2,977 matches
-
ceea ce este perceput prin simțuri.” (apud A. S. Janik, în „Secolul XX”, 1988:230). Cei doi gânditori sesizează, odată în plus, ceea ce au observat și alții, precum Kant, anume că o cunoaștere a lumii este mai curând o construcție a spiritului, logosului nostru (înțeles atât ca rațiune cât și ca discurs sau ca „raționalitate discursivă”) decât o reflectare mimetică, fidelă a realității, că noi nu putem prinde decât „fenomenul”, „lucrul în sine” scăpându-ne întotdeauna. În acest sens se va întreba Nietzsche
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
n-au fost ele date lucrurilor pentru ca omul să-și redea sieși puteri asupra lucrurilor? Frumoasă nebunie e vorbirea: astfel omul dansează de-asupra tuturor lucrurilor.” (apud B. Pautrat, în „Secolul XX”, 1988:214). Astfel în viziunea celor doi autori, logosul, limbajul nu este dominat de „instinctul cunoașterii, adevărului” ci de „instinctul estetic”, prin urmare gânditorul nu mai este chemat să prindă lumea în exactitatea ei (aceasta este o iluzie) ci pentru a o recrea artistic; „este imposibil să fixezi definitiv
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e străină. Poezia eminesciană e fața plastică a acestei concepții. Natura e o entitate metafizică, e materia în veșnică alcătuire, codrul, marea, râul, luna fiind spete, idei, divinități, fenomen apărând doar omul, care nu are nici o intervenție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
roman, profesează un soi de religie naturală, admițând valabilitatea tuturor confesiunilor. Doctorul Taifun e o dezvinovățire a femeii "plurivire", a Magdalenelor. În fine, La răspântie de veacuri, varietate de Dichtung und Wahrheit, e o autobiografie voalată suferind de dilatație verbală. Logosul îmbracă aici toate varietățile: monologul, dialogul, dizertația, conferința, discursul, predica, omilia, catehisirea. ALICE CĂLUGĂRU Puțin cunoscuta Alice Călugăru, autoare a unui volum de versuri românești Viorele (1905) și a unui roman francez La tunique verte (publicat sub numele Alice Orient
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se prevala în proporție covârșitoare de faptele de limbaj, iar ignorarea importanței pe care o au manifestările discursive pe scena politică poate avea efecte catastrofale pentru politician. Traducerea actului politic în limbaj, înzestrarea cu sens a evenimentelor, reconstrucția referentului prin logos devin preocupări esențiale ale actorilor politici. Într-o lume în care politica pare a avea drept sarcină prioritară producerea de limbaje și de simboluri, semnul verbal ocupă un loc central în cadrul sistemelor de semnificare simbolică la care recurge puterea politică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Atât factorii lingvistici, cât și cei extralingvistici concură la configurarea unor profiluri distincte, caracterizarea fiecărui tip de limbaj realizându-se, de regulă, prin raportare la trei elemente de referință: criteriul contextului, criteriul emitentului și cel al conținuturilor. Înțelegând limbajul ca logos semantikos, concepție care postulează primordialitatea funcției/finalității semnificative în raport cu potențialele determinări ulterioare ale vorbirii (ale limbajului în uz), Aristotel deosebește trei finalități discursive: finalitatea apofantică (științifică sau rațională, concretizată în raportul adevărat/fals), finalitatea pragmatică (practică, determinată de valorile eficacității
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a limbajului științific, dar este superior celui definit de limbajul poetic, chiar dacă această referențialitate vizează lumea în întregul ei. Autonomizarea unui limbaj politic cu identitate specifică se realizează la mijlocul secolului al XX-lea, odată cu intuirea importanței pe care o deține logosul în configurarea raporturilor de forță de pe scena politică. În spațiul românesc, Dumitru Irimia 77 exclude limbajul politic din inventarul stilurilor funcționale, dar face trimiteri la stilul propagandei și la specificul limbii de lemn în cadrul analizei stilului publicistic. Indicând două componente
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și prin argumentația solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lemn, v. Rodica Zafiu, Limbaj și politică, Editura Universității din București, București, 2007, pp. 32-101. 74 Francoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 2005, p. 83. 75 Cele trei instanțieri ale lui logos semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Universității din București, București, 2007, pp. 32-101. 74 Francoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 2005, p. 83. 75 Cele trei instanțieri ale lui logos semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
2007, pp. 32-101. 74 Francoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 2005, p. 83. 75 Cele trei instanțieri ale lui logos semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. 78
