12,206 matches
-
dădea voie să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt în vena de la mâna dreaptă. Îi pusese dosul palmei pe frunte, spunându-i să stea liniștit. Se strădui să-i răspundă dar buzele refuzară să scoată vreun cuvânt. Era confuz și alunecă din nou într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cred că mai mult m-ar obosi să merg acolo. Cine ți-a spus că te trimit într-o stațiune? Mă gândeam să te duci la Baia de Sus. Acolo m-am născut eu. E un orășel mic și foarte liniștit. Fără hoteluri și fără turiști. E în creierul munților, înconjurat de păduri și cu un lac foarte frumos în preajmă. Nu ai nimic de făcut, nu te bate nimeni la cap și nici nu te deranjează cineva, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
admită că spusele acestuia erau logice. Într-adevăr, nu puteai ști niciodată când și nici dacă infracțiunile se produceau. Numai că munca lui de prevenție se dovedea acum inu tilă. Îi plăcuse să creadă că localitatea sa era atât de liniștită numai și numai ca urmare a muncii desfășurate de el și iată că acum neno rocirea se abătuse asupra lor. Simțind tensiunea din atmosferă, tânărul polițist se hotărî să-și mai nuanțeze puțin atitudinea. Acum, spuse Cristian, văzându-l atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
multă liniște, dar desuetă nu e cuvântul potrivit. Nu uitați că eu sunt moldovean și noi, moldovenii suntem puțin mai molcomi, spuse repede Cristian, gândindu-se că ar trebui să țină degetele încrucișate, pentru că, ținând cont de evenimentele petrecute, numai liniștită nu putea fi catalogată situația de la Baia de Sus. Așa, rosti Ileana, care părea că analizează foarte atentă cuvintele lui, nu s-ar spune după ce povesteați zilele trecute la masă. Mi s-a părut că aveți parte de activitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mine gândul să mă consider mai cuminte decât sunt, dar nu sunt un fan al acestui gen de distracții. Atunci chiar că aveți o mulțime de lucruri de văzut. Sunt numai urechi. Mă veți acuza de patriotism local. Stați liniștită! Promit să nu fac așa ceva, o liniști Toma, luându-și o mină cât se poate de serioasă. Nu vreau să țin o pledoarie pentru Baia de Sus, începu Ileana să vorbească după ce trase adânc aer în piept, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vâltoare invizibilă din locul în care se aflau cei doi. Pe măsură ce se apropiau, zgomotul cascadei devenea tot mai puternic. În aer plutea un miros intens de umezeală. Pe cât de năvalnic era pârâul de munte până la barajul natural pe atât de liniștit era dincolo de acesta. Apa se aduna într-un bazin mare aflat la poalele stâncii, după care pornea lin mai departe. Panta terenului scădea brusc iar râul curgea între malurile puțin adânci ce se deschideau larg, acoperite de nisip ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la ceas, trecuseră două ore de când plecase de lângă mașină. Porni din nou la drum, hotărât să își continue urcușul mai departe, mergând tot prin pădure pe marginea zmeurișului. Zgomotul pașilor săi era singurul sunet ce tulbura liniștea din jur. Mergea liniștit privind în jur, în speranța că poate va observa ceva. Se opri pe loc, ciulind urechea. I se păruse că aude ceva. Avea impresia că cineva pășește în spatele său. Se întoarse și privi în urmă printre copaci. Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am deschis discuția asta, redeveni Pop serios. Tu ești bărbat, ești mai mare decât ea și, mă înțelegi, nu trebuie să spun mai mult. Nu vreau decât să te rog să ai grijă. Din punctul acesta de vedere puteți sta liniștit. No, bine. Asta voiam să aud. Fără supărare, da? Vreau să vă mai spun ceva, domnule. Chiar dacă în privința mea înțeleg să aveți îndoieli, nu pricep de ce nu aveți încredere în ea. Doar e fiica dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un pui de somn, înainte de ivirea zorilor, se întorcea la locul lui, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Ridică din umeri indiferent. Ce mare lucru? Lui oricum nu îi era somn, așa că putea să rămână el mai departe. Noaptea era liniștită și nu se întrevedea nici un pericol. Așa cum nu se întâmplase nimic în toți anii aceștia, nu-i pândea vreo primejdie nici acum. De când se știa el nu fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din oraș. Să vezi ce scandal voi avea cu el când ne întoarcem acasă. Nu te obligă nimeni să-i spui că am fost împreună. Fii sigură că nu mă voi grăbi să-l pun la curent. Atunci poți fi liniștit. Oricum va afla. Ileana se întoarse spre el privindu-l mirată. L-a pus pe Vasilică pe urmele mele, îi explică Cristi, olteanul are misiunea de a mă supraveghea îndeaproape. Îi raportează bătrânului fiecare mișcare pe care o fac. