4,823 matches
-
G. V. Stepanov, care în 1966 susținea că limba română și limba moldovenească se află într-o situație similară cu cea a limbii spaniole din metropolă și din celelalte țări hispanofone, pentru ca în 1972, cînd devenise director al Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe din URSS, să-și schimbe părerea: relația dintre limba română și limba moldovenească footnote> , „replică hotărîtă la campania de înjosire și discreditare a moldovenilor“ <footnote Mircea Snegur, Limba română este numele corect al limbii noastre, în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
limba moldovenească au participat cercetătorii, căci și-ar trăda condiția de cercetător. Concluzia Congresului Filologilor Români din 1994 avea în vedere faptele oferite de cercetarea limbii române în toate variantele ei și de limba moldovenească, precum și rezultatele la care ajunsese lingvistica actuală: „Limba română este unica reprezentantă actuală a latinității orientale, oriunde ar fi întrebuințată ca limbă de stat, limbă de cultură, limbă de comunicare, își are fixată identitatea definitiv, într-o singură denumire: limba română și are un singur alfabet
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
limba moldovenească ar fi primul caz cînd un dialect, de fapt un subdialect, subordonează o limbă, așezînd lucrurile cu susul în jos. LIMBA MODOVENEASCĂ ESTE O FRAUDĂ ȘTIINȚIFICĂ <footnote Apărut în „Analele științifice ale Universității Ștefan cel Mare Suceava“, A. Lingvistică, VIII, 2004. footnote> I. Anul 2001 a fost declarat de Uniunea Europeană, Consiliul Europei și UNESCO Anul Internațional al Limbilor, o manifestare foarte amplă, care a angajat mai toate țările europene și în care s-a înscris și Colocviul Internațional de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în 1944, s-a înscris pe aceleași coordonate ale Rusiei țariste: la est de Prut locuiește un popor diferit de poporul român, poporul moldovenesc, care vorbește limba moldovenească, o limbă romanică diferită de cea română, dacă nu chiar romano-slavică. În lingvistica generală și comparată lucrurile au fost dezbătute, după 1950, cu participarea unor ilustre personalități. Concluzia a fost cea rezultată din expunerea prof. Eugen Coșeriu la Congresul Filologilor români din 4 - 9 iunie 1994: „a promova sub orice formă o limbă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ar putea să discute despre limba literară de pe această poziție <footnote Vezi Mihail Sadoveanu, În legătură cu limba literară, în „Ethnos. Revistă de grai, studiu și creație romînească“, Focșani, I (1941 - 1942), fasc. a II-a, p. 22: „O asemenea problemă de lingvistică trebuie abordată cu metodă, desfășurată cu sistem și istovită în toate amănuntele [...]. Nu-i nimic altceva mai departe de mine decît metoda“. „[...] sînt, dacă vrai, poet. Obișnuit, am rămas la această îndeletnicire a mea și n-am încălcat despărțămîntul în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
-i face pe jumătate ruși prin limbă“ (П.Н. Батюшков, Transilvania și Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-și zic români. Așa trebuie să facem și noi“ <footnote „Analele Universității «Ștefan cel Mare» Suceava“, seria Filologie, A. Lingvistică, T. VIII (2000-2002), p. 136. footnote> . Această stare de lucruri poate explica afirmația pe care o făcea D. Caracostea în 1941: „graiul basarabean este graiul moldav de acum un secol netrecut prin prefacerile datorite limbii comune“ <footnote Ibidem, p. 140
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
despre identitatea a două conștiințe, a personajului și a autorului, accentuîndu-le dramatismul credinței în idealul asumat. ANTROPONIMIA, PARTE INTEGRANTĂ A TRADIȚIILOR CULTURALE ROMÂNEȘTI <footnote Apărut în „Revista română”, 2010, nr. 3. footnote> Apartenența antroponimiei, ca știință integrată onomasticii, la domeniul lingvisticii este astăzi un lucru neîndoios pentru oricine dispune de cunoștințe fie ele și sumare pentru cele două discipline. Și totuși antroponimia, ca studiu al numelor de persoane <footnote Există studii în care onomastica se reduce la studiul numelor de persoane
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
procedează cei mai mulți dintre cercetători (v. publicațiile Studii de onomastică, apărută la Cluj, și Studii și cercetări de onomastică, apărută la Craiova). Antroponimia este ramura onomasticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. footnote> , nu a stat întotdeauna în atenția lingvisticii, iar în manualele școlare, ca și în cursurile universitare de la facultățile filologice, se abordează doar la clasificarea substantivelor și ortografierea acestora. Este adevărat că etimologia numelor proprii în general a preocupat pe lingviști, alteori și pe istorici și geografi, pentru
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
