2,550 matches
-
subțiaseră. Nu mai recunoșteam nimic din mine, dar puneam asta pe seama degetelor care tremurau, nu pe seama pomeților care se ascuțiseră ori a pielii care se căznea să mă acopere, de parcă oasele crescuseră pe dedesubt. Când m-am zărit în vitrina lucioasă a unui magazin, mi-a venit să-mi dau binețe ca unui străin și mi-am dat seama că degetele n-aveau nicio vină. Dar mai era un motiv pentru care făpturile noastre puteau trece drept fantomatice. Ceea ce ne ajută
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndrepta nimic din ceea ce ți s-a dat, iar grade de comparație nu există, de vreme ce pe acest scaun, ca la interogatoriu, ești singur, izolat de restul lumii. Acest buletin de format vechi era chiar mai greu de citit decât cartonul lucios pe care polițistul dinainte îl răsucise pe ambele părți. Ca dovadă că, în cele din urmă, după ce îl răsfoise de câteva ori, ca să se convingă că a înțeles bine, întrebă : — Numele ăsta, Avădanei Pavel, vă spune ceva ? Rada se gândi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-odată, lucios și negru, coborând pe frunte în șuvițe amestecate cu sudoare. Ochii îi erau roșii de nesomn, de băutură înghițită pe nerăsuflate, de sângele năvalnic pe care vinișoarele subțiri nu puteau să-l încapă. Pupilele negre erau apropiate de rădăcina nasului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adică nu mai mic decât toți ceilalți, ci egal cu sine însuși. Iar Iadeș visa că e egal cu pătura lui care se căptușea cu puf de lebădă și îi ținea cald. Fesul se preschimba într-o claie de păr lucios, cu breton de paj, până la sprâncene. Și nu mai trebuia să se ferească, toate lucrurile pluteau, inclusiv scatoalcele pe care, altminteri, se deprinsese să le îndure pe nemeritate. Cum visele sunt atât de ușoare, încât nici măcar moartea nu le poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu, de pildă, îi tăie vorba Tili, m-aș bucura de niște murături... Auzi, continuă, privind mulțumit la spinările arcuite și lucioase ale gogoșarilor murați pe care bătrânul îi pusese pe masă, mă gândeam la povestea cu trenul. Într-un fel, e și povestea noastră. Din copilărie și până acuma, singurul lucru care nu s-a schimbat e internaționalul de opt. — Ții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu tot, dar nu avea unde, căci umerii erau dezgoliți. Bluza, dintr-un material lucios și elastic, cobora de la jumătatea umerilor, strângând sânii și împingându-i să stea bombați. În strădania ei, bluza nu reușea să-i acopere șoldurile și pântecul, care se buclau peste fusta neagră, prea strânsă pe coapse și terminată, la jumătatea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și cu altul, mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dos decât statuile. Cât despre noi, ce să mai zic. Am trecut de la armură la izmene. — De la o vârstă, medită Jenică, lipsa izmenelor începe să se simtă. Priviră în tăcere. Femeia se unduia în jurul unui automobil uriaș, de un negru lucios. — A cui o fi ? întrebă Jenică. — Cine, gagica sau mașina ? — Amândouă... — Nu știu, dar pot să-ți spun că nu- mi place de el... Habar n-am cine e, treaba lui cum și-a câștigat banii, n-are decât să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așezat pe scaun, obrazul stâng. Primul era vesel, acesta îngândurat. Nu arătau la fel nici linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degetele peste mapa cu lozuri. Jenică vru să mai spună ceva, dar nu găsi în el destulă tărie. Tot ce mai putu face fu să închidă ochii. Străinul alese în cele din urmă un loz. Avea degete lungi, cu unghii lucioase. Scoase lozul cu îndemânare și îl desfăcu fără grabă. Jenică simți cum îi plesnesc tâmplele. — Nu e mare lucru, spuse străinul și îi arătă lozul despăturit. Zice să mai trag o dată... Cum nu se putea mai rău ! Jenică își înfipse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă, că există un asemenea câștig... Străinul nu spunea nimic, tunica lui lucioasă era parcă agitată de vânt. Dincolo de mânecile largi se vedea floarea, care se deschisese cu totul, nespus de frumoasă. — Nici nu pot să vă dau ce scrie aici... șopti, ca-n vis, Jenică. O să trebuiască să mergeți la centru, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spăl pe față și să îmi pieptăn părul. Imaginea mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și ca broaștele. Buruienile stufoase, înalte, erau ascunzișul nostru preferat. Gustările noastre constau din plante de apă dulce numite chiao-pai. După-amiaza, când căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i admir frumusețea. Dacă aș fi bărbat, aș dori-o fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea în propria-mi frumusețe. Nu mă pot împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cadă de pe tocurile Înalte. Noaptea de Început de noiembrie era rece, dar nimeni nu părea să observe că nu mai eram În iulie. Pielea - curățată, tonifiată, epilată, hidratată, bronzată și strălucitoare - era peste tot, de la decolteuri bronzate uriașe la porțiuni lucioase de stomac și până la câțiva centimetri de coapsă care sunt rareori la vedere, În afara plajei sau cabinetului ginecologului. Câțiva oameni se legănau pe ritmul muzicii de atmosferă care emana de după ușa impunătoare de oțel și cei mai mulți păreau extrem de entuziasmați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cântărețele, menajerele franțuzoaice, majoretele, elevele catolice, dracii, Îngerii sau dansatoarele sumar Îmbrăcate, dar fetele astea nu se obosiseră cu astfel de roluri limitative. Nici una dintre ținutele lor nu putea să fie practic numită costum, ci doar un amalgam de materiale lucioase și accesorii strălucitoare, concepute pentru a pune În evidență unele dintre cele mai frumoase corpuri create vreodată de Dumnezeu. O brunetă tolănită pe unul dintre paturi purta o pereche de pantaloni roșii și largi de țigancă, care cădeau În falduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
