4,609 matches
-
rîzînd și spunîndu-i: — Pătimaș, îîm? — Cum se simte? — Dormea cînd am plecat, dar am chemat sora să fie în siguranță. — Mulțam, Frankie, ești o fată bună. Trecu pe lîngă arcadele de-a lungul podului și intră fără zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altă scară. Ajunse la un etaj din șipci de lemn, cufundat total în beznă, cu excepția unui grăunte de lumină care răsărea de sub o ușă. Bîjbîi spre ea, trase zăvorul și ieși pe o platformă bătută de vînt de la baza fleșei luminate. Tărăboiul de la intersecție se auzea din nou, uneori mai puternic, uneori mai slab. Se întrebă dacă era din pricina vîntului care mugea, și se îndreptă spre parapetul dinspre necropolă, pentru că zarva părea că vine din acea direcție. Cele mai înalte monumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tampoane între noi și votanți, nu trebuie să facă un lucru anume. Dar, nimeni nu dorește o revoltă. La biroul din spatele lui era un bărbat voinic, lăsat pe speteaza scaunului, care fuma pipă. Lanark se uită pe fereastră la acoperișul luminat al unei clădiri de vizavi. La capăt era un dom cu o giruetă strălucitoare în formă de galion. Bărbatul înalt puse telefonul în furcă și zise: — Asta-i tot. Mă numesc Gilchrist. Mă bucur să vă cunosc. Dădură mîna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de identificări limitate și animalice. Istoria non-aristotelianismului, dimpotrivă, este istoria luptei omului pentru a-și antrena gândirea să discearnă obiectele și subiectele aparent asemănătoare, dar diferite în spațiu și timp. Lucru ciudat, experimentele ce au avut loc în această perioadă luminată au demonstrat o tendință progresivă de a determina similitudinea existând în metode, în măsurarea timpului și în natura materialului folosit. Astfel, s-a putut afirma că știința tinde să determine gradul de aproximație a similitudinilor, pentru că numai pe această cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar nimic nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
surpriza escamotării lui din birourile Institutului de imigrații. Nu bănuia prezența unei mașini de transport în propriul său birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nu suntem autorizați să-ți vorbim. ― Autorizați? Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aproape un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de identificări limitate și animalice. Istoria non-aristotelianismului, dimpotrivă, este istoria luptei omului pentru a-și antrena gândirea să discearnă obiectele și subiectele aparent asemănătoare, dar diferite în spațiu și timp. Lucru ciudat, experimentele ce au avut loc în această perioadă luminată au demonstrat o tendință progresivă de a determina similitudinea existând în metode, în măsurarea timpului și în natura materialului folosit. Astfel, s-a putut afirma că știința tinde să determine gradul de aproximație a similitudinilor, pentru că numai pe această cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de propria-i greutate în câmpia stâncoasă care începea brusc la periferia metropolei moarte. Corl se uita la ființele bipede care ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul de foame și că i se întuneca mintea din pricina dorinței aprige de a se năpusti asupra acestor făpturi fragile, dar bogate în id. Amintiri cețoase îi stăviliră elanul care-i electriza mușchii. Amintirile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
niște bumbi în catifeaua spațiului infinit. Deodată, însă, unul din punctele acestea începu să crească. Cu ochii la pândă, Corl văzu cum punctul devine o pată, apoi un glob luminos, din ce în ce mai mare, până când, drept în fața lui, apăru, cu toate hublourile luminate, însăși nava pe care, mai adineaori, o văzuse dispărând în urma lui. În clipa aceea Corl simți că se rupe ceva în el. Gândurile începură să i se învârtejească, tot mai repede, spărgându-se parcă în milioane de cioburi. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în spațiu. Această situație se cuvine remediata. Avem dreptul de a fi reprezentați în chip democratic. ADUNAREA ELECTORALĂ, 9/7/1 Orele 1500 ALEGEȚI-L PE KENT DIRECTOR! Grosvenor vârî bilețelul în buzunar și intră în sala de mese feeric luminată, spunându-și că oamenii de felul lui Kent își dădeau rareori seama de consecințele pe care le pot avea încercările lor de a diviza o colectivitate în două tabere ostile. În ultimii două sute de ani, peste cincizeci la sută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
