6,066 matches
-
în succesiunile generațiilor, cum nici la greci și nici la romani nu avea. Deși dacii nu au inventat o scriere proprie (tăblițele cu inscripții de la Tărtăria aparțin unei civilizații mai vechi), ei și-au însușit până la anumite nivele greaca și latina. Limba proprie din "scrierea continuă" rămasă de la ei încă nu e descifrată. Odată cu statul s-a statornicit și obiceiul creării mormintelor princiare, preluate mai târziu și de alte pături și categorii sociale. Societatea s-a structurat cu noi valori în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Dacia), și Nordul dominat de populațiile germanice și celtice. Următoarea divizare s-a născut prin separarea Estului de Vest în secolul al IV-lea. Unitatea lingvistică a Imperiului a fost părăsită pentru a se adopta două limbi. De o parte, latina lui Virgilius (70-19 î.H), predată de "magister"-i în zonele latine, de cealaltă parte greaca lui Homer, predată de "didaskalos"-i în zonele grecești, până la cruciada a patra. (1204) Căci nu a fost suficientă hărțuirea Constantinopolului de către normanzi, pentru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și de munteni în slujbele religioase, în cancelariile domnești și în unele școli rurale sau orășenești, întreținute din daniile locale, ale unor biserici ori ale familiilor mai înstărite. Fondul lexical de bază al limbii române vorbite a rămas însă tot latina populară, ca și la dacoromâni, meglenoromâni și istroromânii din Balcani. Pentru că Transilvania a fost dominată politic de nobilimea maghiară latifundiară, urmată de cea a sașilor și secuilor catolicizați ori reformați, latina a fost aici nu numai limba cultică, dar și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bază al limbii române vorbite a rămas însă tot latina populară, ca și la dacoromâni, meglenoromâni și istroromânii din Balcani. Pentru că Transilvania a fost dominată politic de nobilimea maghiară latifundiară, urmată de cea a sașilor și secuilor catolicizați ori reformați, latina a fost aici nu numai limba cultică, dar și modelul lingvistic ideal în secolul al XVIII-lea. Românii au fost tot timpul numeric și cultural-majoritari prin limbă, costume, obiceiuri și tradiții deschise către lume. Și pentru că nobilimea română era mult
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
m, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea cuvintelor slave împrumutate. Astfel, vapir a devenit vampir 67. Fol-clorul românesc este mai familiarizat de fapt cu termenul strigoi, o variantă locală a vampirului, cu etimologie latină (strix,-igis). Cuvântul era utilizat în latină pentru "bufniță", dar a fost modificat în română în strigoi, termen care ar corespunde sunetului pe care îl scoate bufnița, considerată în folclor o pasăre prevestitoare de rău. Un alt termen frecvent utilizat, de origine greacă de data asta, este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
altă natură. Ce rămîne din Europa? Ce rămîne din acest complex polinuclear, policentric, geo-istoric, civilizațional, cultural, care nu a putut supraviețui decît în conflicte și comunicații, în respingerea hegemoniilor politică și culturală? Rămîne foarte bogata diversitate a culturilor transnaționale (germanice, latine, slave) și a culturilor naționale, marcate fiecare de o limbă originală. Rămîne de asemenea o extraordinară varietate de micro-culturi provinciale, rod al texturii micro-etnice a Europei de după ultimele cotropiri, aceste bogății salvate de nedesăvîrșirea unității naționale, inclusiv în sînul unor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
curente artistice transeuropene, precum cel roman (secolul al XI-lea), apoi cel gotic (secolul al XIII-lea). Astfel, cu începere din secolul al XI-lea, ea alimentează o intensă piață comună de idei. Clericii comunică cu ajutorul singurei limbi culturale recunoscute, latina, care va fi practicată pînă în secolul al XVII-lea în domeniul filozofiei. În secolul al XIII-lea, apar marile centre: Universitățile. După înființarea Universității de la Bologna, apar multe altele, de la Valencia (1209) la Uppsala (1477), de la Oxford (1214) la
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vor fi recunoscute de-a lungul timpului. Prin unificarea drepturilor locuitorilor cetăților Sibiului, Mediașului, Bistriței și Brașovului, Regele Matei Corvin recunoștea în fapt unitatea sașilor (ca subiect de drept autonom ca unus sit populus) sub forma Universității săsești (Nationsuniversität, în latină Universitas Saxonum). Mai târziu, în perioada principatului Transilvaniei, Universitatea săsească va fi reprezentată în Dietă, alături de nobilimea ungară și de reprezentanții secuilor. Fiecare grup va avea drept de veto în problemele care îl privesc (curiatvotum), drept o garanție a autonomiei
