KorAP: Find »[drukola/base=lord & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...184 >

4,594 matches

Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

cu una din cele mai grave atingeri aduse suveranității României și ele vor da naștere unor lungi și permanente conflicte între Comisia Europeană și România"24. Să urmărim în continuare reacțiile plenipotențiarilor Marilor Puteri. Secretarul de Stat la Foreign Office, lordul Salisbury, a lăsat să se înțeleagă faptul că propunerile constituiau de la bun început o legislație cu totul nouă, care avea menirea de a modifica structural statutul internațional în vigoare. Delegatul rus, contele Piotr Șuvalov, și-a manifestat nedumerirea cu privire la neutralizarea

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de la San Stefano 26. Prin atitudinea sa, Bismarck urmărea să preîntâmpine eventuale conflicte, ruso-austro-ungar sau anglo-rus. Împingând așadar întreaga discuție spre formulări ambigue, cu caracter general și evitând astfel detaliile, cancelarul german a respins programul austro-ungar, acceptând numai la insistențele lordului Salisbury să fie luate în discuție "mai multe principii mari, care ar putea fi extrase din proiectul înfățișat de plenipotențiarii austrieci"27. Rămasă în suspensie, chestiunea danubiană va fi dezbătută două zile mai târziu, în ședința din 4 iulie. Riposta

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
interes european, numai așa ea va rămâne Dunăre românească"57. Nu mai puțin hotărâtă a fost acțiunea ministrului plenipotențiar al României la Londra, Nicolae Callimachi-Catargi. Pe 20 august, el îi comunica lui Vasile Boerescu că a avut o convorbire cu lordul Granville, noul secretar de stat la Foreign Office, despre problema dunăreană și, în consecință, acesta i-a cerut să redacteze un memoriu în care să figureze punctul de vedere oficial al guvernului român cu privire la proiectul austro-ungar58. Ministrul român al Afacerilor

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
solicitat, dar a ținut să precizeze în mod expres ca în textul redactat să nu fie atacată o mare putere 59. Referirea la Austro-Ungaria era mai mult decât clară. Nesocotind instrucțiunile primite, ministrul plenipotențiar al României a înaintat memoriul cerut lordului Granville, atacând în mod direct planurile expansioniste ale Austro-Ungariei și argumentând dezavantajele care ar rezulta pentru toate puterile europene, nu numai pentru statele riverane, din punctul de vedere al libertății navigației și comerțului, dacă monarhia bicefală și-ar instala pe

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
proiectul austriac și își exprimase acordul cu privire la înscrierea Bulgariei la lucrările CED. Anglia, care împreună cu Rusia obiectase în iunie 1880 în privința lipsei unor prevederi privind libertatea de navigație pe sectorul Porțile de Fier-Galați, făcea cunoscut Austro-Ungariei, prin vocea autorizată a lordului Granville, la 13 august, că va consimți la aprobarea deliberărilor pe baza proiectului austro-ungar și că era de acord cu invitarea Bulgariei la sesiunea Comisiei Europene, special convocată 63. În sfârșit, pe 16 august 1880, din Sankt Petersburg, contele Gustav

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
va fi absolut contrară intereselor noastre"76. Problema navigației danubiene și a efectului ei previzibil și imediat, înrăutățirea raporturilor dintre România și Austro-Ungaria, a stat și în atenția ministrului plenipotențiar al Marii Britanii la București, William Arthur White. În raportul expediat lordului Granville la 4 decembrie 1880, având drept subiect Mesajul Tronului la deschiderea Camerelor din 15/27 noiembrie, diplomatul englez preciza că "cele mai importante pasaje (ale discursului lui Carol I, n.n.) se referă la problema Dunării și la succesiunea la

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
cu ele neformulate, mai toți și totdeauna nesiguri de vederile guvernului lor asupra tuturor celorlalte chestii"83. În aceeași zi, privind problema dintr-o perspectivă mai largă, a evoluției raporturilor bilaterale dintre România și Austro-Ungaria, White îi telegrafia din București lordului Granville: "Adepții alianței României cu Austria se tem că rezultatul negativ al ultimei sesiuni a CED ar putea produce o stare de iritare în rândul cercurilor oficiale de la Viena, care ar afecta în mod nefavorabil intimitatea recent creată între acest

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
asigurată de consulul Marii Britanii la Galați, Percy Sanderson, un diplomat dar totodată un comerciant extrem de capabil, cunoscător ca nimeni altul al problemei navigației danubiene, dar și al intereselor comerciale britanice în această regiune 119. Conștient de aceste calități ale lui, lordul Granville îi expedia la 15 septembrie 1881 următoarea telegramă, extrem de importantă prin conținutul ei: "Referitor la chestiunile legate de adoptarea unui regulament de navigație pe Dunăre, aflate acum în discuția Comisiei Danubiene, este de dorit ca Guvernului Majestății sale să