strânseră și mai mult unii într-alții, parcă neliniștiți de întrebare. Pentru Grosvenor, însă, prezența celorlalți nu era de ajuns, căci își dădea seama de imensitatea beznei ce învăluia, ca un giulgiu, nava, lipindu-se până și de hublourile ei luminate. Abia acum simțea aceasta imensitate, în toată grozăvia ei. Privise de atâtea ori, prin hublouri, noaptea de afară, încât devenise indiferent. Acum, însă, își dădea seama că până și cele mai depărtate frontiere stelare atinse de navă nu reprezentau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi se lăsase întunericul. Își repeta că el și numai el va fi găsitorul și că buna recompensă oferită cu siguranță de șopârla aia de tânăr îi va încununa eforturile. 3 Patru din cele zece ferestre de la Universul erau încă luminate. Gazetarii n-aveau program fix, veneau după voie, după cât aveau de lucru în ziua respectivă, dar, de plecat, plecau abia după ce-și terminau treaba. La etaj, camera cea mai din stânga, cum te uitai din stradă spre fațada barocă a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în ultimul timp, șeful corului n-a mai vrut să-i dea partea lui de câștig din traistă, vasăzică a rămas numai cu bănuții și cu ce apucase să-și pună în buzunare. S-a strecurat pe ulița lui prost luminată, pe furiș, cu groaza în suflet să nu-l întâlnească pe Botosu și să rămână chiar fără nimic din toată munca, anul trecut așa se întâmplase. Pestrița dormea în bucătărie, iar mama în casă, Slavă Domnului, se întorsese, dar băuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâmplase, elanul mișcării sale de înaintare îl adusese deja înăuntru. Când înfruntă întunericul, i se încordară chinuitor toți nervii. De-abia după ce ușa se închise bine, McAllister scăpă de acel chin scurt și neașteptat. În față se afla un magazin luminat strălucitor, în spate lucruri de necrezut! Pentru McAllister, urmă un moment de nedumerire: rămase cu trupul răsucit stângaci, doar vag conștient de interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că, de îndată ce cădeai în ghearele lor, nu mai aveai altă cale decât moartea. Dar singurul lucru pe care-l realiza cu claritate era o imagine a lui, Fara . Clark, familist, supus credincios al împărătesei, stând acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în mod conștient cu o organizație atât de uriașă și de amenințătoare. Cu un mare efort își sili mușchii flasci să se încordeze curajos și spuse: - Pe mine nu mă puteți păcăli făcându-mă să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ciudat însă, nu absența animației omenești îl tulbura, ci mai degrabă faptul că nu vedea nici un magazin de arme. Și totuși speranța nu-l părăsea. Curând avea să se crape de ziuă. Oamenii vor ieși din casele acestea ciudate, slab luminate. Mari savanți ai unei epoci în care oamenii de știință sunt vrăjitori îl vor examina, nu cu graba unor doctori, care te consultă superficial, ci cu frica catastrofei care-i amenința. Liniștiți, în atmosfera calmă, sănătoasă, a super-laboratoarelor, vor acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
unui viscol orbitor. Se clătină pe picioare din pricina suflului puternic, neașteptat al vântului aceluia neîmblânzit. Apoi, încordându-se, se luptă să-și regăsească liniștea mintală și fizică. Atmosfera citadină a nopții strălucitoare, de basm, dispăruse. Dispăruse chiar și drumul frumos luminat. Toate se prefăcuseră într-o lume pustie, a morții. Se strădui să străpungă vârtejul viscolului. Se făcuse ziuă și totuși abia distingea umbrele nedeslușite ale copacilor care se înălțau prin ceața aceea a viscolului la mai puțin de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la ea... CAPITOLUL X CU ZECE MINUTE înainte de miezul nopții, la 16 iulie, anul Isher 4784, se deschise ușa Departamentului de coordonare al Arsenalelor, de la hotelul Royal Ganeel. Robert Hedrock ieși, pășind de-a lungul unui coridor lat și bine luminat ce se întindea în depărtare în fața lui. Se deplasa cu o vioiciune aproape felină, dar, de fapt, atenția i se concentra asupra altor lucruri decât cele din jur. Cu mai puțin de un an în urmă ceruse să se înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
veniseră. Aceasta era teoria. În zilele de trândăvie din anii de liceu, când citise și ascultase relatările referitoare la colonizare, nici nu visase măcar că, într-o bună zi, avea să se afle în acest loc, privind spre lumea pe jumătate luminată a planetei Marte. Stând aici, prins într-un întreg proces mult prea neîndurător pentru orice bărbat crescut ca și el pentru a rezista, nu-l mai ura acum pe taică-su. Acest resentiment se topise într-un trecut întunecat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]