conștiința" a devenit un veritabil bulgăre de zăpadă care, rostogolindu-se de-a lungul istoriei, s-a învelit de infinite coloraturi, interpretări și definiții. Acceptarea existenței independente a conștiinței, separată de cunoaștere, de către filosofie, psihologie, neurologie, psihiatrie, neurobiologie, fiziologie, etică, lingvistică, epistemologie, sociologie și de alte multe "logii", a presărat subiectul cu baraje care au devenit axiome. Această situație este rezultatul opoziției dintre obiectivitate și subiectivitate, dintre empiric și rațional, dintre creier și gândire. Relația cunoaștere-conștiință este similară relației cunoaștere-epistemologie (înțelegerea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
filosof este un raționalist, ca Descartes, și un optimist ca Spinoza; consideră universul ca una dintre cele mai minunate creații ale lui Dumnezeu. Anticipează filosofia analitică, dar respectă tradiția scolastică. Este foarte fertil în diferite domenii ca biologia, geologia, psihologia, lingvistica și medicina. 15 Immanuel Kant (1724-1804), filosof german a cărui lucrare de bază, "Critica rațiunii pure" devine biblia filosofiei moderne. Rațiunea, împreună cu experiența, trebuie privite dincolo de greșelile filosofiei tradiționale și ale metafizicii. Critică filosofia speculativă, ce transformă obiectele din afara experienței
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
si categoriile estetice (tragicul, sublimul etc.), precum și unele probleme ale creației, contemplării si structurii 'operei. O altă lucrare, de valoare ceva mai redusă, este Viața estetică, 2 vol., Cluj, 1937, a lui Radu Paul. Capitolul 12 (a) p. 203. în lingvistica modernă, nu este. vorba numai de "reformulare" a unor probleme mai vechi, ci de modificarea perspectivei și abordării. Teoria limbii a primit prin lucrarea lui Hjelmslev (Preliminarii la c teorie a limbii, Copenhaga, 1943, trad. engl. 1957, trad, rom., București
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
în semantică, după cum în fonologie, studiul statistic, analiza trăsăturilor distinctive și a distribuției fonemelor, din lucrările lui Roman Jakobson, Zellig Harris, Martinet, G. Herdan etc., au devenit generale, extinzîndu-se, în forme apropiate, și în cercetarea vocabularului (O bună Introducere in lingvistica matematică, semnează S. Marcus, S. Stați și Edmond Nicolau, București, 1966. Dintre lucrările străine, aș cita Bertil Malmberg, Leș nouvelles tendances de la linguistique, Paris, 1966. Toate aceste înnoiri, puțin cunoscute de Wellek, Warren au influențat evident și studiile de poetică
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Cercetarea Stilului (în Problemele de stil și artă literară, București, 1955) și Stilistica literară si lingvistică (în Problemele metaforei și alte studii de stilistică, București, 1957). Se definește acum stilistica drept o disciplină de intersecție, între estetică, istoria literaturii și lingvistică. Ca și în cazul literaturii comparate, Vianu a ilustrat practic toate tipurile de studii ale stilisticii : de perspectivă teoretică (Din problemele limbii literare române a sec. al XIX-lea), analiză monografică (Epitetul eminescian, N. Bălcesca, artist al cuvîn-tului, Observații asupra
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
1959, v. și trad, f r., Paris, 1961. (c) p. 233. Cf. Dicționarul limbii lui M. Eminescu, lucrat de un colectiv de cercetători, sub conducerea lui Tudor Vianu (sub tipar). (,d) p. 233. Lazăr Șăineanu a scris mai multe lucrări de lingvistică : Dicționarul universal al limbii române, 1896, cu numeroase reeditări ; Influența orientală asupra limbii și culturii române, 2 vol., București, 1900, vastă cercetare filologică și etnografică ; Le langage parisien en XlX-ieme siecle, Paris, 1920; Problemes litteraires du XVI-ieme siecle, Paris, 1927
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
acordul de tip adjectival, fiind avute în vedere particularitățile de acord ale diverselor clase lexico-gramaticale (articolul, numeralul, demonstrativul, adjectivul, posesivul, pronumele de întărire). În capitolul al șaptelea, Genul neutru din perspectiva acordului, am reluat o veche temă de discuție din lingvistica românească: problema existenței genului neutru, în legătură cu care am prezentat argumente oferite de acord. Este vorba de acordul sintagmelor coordonate, care favorizează ipoteza neutrului ca gen nespecificat. Date fiind ezitările vorbitorilor privind acordul în gen al sintagmelor coordonate, am realizat o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Gheorghe Chivu, p. 197-198): (46) a. de stâlpurile era spândzurați nărod multu, bărbați și muieri b. cum se muncescu rodul creștinescu c. să mu[n]cescu gintu omenescu Și în Tratatul de istorie a limbii române (realizat la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București, în curs de publicare), se menționează că acordul la plural al colectivelor se întâlnește frecvent în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea: "Acordul în număr cu numele colectiv subiect se face adesea (după