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se hotărască să plece a doua zi. Nu care cumva să pleci de unul singur! ținuse Ileana să-l pună în gardă. Te rog din suflet să nu o faci pe viteazul. Îmi promiți, nu-i așa? Îți promit, fii liniștită! se declară de acord Cristian, văzând că nu putea scăpa de dânsa. Nici nu-i displăcea faptul că urmau să meargă împreună. Era bine să mai aibă un tovarăș de drum, mai ales cineva care cunoștea locurile. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urce paralel cu pârâul care rămânea în dreapta lor. Coasta nu mai urca atât de abrupt și în curând ieșiră într-un fel de luminiș. Pârâiașul se lățea, formând un fel de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul încă nu se lăsase deplin. În lumina scăzută a amurgului Toma zări o pâclă subțire la gura minei. La început, crezu că este numai o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de repede ar fi alergat, bestia tot l-ar fi ajuns din urmă. Renunță și închise ochii, întorcându-se pe o parte. Își adună genunchii la piept cuprinzându-i cu brațele, într-o poziție fetală. Așa cum stătea acum, se simțea liniștit și protejat. Ceva îi spunea că dacă rămâne acolo, nici o primejdie nu îl poate atinge. Nu mai trebuia să facă nimic, s-ar fi putut chiar culca, era în siguranță și nu mai avea de ce să-și facă griji. Scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vrei să spui că nu mai e bună? îndrăzni să întrebe Ileana, speriată la gândul că explozivul nu mai poate fi folosit. Dacă întrebi ca să știi dacă mai explodează, atunci răspunsul este da, din punctul acesta de vedere poți fi liniștită. Explodează și, încă cum! Alta e problema. În zilele noastre, numele lui Alfred Nobel este legat de presti gioasele premii decernate de fundația ce îi poartă numele. Puțini își mai amintesc că fabuloasa avere care a stat la baza constituirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuvânt. Se mulțumea să privească încruntat spre geamurile clădirii. De parcă ar fi știut că cei doi se află dincolo de jaluzele, ținea toiagul ridicat, arătând acuzator cu vârful spre ei. Gata, am terminat! curmă brusc conversația Vlad. Vorbea acum cu voce liniștită însă Godunov știa că în realitate clocotea de furie. Du-te și rezolvă problema! Mă aștept ca mâine să nu-l mai văd pe individ, îl expedie el cu un gest scurt din mână. Odată ieșit din biroul șefului, Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din zori, nu o observase. Mâine se va duce pe platou și, în mod cert, o va descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se auzea un murmur care creștea în intensitate pe măsură ce se apropiau. Erau acum pe un povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi la vale, printre copaci. Ajunseseră exact deasupra fostei tabere a țiganilor zlătari, acolo unde îl dusese Vasilică Pohoață cu trei ani în urmă. S-au mai întors țiganii aici? îl întrebă el pe Simion Pop. De când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se apropia de cincizeci de ani și nu mai avea timp. Cine mai avea nevoie de serviciile unui mercenar bătrân? Își făcuse socotelile și, cu părere de rău, constatase că banii de care dispunea nu îi puteau garanta o bătrânețe liniștită. I-ar fi ajuns poate doi, trei cel mult cinci ani, dar numai dacă i-ar fi chibzuit foarte bine. Și apoi, ce va urma? Ar fi rămas lefter, exact în clipele cele mai grele, când a face rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întuneric de părinți. Deși pentru moment nu mai era în pericol, situația în care se afla nu era tocmai roz. La fel ca și vâlva, și el era prizonier în interiorul cilindrului metalic, nu putea ieși de acolo. Deocamdată, bestia stătea liniștită, plângându-și de milă, dar inspectorul era convins că nu va dura mult. La un moment dat, se va întoarce spre el. E drept că acum avea toiagul, putându-se apăra de un eventual atac, numai că acesta îl apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic-burghez care i-a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gîndului, iar interesul primului nepoțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd al cerului cîțiva nori alburii, ce n-aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscînd, ci doar a fuioare de lînă albă plutind pe mareea azurie a bolții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
e un oraș fascinant. Plin de viață. Iar fructele de mare se spune că-s ceva de vis, mai ales crustaceele. Bea oftă, clătinînd din cap. Mi se păru că voia să plîngă de mînie, Însă era prea mîndră. RÎse liniștită. — Zece ani, și tot nu ți-a pierit pofta să mă jignești, nu-i așa, Daniel? Ei bine, hai, descarcă-te cum Îți vine mai bine. E vina mea, fiindcă am crezut că, În cele din urmă, puteam să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului. Am ajuns la o sufragerie ce dădea În balcon. Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]