tatami, se întoarse către lampa din sala de consfătuire și făcu o plecăciune, lipindu-și palmele de podea. — Sakichi, dă fuga la tabăra lui Kanbei. Spune-i că am de vorbit cu el imediat. Repede! Dacă situația i-ar fi permis, lui Hideyoshi i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vasal superior al clanului Oda MAEDA GENI, vasal superior al clanului Oda SAKUMA GENBA, nepotul lui Shibata Katsuie SHIBATA KATSUTOYO, fiul adoptiv al lui Katsuie UN MESAGER FĂRĂ NOROC Hideyoshi nu se mișcase. Fire fine de cenușă cădeau în jurul bazei lămpii - probabil, resturile scrisorii lui Hasegawa. Kanbei intră șchiopătând, iar Hideyoshi îl salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale din Castelul Itami, luase o boală cronică a scalpului, care nu i se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar Hideyoshi îl salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale din Castelul Itami, luase o boală cronică a scalpului, care nu i se mai vindecase niciodată pe deplin. Când se așeză lângă lampă, părul său rărit păru aproape transparent, dându-i o înfățișare grotescă. — V-am primit chemarea, stăpâne. Ce poate fi atât de urgent, la ora aceasta din noapte? Hideyoshi răspunse: — Îți va spune Hikoemon. Și își încrucișă brațele, lăsând capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei își îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă. — E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să ne surâdă. Dimineața în care cele două femei vorbiseră astfel era aceea a sosirii lui Hideyoshi. Soarele la asfințit întindea umbra văii peste sat, iar zidurile templului erau deja colorate de roșeața amurgului. Nene lovea cremenea pentru a aprinde lămpile, în întunericul sanctuarului ei interior, pe când bătrâna stătea așezată, rugându-se în fața statuii lui Kannon. Deodată, auziră luptătorii alergând pe-afară. Mama lui Hideyoshi se întoarse surprinsă, iar soția lui ieși pe verandă. — Vine Domnia Sa! Strigătele santinelelor răsunau prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soții. Pajii care-i urmau buluc și membrii familiei fie se duseră să se odihnească, după cum îi instruise Nene, fie se mulțumiră să-l salute de pe verandă, fiecare dispărând, apoi, în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă pâlpâia pe un suport jos. Lângă ea, stătea așezată o femeie cu părul alb, ca gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
generali, se plecă respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și arcuri ascunse de membrii clanului Shibata. Nu cumva încercau stăruitor să-l provoace pe Hideyoshi? O senzație stranie, comună tuturor, începu să se formeze din sentimentele de neîncredere, plutind pe briza ca de cerneală a serii și prin umbrele lămpilor, care pâlpâiau pe culoar. Era miezul verii, dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lase nimic de făcut pentru ziua a zecea. Le spusese aceste lucruri, foarte categoric, lui Hikoemon și cumnatului său, Hidenaga. Orice proiect de construcții întreprindea, Hideyoshi nu schimba termenul de predare. Slujba se ținea într-o capelă luminată de lămpi, lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar, de fapt, nu era decât o colibă, iar locuința lui Hayato era doar cu puțin mai mult decât un gard lat. Hayato intră și se așeză grăbit. — Ce ai de spus? întrebă el, privind direct spre Nomura. Poate din cauza lămpii care-l lumina dintr-o parte, chipul lui Hayato arăta extrem de palid. — Cred că ați fost invitat mâine dimineață să participați la o ceremonie a ceaiului în tabăra Seniorului Shogen, pe Muntele Shinmei. În ochii lui Nomura ardea o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câmpul de luptă din Noto. Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se în așternut. În momentul când lămpile începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră în fugă, pe coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii care păziseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Kiyosu, când vecinul lor, Tokichiro, n-o ducea nici el mai bine decât ei, cele două familii se vizitau adesea pentru a împrumuta câte o oca de orez, un pumn de sare sau chiar uleiul de-o seară pentru lampă. În zilele acelea, puteau vedea cât de bine o duceau vecinii lor după lumina care strălucea noaptea la ferestre. „Această femeie e o soție cu nimic mai prejos de Nene a mea,“ își spuse Hideyoshi. În timpul acelui scurt interludiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capitulare. Asemenea zvonuri se tot răspândeau, însă atmosfera din castel nu părea să confirme teoriile. În timpul serii, fortăreața principală - care fusese neagră precum cerneala - fu luminată vesel cu lampioane. Anexa de la