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și fără copii. În acest univers feminin, inițiativele particulare ale soțiilor, libertățile acestora s-au răsfrânt în special asupra copiilor și a personalului din subordine. Având beneficiul autorității totale asupra gospodăriei, acestea puteau angaja meditatori particulari pentru copii - profesori de latină, limbi moderne, matematică, desen, dans sau muzică (profesori de piano sau vioară) -, îi puteau „elibera din funcție” pe baza unui capriciu personal sau în urma constatării lipsei de progres a copiilor, alegeau croitorul pentru garderoba personală și a copiilor, fixau pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate. Sub raportul lexico-morfologic, atributul predicativ poate fi - ca și adverbul: a) simplu - când este exprimat printr-un cuvânt
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Reformat din Cluj. Prin anul 1820 Gheorghe Asachi, armean de origine, având legături cu armenii din Gheorgheni, face o călătorie În Ardeal și Îl angajează profesor la Seminarul de la Școala din Iași. Ștefan Crișan fusese autor al unui Lexicon - valahico - latino - hungaricum (Cluj 1805). Prin anul 1941 mai erau doar 14 români În Remetea. Cunoscându-se faptul că În această zonă de transhumanță moldo-transilvană, până În secolul al XVII-lea fiecare locuitor din Moldova și din Ardeal era liber de a merge
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dată Biblia Într-o limbă germanică, este riscant de susținut fiindcă În limba română nu s-au păstrat cuvinte de ritual creștin din limba germană. S-au păstrau Însă din limba latină: biserică, (cuvânt care a trecut din greacă În latină, de unde l-am luat noi), cruce, creștin, Dumnezeu și multe altele. Despre existența unor locașuri de cult În această zonă, până la Mănăstirea Doamnei din Moglănești din secolul al XVII-lea nu avem mărturii istorice. Existența unor astfel de locașuri nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
firească a limbii, care are loc de pe o parte din metonimie (de la cultura ca stare la cultura ca acțiune), iar pe de altă parte prin metaforă (de la cultivarea pământului la cea a spiritului), imitând în acest context modelul latinesc cultura, latina clasică fiind cea care a instituit folosirea cuvântului cu sens figurat"8. Sensul figurat al termenului de cultură este consacrat în secolul al XVIII-lea, un rol important având și definirea lui în ediția din 1718 a Dicționarului Academiei Franceze
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
limbă română după țara în care locuiesc (Sunt luați în calcul numai vorbitorii nativi) Sursa: Enciclopedia online WIKIPEDIA, accesibilă la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/ Limba româna, cu cele patru dialecte ale sale dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna este continuatoarea latinei vorbite în părțile răsăritene ale fostului Imperiu Roman. Împreună cu dalmata (azi, dispărută) și cu dialectele italiene centrale și meridionale, româna face parte din grupul apeninobalcanic al limbilor romanice 65. Graiurile sau subdialectele limbii române sunt: * graiul bănățean; * graiul crișean; * graiul
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Vău, Mircea Eliade) „Vă abordeze diversele religii în respectul deplin al valorilor lor și într-un spirit de profundă considerație” întru Oărgirea orizontului gnoseologic. Ca student al Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale (rniversitatea București), Ioan Petru Culianu aprofundează latina cu prof. Cicerone Poghirc, sanscrita - cu prof. SerJiu Al-George, sanscrita și hindi - cu prof. Prabuddh Vidyasagar (eyderabad). învață greaca, araba și ebraica; lingvistica generală și 164 limbile romanice, precum și cultura indiană. Citește scrieri semnate de M. Eliade, precum și tratate despre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
784. footnote>. Lucrarea Sfântului Irineu din care am citat - Adversus haereses - a fost scrisă în jurul anului 180. Cunoștințele sale despre creștinism și răspândirea lui cuprindeau Asia Mică Și Roma, dar Și Galia. În pasajul de mai sus, existent doar în latină, el include infantes, parvuli Și pueri în rândul celor de „toate vârstele omului” pe care a venit Hristos să-i mântuiască, sfințindu-i, aceștia fiind „renăscuți (renascuntur) prin El întru Dumnezeu”<footnote H. Kraft, Texte zur Geschichte der Taufe, besonders