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Francoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 2005, p. 83. 75 Cele trei instanțieri ale lui logos semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. 78 Ibidem, p. 186. 79
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
2.3.6. Deconstrucție și scriitură / 174 3.2.3.7. Scriitura ca eveniment, practică și putere / 178 3.2.3.8. Scriitura ca absență a autorului / 181 3.3. Schiță a strategiilor generale ale postmodernismului / 186 3.3.1. Logos-ul disprețuit / 187 3.3.2. Postmodernism și stil / 188 3.3.3. Filosofie sau literatură? / 190 3.3.4. Poetica postmodernismului / 199 3.4. Buclă concluzivă / 201 Partea a II-a. Cazul Baudrillard / 205 Capitolul 4. Baudrillard și postmodernismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica ironiei, profunzimea suprafeței, transcendența imanenței, granița intertextului, logosul tăcerii etc. Fiecare dintre termenii introduși în această schemă, deși reductivă și profund antipostmodernă prin utilizarea unei logici binare, a opozițiilor, transmite trăsături importante ale fiecărui curent în parte, caracteristici care le pot contura o imagine (chiar dacă nu statică, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra limbajului ocupă un rol foarte important. Tocmai de aceea le-am rezervat un spațiu corespunzător în capitolul care urmează. Anexă Modernism Postmodernism Romantism/Simbolism Patafizică/Dadaism Formă (conjunctivă, închisă) Antiformă (disjunctivă, deschisă) Scop Joc Model Accident Ierarhie Anarhie Perfecțiune/Logos Epuizare/ Tăcere Obiectul artei/ Opera perfectă Proces/Performance/Happening Distanțare Participare Creație/Totalizare De-creație/De-construcție Sinteză Antiteză Prezență Absență Concentrare Disperare Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
orală. Ceea ce sociologia poate să aducă scriiturii este posibilitatea de a sonda rațiunile profunde ale puterii"243. Așadar, studierea cuplului terminologic propus presupune un adevărat nucleu interdisciplinar drept garanție a unor înțelegeri și contextualizări adecvate. În ceea ce privește relația dintre phone și logos, scriere și memorie, scriere și putere, rămân ca puncte de referință mitul lui Theuth 244 și definiția lui Aristotel, după care "sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufletești, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite"245. Scrierea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în general, interesul pentru conceptul de discurs presupune o apropiere de perspectiva pragmatică, mai ales în legătură cu concepte precum performativitate, performanță, acte de limbaj. Dominique Maingueneau reamintește că valoarea conceptului de discurs a fost apropiată în filosofia clasică de aceea a logos-ului grec, cunoașterea de tip discursiv opunându-se celei de tip intuitiv. Maingueneau reliefează cuplurile de opoziții clasice în care discursul se regăsește, atât pentru a arăta complexitatea conceptului, cât și pentru a-i putea contura o descriere cât mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C. Schrag 305 interpretează relația teoriilor postmoderne cu logos-ul. Proiectul husserlian de apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
apropiere și înțelegere a domeniului "doxei disprețuite" a fost înlocuit cu cel al logos-ului disprețuit. Lyotard, Deleuze, Derrida sunt doar câteva exemple ale practicării unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei politici a opiniei și a detașării de o politică a rațiunii. La Lyotard, destituirea logos-ului din poziția de origine a teoriei și a criticii este legată intrinsec de atitudinea de devalorizare a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a narativului, prezentă în La Condition postmoderne. Logos-ul și metanarațiunile totalizatoare care au pretenția de a se institui drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
drept grile universale de receptare sau interpretare sunt respinse. În aceeași direcție, apelul la antilogos din operele lui Deleuze implică repudierea logos-ului ca Idee platoniciană și afirmarea repetițiilor diferenței și nu ale asemănării. Derrida, de o altă manieră, introduce logos-ul în jocul diseminării și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și al deconstrucției, luându-i proprietatea de centru imuabil. Scriitura va incorpora, desigur, acest termen, dar după ce va fi supus unor operații textual-discursive de "purificare" a prejudecăților, presupozițiilor și credințelor pe care el le aduce cu sine. Ilustrările relației teorie logos au multiple consecințe asupra scriiturii și interpretării. Acestea nu mai pot fi decât plurale, relative, localizate, indecidabile și cvasi-indeterminate. De altfel, jocul de limbaj este o metodă ce acționează în diversele straturi ale cunoașterii și ale domeniului social, precum și un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]