văzusem vreodată un dezastru potențial pentru un bețiv, ăsta era. Priveliștea era incredibilă: vase mici și mari navigau Încet prin apa Întunecată, trecând prin fața unei moschei frumos luminate, cu minarete care păreau să atingă cerul. Podelele erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În vânt și confereau Întregului loc un aer de exotism sexy; singura lumină venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în Rambo a lui Sylvester Stallone, într-un erou mitic; frecvența unghiurilor de filmare de jos în sus îl prezintă ca pe un luptător mitic, iar prim-planurile repetate ne arată o ființă umană supradimensionată. Concentrarea cadrului asupra bicepșilor săi lucioși, a trupului sculptural și a fizicului plin de forță îl prezintă ca pe un simbol al sexualității masculine, ca pe o imagine a virilității care promovează atît admirația femeii pentru forța bărbătească, dar poate și fascinația homo-erotică indusă de luptător
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
termenii viciului și-ai poftelor obscure, stăpânul de la Windcote e un personaj deopotrivă ridicol și tragic: măcinat de neîmpliniri și manii erotice, masiv și dezgustător - "oare ce gâfâit al naturii a putut da naștere unei asemenea excrescențe fungoide de cărnuri luciose?" - Meridian e iremediabil captiv în obsesiile sale bolnave pentru femei mai tinere, precum guvernanta Nelly sau mondena Nadine Coussay. Romanul, deschis printr-un capitol-preambul intitulat " Descendența Destinei", se desfășoară pe parcursul unui weekend, când, urmându-și obiceiul de a da petreceri
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
degetele 2-5 cuprinde auricularul și metacarpianul de partea cubitală, iar policele pe eminența tenară a pacientului, CP pe treimea distală a antebrațului. Acțiunea: înclinarea cubitală a mâinii. Fig. IX.39 a, b ATENȚIE! Suprafața mesei trebuie să fie netedă și lucioasă, pentru a permite alunecarea mâinii. Abducția pasivă a pumnului υ Pacientul: aceeași poziție ca la adducție. ω KT este plasat lateral, P pe fața dorsală, cuprinde indexul și metacarpianul de partea radială, policele este liber, CP pe treimea distală a
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
putea să le dea o mână de ajutor. Mânuia sapa cu furia dezlănțuită a unui diavol, desțelenea pământul lăsându-se pradă unui entuziasm ieșit din comun. Călugării încetau să mai muncească, se făcea liniște în jur și Tommaso înfigea tăișul lucios în inima pământului neștiutor de ce-i în inima lui. Apoi tăia lemne, lovind strașnic cu toporul: din trei lovituri ar fi fost în stare să doboare un stejar. Nu izbutea să-și explice de unde-i venea stăruitoarea dorință de a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
semnele generale: febra ridicată (39 40°C), frisoane, alterarea stării generale, insomnii, vărsături. Examenul local, constată o tumefacție difuză și dureroasă, la început în jurul porții de intrare a germenilor, un edem difuz dureros spontan și la palpare, cu piele întinsă, lucioasă, sub tensiune, cu numeroase placarde livide, verzui. Epidermul este uneori decolat de o secreție sero-sanguinolentă. Între ziua a 3-a și a 8-a fenomenele locale scad în intensitate, conturându-se fluctuența. În cazurile netratate, se produce fistulizarea, cu necroză
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
la poziția ei normală. Sensibilitatea tactilă se măsoară cu: tactilometre, menite să măsoare sensibilitatea tactilă propriu-zisă (de exemplu, tactilometrul Schulze sau Moede). Tactilometrul Schulze este un dispozitiv de angrenaje mecanice acționate printr-un buton metalic, face ca două suprafețe metalice lucioase să se deniveleze, astfel încât între ele să apară un strat mai mare sau mai mic în funcție de gradul denivelării. Subiectul își plimbă degetul peste șanțul respectiv, iar când consideră că degetul nu mai sesizează senzația de asperitate dintre plăcuțe, anunță că
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
sau rarefierea formelor în imagine, de felul în care domină plinul sau golul, de sentimentul care trebuie declanșat prin mulțimea formelor, sau prin singurătatea și izolarea lor în spațiu. G. Factura plastică a imaginii Elementele constitutive pot să fie: mate, lucioase, transparente, tratate pointilist sau riglate etc. H. Presiunea exercitată de forma dominantă Aceasta poate să vină de sus, de jos, de la stânga sau de la dreapta, sau oblic din colțurile imaginii. I. Statica și dinamica formelor Caracterul elementelor care structurează imaginea
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
vrea să-l elimine pe autre, dar l’autre Îl trage inexorabil pe Je după sine. Una dintre morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui sistem alienant, care moșește monștri, a cărui ofertă de vid prezentată În ambalaje lucioase Înșală și distruge. A doua, după ce ne gîndim foarte profund, ar putea suna așa: a se evita Însingurarea Îndelungată În incinta nodurilor de transport În comun. Cartea e Însă mai puțin ieftină decît s-ar putea conchide, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]