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Volkshochschule Unterhaching” (Munchen). 2001 Certificatul European de Limbi Străine„Zertifikat Deutsch”, eliberat în Frankfurt am Main de către WBT, Goethe Institut, OSD 2006 Canto muzică ușoară la „Școala Populară de Artă”, TârguMureș 2007 2011 Canto jazz, Canto clasic, Dansuri standard și latino, Tango argentinian. 29. Giorgel P. LEHĂNCEANU Născut pe 27 martie 1953 în Giurgioana. Școala Generală Giurgioana și gimnaziul Lehancea. Liceul Podu Turcului. A absolvit Facultatea de Matematică Informatică Brașov în 1977. A lucrat la Centrul Teritorial de Calcul, programator. La
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Ordinul Fraților Minori în Germania. 19. Fratele Cezar a fost primul ministru provincial al Germaniei. Din dorința de a-și îndeplini cât mai eficient ascultarea încredințată, i-a luat cu sine pe frații Ioan din Pian del Carpine, predicator în latină și lombardă; germanul Barnaba, distins predicator în lombardă și germană; Toma de Celano, care mai apoi a scris prima și a doua Legendă a Sfântului Francisc, Iosif din Treviso; ungurul Abram, toscanul Simon, fiul contesei Collazzone; clericul german Conrad; preotul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frază nu primeau absolut nimic, s-a gândit și a spus: «Acest God berad ne va face astăzi să crăpăm!». Și mergând în fața confratelui, care cerșea în germană, a început să cerșească în limba latină. Dar germanii au spus: «Noi latina nu o înțelegem, vorbește-ne în germană!». Iar fratele, pronunțând stâlcit, a spus: «Nicht diudisch», adică «Nu știu germană». Și a adăugat în germană: «Brot durch Got». Iar ei au spus: «Este un lucru ciudat că tu, vorbind în germană
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ce se ruga la Brescia, în ziua de Crăciun, a fost găsit nevătămat sub dărâmăturile bisericii, în timpul acelui cutremur pe care Sfântul Francisc îl prezisese și îl anunțase fraților în toate școlile din Bologna printr-o scrisoare scrisă într-o latină mediocră. Acest cutremur a avut loc înainte de războiul declanșat de împăratul Frederic și a ținut timp de patruzeci de zile, astfel încât toți munții Lombardiei au fost zguduiți. 40. A venit în Anglia și fratele Petru de Spania, care apoi a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
culpam quoque posse negari, Sic facinus nemo nescit abesse mihi (v. 39-40). Ripert traduce: "[...] autant je souhaiterais qu'on pût mettre en doute ma faute, autant il est notoire que de crime je n'en ai pas commis". Fragmentul în latină pare să sugereze mai mult: dorința mea este să mi se poată nega până și vina. Aceasta este convingerea intimă a poetului, pe care el vrea să o insinueze în inima lui Messalinus dacă nu se găsește deja acolo și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
E.R., Paris, Garnier, 1937, reeditat 1957, p. III. 11 Mélanges Chatelain, p. 42 și urm.: cfr. TH.J. DE JONGE, op. cit., p. 8. 12 TH.J. DE JONGE, op. cit., p. 15: explicație "foarte probabilă". 13 E. PARATORE, Storia della letteratura latina, Sansoni, Firenze, 1950, p. 497. 14 Cf. C. NARDI, op. cit., p. 747; J.TH. BAKKER, op. cit., p. 10. 15 G. SCHOEMANN, Eine Muthmassung über den wahren Grund von Ovidis Relegation, în "Philologus", XLI (1882), p. 171 și urm.: în DE
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
miturile antice sau pentru a ceda misticismului popular sau vergilian; nu avea nici o credință filosofică, care presupune vigilență și trudă grea, ci trăia fără griji, bând cu o sete de nestins din cupa plăcerii". 68 A. ROSTAGNI, Storia della letteratura latina, UTET, 1952, vol. II, p. 180. 69 Heroides, 4, v. 129-132. 70 Cf. A. ROSTAGNI, Storia..., p. 184. 71 Poetul se recunoaște vinovat de a fi dat lecții de indecență și de adulter: ... turpi carmine factus Arguor obsceni doctor adulterii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cărora cauza lui Ovidiu ar fi fost încredințată unui tribunal special. 115 Italicele ne aparțin. 116 Tr., II, 125-138. Accept textul lui RIPERT; la MERKEL, în schimb, apare: Privaque fortunae sunt ibi verba meae. 117 C. MARCHESI, Storia della letteratura latina, vol. I, G. Principato, Messina-Roma, 1925, p. 427-8. 118 Potrivit lui RIPERT, op. cit., p. 484, nota 161 (comentariu la versul 137), "L'exil, en principe à perpétuité, était prononcé par le Senat ou par le tribunal; le bannissement, temporaire, l'était
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus: cfr. și Ex Ponto, II, I. 186 Ex Ponto, II, V, 75-76. 187 Cf. RIPERT, op. cit., p. 538 nota. 188 Cf. E. RIPERT, op. cit., p. 538, nota Epist. VIII. 189 Despre acesta din urmă, cfr. H. BARDON, Littérature latine inconnue, II, p. 44-47. 190 Tr., IV, X, 43. 191 V. și Ovidiu, Amores, II, 18, 1 și urm. 192 J. SCHWARTZ, Pompeius Macer et la jeunese d'Ovide, "Rev. Phil.", 1951, p. 181 și urm.; cfr. Și H. BARDON
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]