miazănoapte și fortăreața din apus erau luminate și ele. Lămpi strălucitoare ardeau la anumite intervale chiar și în fort, unde soldații stăteau de veghe disperați, așteptând să înceapă lupta. Trupele atacatoare se întrebau ce se întâmpla. Dar misterul fu rezolvat curând. Acum, pe lângă sunetul curgător al fluierelor, se auzeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trecutul lui Katsuie. Fie și numai din acest motiv, situația era profund emoționantă. În castelul Kitanosho, avea loc un banchet final. Participau peste optzeci de persoane - întregul clan și vasalii superiori. Soția lui Katsuie și fiicele ei stăteau așezate sub lămpile luminoase, în mijlocul grupului, pe când armata inamică aștepta afară, la foarte mică distanță. — Nu ne-am adunat așa nici măcar ca să sărbătorim prima zi a noului an! spuse cineva și toată familia râse. În zori, va începe prima zi din viața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici măcar ca să sărbătorim prima zi a noului an! spuse cineva și toată familia râse. În zori, va începe prima zi din viața noastră pe lumea cealaltă. Noaptea de-acum e pentru voi Ajunul Anului Nou în astă lume. Cu numeroasele lămpi și multele voci vesele, întrunirea nu părea cu nimic diferită de un banchet obișnuit. Numai prezența războinicilor înarmați făcea ca un nor sumbru să plutească prin sală. Fardul și îmbrăcămintea lui Oichi și ale celor trei fiice ale sale dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dansuri cu evantaie de argint, se auzeau strigăte vesele și râsete, dar nimic din tot ceea ce făceau nu putea să înlăture atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, în noapte, de pâlpâirea lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea să înlăture atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, în noapte, de pâlpâirea lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă care nu avea nici o legătură sake-ul. Lămpile arătau că era miezul nopții, dar banchetul continua. Fiicele lui Oichi se rezemară de poala ei și adormiră. Pentru ele, acel banchet devenise prea plictisitor. La un moment dat, fata cea mai mică își pusese capul pe genunchii mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyoto și se întâlni cu Hideyoshi, chiar în aceeași zi. — Când Ise se va supune, poți ocupa Castelul Nagashima, îi spuse Hideyoshi. Mediocrul prinț porni din Kyoto către Ise, în al nouălea cer. Era ora din zi când se aprindeau lămpile. Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsa, în sfârșit, să preiau, pe deplin, puterea clanului Oda. S-ar putea ca asta să fie. Ar fi necuviincios ca Hideyoshi să domnească peste moștenitorul de drept. Oamenii n-ar permite-o niciodată. Sala templului principal era pustie. Numai lămpile așteptau înserarea. Era jumătatea Lunii Întâi și un frig amarnic. Apoi, apăru altcineva, dregându-și glasul. Întrucât omul era însoțit de un slujitor, cei patru vasali ai lui Nobuo își dădură imediat seama că trebuia să fie Hideyoshi. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri răsunau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau încruntate cu mică. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecați! Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie, pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenii începură să se îmbulzească pe străzi și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se înnoptă, în fața oamenilor începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele ferestre ale fortului cu cinci niveluri din fortăreața principală, precum și din fortărețele mai mici, a doua și a treia, împodobind cerul nocturn și luminând hotarele castelului pe toate cele patru laturi: la răsărit, Râul Yamato; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în aplauzele spectatorilor, și părea să nu se fi dezmeticit încă din emoția rolului. — Nene, continuă el, hai să petrecem o noapte liniștită în camera noastră, astă seară. Vrei să pregătești un banchet? Când spectacolul luă sfârșit, lumina puternică a lămpilor inundă zona, iar oaspeții porniră spre fortărețele a doua și a treia. Hideyoshi veni în camera lui Nene, urmat de o mare mulțime de actori și de muzicanți. Mama lui se retrăsese în apartamentele sale, așa că soțul și soția rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fură gata, Ieyasu îi ordonă unui paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și aprinse, în liniște, două lămpi. La un moment dat, soarele apusese. Privind lămpile, Ieyasu simți că, într-un fel sau altul, ziua aceea fusese nefiresc de scurtă. Se întrebă dacă din această cauză - chiar și cu toate presiunile muncii - încă mai simțea un gol în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]