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
categorică, rigidă, față de autoritățile de la București, a fost fără îndoială sprijinul de care acesta beneficia din partea Germaniei lui Wilhelm I și a cancelarului Otto von Bismarck, lucru scos în evidență de altfel și de William Arthur White, în telegrama adresată lordului Granville la 16 decembrie 1881: "În toate problemele apărute în relațiile dintre Austria și oricare din vecinii ei, Prințul Cancelar al Germaniei a acordat în mod uniform un călduros sprijin acestei Puteri Aliate"141. Cu toate acestea, observă White, în

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
telegrama către Kálnoky Hoyos, după ce îi transmitea mesajul lui Brătianu, își încunoștiința superiorul despre intenția sa de a porni spre Viena, a doua zi, 22 decembrie, dacă nu primea un alt ordin 149. Și White îi telegrafia la rândul său lordului Granville, la 21 decembrie: "colegul meu austriac, contele Hoyos, m-a informat că va pleca la Viena mîine dimineață, în urma instrucțiunilor primite de la contele Kálnoky"150. Răspunzând telegramei ministrului plenipotențiar al Austro-Ungariei la București, contele Kálnoky ținea din capul locului

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
anului 1883 aveau să reprezinte cea mai incandescentă perioadă a rivalității dintre România și Austro-Ungaria în problema reglementării navigației danubiene. * * * La finele anului 1881, proiectul Barrère devenise un fapt împlinit. Colonelul Eustațiu Pencovici a aflat că ambasadorul Marii Britanii la Paris, lordul Lyons, se prezentase la Ministerul de Externe al Franței și îl întrebase pe șeful diplomației franceze, Léon Gambetta, dacă țara sa are de gând să facă cunoscută propunerea în problema Dunării, deoarece în caz contrar Anglia va adera la propunerea

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
poliție fluvială între Porțile de Fier și Galați să revină statelor riverane, respectiv Serbiei, Bulgariei și României 160. Între timp, în a doua jumătate a lunii noiembrie, 1881, în urma deciziei comune a celor doi secretari de stat de la Foreign Office, lordul Granville și sir Charles Dilke, colonelul Siborne a fost înlocuit din funcția de Delegat al Marii Britanii în Comisia Europeană a Dunării cu experimentatul diplomat de carieră Percy Sanderson, Consul General al Regatului Unit la Galați 161. În primele zile ale

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
instrucțiunile necesare în vederea preluării noului post diplomatic, lăsându-l în locul lui, în calitate de Consul General în exercițiu al Marii Britanii la Galați, pe viceconsulul Arthur Hermann Vecqueray 162. * * * Anul 1882 s-a deschis cu memoriul înaintat, la 6 ianuarie, șefului diplomației engleze, lordul Granville, de către ministrul plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica 163. De la începutul documentului, autorul lui precizează că "de la ultima sesiune a Comisiei Europene a Dunării, Guvernul Austro-Ungar nu a încetat să insiste pe lângă cabinetele Europei în favoarea anteproiectului comitetului numit

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-se în plen de numai patru ori. Înainte de a analiza acest subiect, ne vom referi la o frumoasă și nobilă inițiativă umanitară, aparținându-i ministrului plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica, din primăvara anului 1882. În cadrul discuțiilor purtate cu lordul Granville în anii 1882-1883 cu privire la problema Dunării, diplomatul român a abordat o seamă de subiecte "fierbinți" și anume: 1. Măsurile sanitare necesare pe parcursul fluviului, pe porțiunea încredințată în 1856 Comisiei Europene a Dunării (Galați - Sulina). 2. Prelungirea mandatului CED, care

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
asupra măsurilor ce trebuiau luate, executarea lor - inclusiv folosirea taxelor sanitare - urmând a cădea în sarcina Consiliului Sanitar Român, în virtutea drepturilor de suveranitate teritorială a României. 3. În caz de epidemie, Consiliul comisiei să lucreze în permanență în regiune 195. Lordul Granville a admis ca măsurile sanitare luate de comisie să fie aplicate de guvernul român, dar nu a fost de acord - și aceasta pentru a împiedica formarea unei majorități românești - cu componența consiliului propusă de Ion Ghica, respingând și cererea

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
a aparținut guvernului francez prezidat de Charles Freycinet, acțiune continuată apoi de cabinetul Charles Duclerc (din august 1882), aceste două guverne începând o corespondență susținută cu cabinetul Gladstone 215. Guvernul britanic a răspuns pozitiv inițiativei franceze, astfel încât șeful Foreign Office, lordul Granville, a dat instrucțiuni ambasadorului Regatului Unit la Paris, lordul Lyons, să încunoștiințeze cabinetul francez că Londra era dispusă să găzduiască viitoarea conferință a Marilor Puteri 216. Această intenție a fost repetată și în nota circulară din 11 decembrie (1882

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
apoi de cabinetul Charles Duclerc (din august 1882), aceste două guverne începând o corespondență susținută cu cabinetul Gladstone 215. Guvernul britanic a răspuns pozitiv inițiativei franceze, astfel încât șeful Foreign Office, lordul Granville, a dat instrucțiuni ambasadorului Regatului Unit la Paris, lordul Lyons, să încunoștiințeze cabinetul francez că Londra era dispusă să găzduiască viitoarea conferință a Marilor Puteri 216. Această intenție a fost repetată și în nota circulară din 11 decembrie (1882), trimisă de lordul Granville plenipotențiarilor Marii Britanii în capitalele europene 217