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putând fi extinse de mai multe ori (Ion și Dan și Vasile și Andrei...; Ion sau Dan sau Vasile sau Andrei...). 1.2. Statutul sintactic și structura sintagmei coordonate Sintagmele coordonate sunt considerate în unele studii grupuri sintactice GConj. În lingvistica generativă au fost propuse mai multe analize ale acestui GConj: (i) primul conjunct 89 (cf. engl. conjunct) este specificator, conjuncția este centru, iar al doilea conjunct este complement: (3) GConj 3 GDet Conj' Ion 3 Conj GDet și nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genului neutru ca gen nespecificat. Analiza genului neutru ca gen nespecificat este susținută de acordul adjectivelor cu sintagma nominală coordonată. 2. Ipoteze privind genul neutru Unele dintre aceste analize sau ipoteze au fost propuse pentru neutrul românesc, mult discutat în lingvistica românească, altele au fost propuse în lingvistica generativă și pot fi aplicate neutrului românesc. (i) Ipoteza celor trei genuri Conform acestei ipoteze, româna are trei genuri: masculin, feminin, și neutru. Este ipoteza cea mai larg răspândită în lingvistica românească, adoptată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neutru ca gen nespecificat este susținută de acordul adjectivelor cu sintagma nominală coordonată. 2. Ipoteze privind genul neutru Unele dintre aceste analize sau ipoteze au fost propuse pentru neutrul românesc, mult discutat în lingvistica românească, altele au fost propuse în lingvistica generativă și pot fi aplicate neutrului românesc. (i) Ipoteza celor trei genuri Conform acestei ipoteze, româna are trei genuri: masculin, feminin, și neutru. Este ipoteza cea mai larg răspândită în lingvistica românească, adoptată în toate edițiile Gramaticii Academiei. Conform definițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
discutat în lingvistica românească, altele au fost propuse în lingvistica generativă și pot fi aplicate neutrului românesc. (i) Ipoteza celor trei genuri Conform acestei ipoteze, româna are trei genuri: masculin, feminin, și neutru. Este ipoteza cea mai larg răspândită în lingvistica românească, adoptată în toate edițiile Gramaticii Academiei. Conform definițiilor curente ale acordului, valoarea unei trăsături care este implicată într-o relație de acord este aceeași la ambii termeni. Prin urmare, adjectivul și alți termeni care se acordă cu un substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tipuri de pronume neutre (vezi infra, 4.). (iii) Ipoteza ambigenerică Conform acestei ipoteze, româna are două genuri, masculinul și femininul. Substantivele neutre sunt ambigenerice, masculine la singular și feminine la plural. Această ipoteză a fost propusă de mult timp în lingvistica românească și în studii străine referitoare la genul din limba română (Jacotă, 1905, Bazell, 1937, 1952, 1953, Bujor, 1955, Pătruț, 1956, Hořejši, 1957, 1964, Nandris, 1961, Togeby, 1952, 1953, Manoliu-Manea, 1971, cf. Mallinson, 1984 și Windisch, 1973). O problemă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
antepus). Capitolul 9. ACORDUL ÎN LIMBA VORBITĂ Observațiile din acest capitol se bazează pe fișele de monitorizare a unor posturi de radio și de televiziune, efectuate în cadrul a două proiecte la care am participat alături de colegii mei de la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București și care au avut drept scop identificarea "greșelilor de exprimare" din emisiuni. Este vorba, în primul rând, de monitorizarea postului de televiziune Realitatea TV în perioada 2006-2007, pentru emisiunea "Greșelile noastre" (o emisiune despre
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
emisiune despre greșelile de exprimare). În primele luni din 2006 au fost monitorizați doar jurnaliștii, iar din toamna anului 2006 au fost monitorizați jurnaliștii și persoanele publice. În al doilea rând, este vorba de un proiect derulat de Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București și Consiliul Național al Audiovizualului, privind monitorizarea mai multor posturi de radio și de televiziune, în vederea identificării greșelilor de exprimare și a întocmirii unor rapoarte vizând calitatea limbii române în audiovizual. Acest proiect a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
București, Humanitas. Avram, Mioara (coord.), 2007, Sintaxa limbii române în secolele al XVI-lea - al XVIII-lea, București, Editura Academiei Române. Badecker, William, 2007, "A feature principle for partial agreement", în Lingua, 117, p. 1541-1565. Barbu, Ana-Maria, 2004, Sintaxa determinatorilor. Analiză lingvistică și aplicație computațională, București, All Educațional. Barbu, Ana-Maria, 2008, Situații de acord ale adjectivelor pronominale, comunicare susținută la Colocviul Catedrei de Limba română a Facultății de Litere, Universitatea din București, 4-6 decembrie. Bateman, Nicoleta, 2002, Gender Agreement in Romanian, University
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ed.), Limba română. Dinamica limbii, dinamica interpretării, București, Editura Universității din București, p. 213-218. Croitor, Blanca, 2009a, "Acordul în gen al sintagmelor coordonate", în Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci, Carmen Ioana Radu (eds), Lucrările celui de-al doilea Simpozion Internațional de Lingvistică (București, 28-29 noiembrie 2008), București, Editura Universității din București, p. 413-425. Croitor, Blanca, 2009b, "Acordul în număr al sintagmelor coordonate", în Rodica Zafiu, Gabriela Stoica, Mihaela N. Constantinescu (eds.), Limba română: teme actuale. Actele celui de-al 8-lea Colocviu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]