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
dat instrucțiuni ambasadorului Regatului Unit la Paris, lordul Lyons, să încunoștiințeze cabinetul francez că Londra era dispusă să găzduiască viitoarea conferință a Marilor Puteri 216. Această intenție a fost repetată și în nota circulară din 11 decembrie (1882), trimisă de lordul Granville plenipotențiarilor Marii Britanii în capitalele europene 217. Prin acest document diplomatic, statele semnatare ale Tratatului de la Berlin erau invitate să participe la Conferința internațională de la Londra, preconizată a avea loc la începutul anului 1883, ea având pe ordinea de zi

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
nu ar avea aplicabilitate, din punct de vedere juridic, pentru un stat suveran, din moment ce nu i se dă acestuia posibilitatea de a se pronunța asupra lor. Memoriul lui Ion Ghica a produs o puternică impresie la Foreign Office. De altfel, lordul Granville, în circulara din 11 decembrie (1882), semnalase în mod expres legitimitatea participării României la viitoarea conferință, exprimându-se în termenii următori: "România, neluând parte la Tratatul de la Berlin, nu poate, de drept, să solicite un loc la o conferință

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
chestiuni referitoare la navigația pe Dunăre"224. Cum era de așteptat, Ballplatz-ul s-a opus acestui punct de vedere, fapt semnalat cu promptitudine Londrei de către ambasadorul Marii Britanii la Viena, Sir Henry Elliot 225. De altfel, în urma unei audiențe avute la lordul Granville, Ion Ghica informa autoritățile de la București că diplomația engleză va renunța fără nici o ezitare la această inițiativă pentru a obține, în schimb, promisiunea fermă a Puterilor Centrale de a nu se opune prorogării CED226. Poziția cât se poate de

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
română a propus, în ultimă instanță, ca în locul preconizatei Comisii Mixte, supravegherea aplicării Regulamentului de Navigație și Poliție Fluvială în amonte de Galați, până la Turnu Severin, să revină tot Comisiei Europene 227. Între timp, au venit și răspunsurile la circulara lordului Granville din capitalele europene, cu privire la participarea României la lucrările conferinței, răspunsuri care, fără a fi clar și net negative, nu erau deloc îmbucurătoare, cu atât mai puțin încurajatoare pentru tânărul stat independent. În spatele unor formulări politicoase, dar reci, distante, de

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Granville, cel dintâi i-a solicitat ultimului să insiste la București pentru ca România să adere la proiectul Barrère înainte de conferința din capitala Marii Britanii (s.n.). Astfel, la 25 ianuarie (1883), ambasadorul Regatului Unit la Viena, Sir Henry Elliot, îi făcea cunoscută lordului Granville rugămintea autorităților austro-ungare de a-i trasa lui William Arthur White, plenipotențiarul Marii Britanii la București, instrucțiunea de a insista pe lângă cabinetul Brătianu de a adopta proiectul Barrère231. Lordul Granville, receptiv, patru zile mai târziu punea în practică solicitarea omologului

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
ambasadorul Regatului Unit la Viena, Sir Henry Elliot, îi făcea cunoscută lordului Granville rugămintea autorităților austro-ungare de a-i trasa lui William Arthur White, plenipotențiarul Marii Britanii la București, instrucțiunea de a insista pe lângă cabinetul Brătianu de a adopta proiectul Barrère231. Lordul Granville, receptiv, patru zile mai târziu punea în practică solicitarea omologului său austro-ungar, expediindu-i lui White următoarea depeșă: "Vă rog faceți uz de de influența dvs. pe lângă Guvernul Român, recomandându-i să nu se opună propunerii Barrère pentru reglementarea

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
cu cele două pretenții"237. Înainte de a trece la analiza Conferinței de la Londra, să ne referim la ultimul demers diplomatic al ministrului plenipotențiar al României în capitala Marii Britanii, Ion Ghica. Acesta, la 1 februarie 1883, adresa o scurtă, sintetică notă lordului Granville, desprinzând ideile esențiale din memoriul din 31 decembrie 1882238. Servindu-se de aceleași argumente care figurau în documentul anterior, ilustrul diplomat român scotea încă o dată în evidență legitimitatea participării României la lucrările conferinței în conformitate cu textul articolului 53 din Tratatul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
le da câștig de cauză Austro-Ungariei și Rusiei, pentru a obține în schimb de la aceste state acordul asupra prorogării Comisiei Europene. Problema participării României la lucrările forumului internațional a fost pusă încă din ședința din 10 februarie 1883. Reprezentantul Marii Britanii, lordul Granville, ales președinte al conferinței, susținut și de delegatul Italiei, a pus în discuție cererea României de a se număra printre invitați, pe o bază egală cu aceea a statelor semnatare ale Tratatului de la Berlin. A avut însă de înfruntat

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]