2,817 matches
-
Traversăm o mică porțiune din Germania și revenim în Austria îndreptându-ne spre Innsbruck, o foarte frumoasă stațiune turistică și a sporturilor de iarnă, unde ninge mărunt. Intrăm pe valea Tirolului și străbatem Alpii prin numeroase tuneluri, unele dintre ele lungi de 7-9 km. Ajungem la trecătoarea Sf. Anton. Aici ne aflăm în plină iarnă. Munții sunt acoperiți cu zăpadă și ninge cu spor. În sfârșit, în jurul amiezii intrăm în Elveția. Trecând pe lângă lacul Geneva ne îndreptăm spre Lausanne, veche așezare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce le e intrinsecă. Limba prescrisă „de sus“ devine la fel de ostilă ca și umilirea însăși. Despre o patrie nici nu mai poate fi vorba aici. „Gaumen“ se cheamă în română cerul gurii. Ceea ce nu sună patetic. În română poți profera lungi afurisenii cărora să le dai mereu noi și neașteptate întorsături. În această privință, germana e o limbă de-a dreptul încuiată. Deseori mă gândeam că cerul gurii nu poate fi decât un loc foarte încăpător, unde înjurăturile se transformă în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care-au dus la acest model: materialul era insuficient și cămașa de noapte ar fi ieșit necuviincios de scurtă dacă ar fi fost cusută la umeri. Ca să iasă mai lungă, bunica s-a gândit să-i pună bretele. Acestea au lungit cămașa cu douăzeci de centimetri. Dar umerii goi ar fi arătat la fel de necuviincios. Prin urmare, bunica a hotărât ca bretelele să aibă o lățime cam de trei degete, așa încât să dea impresia unei răscroieli pătrate decente. Dar materialul n-a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
face față. În prima zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrând în clasă, a zis aproape criptic: „Imnul“. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mâinile de coapse drepți ca lumânarea, au lungit gâturile, și-au ațintit ochii în sus. De la mesuțe săriseră copii, dar în semicerc încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și ținuta corporală. Imnul era foarte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
I-am întrebat: „Vreți să-l cântați sau trebuie să-l cântați?“. Copiii au strigat toți într-un glas: „Da, vrem“. și, la fel ca-n ziua precedentă, pe dată s-au așezat în semicerc, cu mâinile lipite de coapse, lungindu-și gâturile, privind țintă în sus și pornindu-se iar pe cântat. Până ce-am zis: „Bine, și-acum să repetăm un pic cântecul nostru de iarnă“. Dar o fetiță a spus: „Tovarășa, trebuie să cântăm tot Imnul“. N-ar mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inima-n dinți și zic: „La dumneavoastră? Doar tot aici sunt acum și eu“. După o privire incredulă, cu ochii măriți, celălalt își repetă ideea, aparent retractând: „Dar aici în Germania nu se zice «Bretzel», ci «Breezel». Primul «e» îl lungim, al doilea îl înghițim, înțelegeți? Nu c-ar fi așa de important, dar ca s-o știți“. Apoi un zâmbet ce bănuiesc că vrea să însemne: „Fără supărare!“. Mai urmează totuși, pe ton interogativ, și-un: „E limpede?“. Dau din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obligați la o luptă permanentă pentru lumină, ceea ce îi silea să crească mai mult pe verticală. Astfel că erau subțirei la trunchi și înalți. Erau frumoși, foarte frumoși. Semănau cu niște copii care făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
extrem de curioși au făcut cerc în jurul nostru. De unde sunteți, măi copii? Întrebarea a fost adresată întregului grup, dar noi, știind cine este liderul nostru, ne-am uitat toți trei la Mircea. Din comuna Bumbăcari. Sunteți deportați? Da. Li s-au lungit fețele, ca la babuini, într-o uimire paroxistică, nevenindu-le să creadă că înaintea lor se află, în carne și oase, patru dintre cele mai feroce exemplare de "dușmani ai poporului". Aceștia patru erau indivizii pe care partidul comunist era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu o anumită invidie, dar în același timp se bucurau sincer pentru el și-l felicitau și-l fericeau că ajunsese, în sfârșit, la Mecca visurilor sale, unde vor înceta pentru totdeauna suferințele de tot felul. Stând un timp îndelungat lungit pe acoperișul vagonului, aproape că uitase să-și mai folosească membrele inferioare; îi înțepeniseră, nemaifiind capabile să execute comenzile transmise de la centru. Până la urmă a reușit să se încadreze în barem, iar când tata a atins cu cel de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar la ora prânzului (pauza de masă) și după ora 17.00 (terminarea programului). În restul timpului, proprietarii libanezi (îmbrăcați mereu în cămăși albe, impecabile, ce le pun în evidență pântecele proemint, par a fi niște porumbei voiajori gigantici) stau lungiți pe teancurile de covoare și lasă muzica orientală lascivă să le picure în cap din difuzoarele ascunse în tavanul fals de rigips. Obosit să nu fac nimic, am luat o carte cu mine și am început să citesc și eu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de-al 17-lea tablou - supliciul pe ruinele templului indian -, regizorul de culise trebuia să tragă, ca de obicei, cele trei gloanțe oarbe într-un cilindru de metal, pac, pac, pac, după care - cortina! În seara aceea - ca să nu mai lungesc vorba - gloanțele n-au fost oarbe, nici chioare, nici mioape, nici presbite, ci adevărate; nimeni n-a știut, nici el, nici eu, nici noi, puteam să murim figuranți sau vedete, electricieni sau doamne din rândul întâi. A fost chemat armurierul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Marcovici. Se merge mai departe și un expert e chemat să studieze următoarea problemă: constatându-se că husa Treca a cadavrului era mai scurtă decât salteaua Treca a inculpatului, cine dacă nu timpul să fi scurtat husa sau să fi lungit salteaua? Căci - după cum se știe - obiectele au și ele viața lor în timp, scurtându-se, lungindu-se, ferfenițându-se etc. Opera timpului după o crimă, după o agresiune, după o fărădelege poate fi mult mai tulburătoare și mai importantă decât crima
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că husa Treca a cadavrului era mai scurtă decât salteaua Treca a inculpatului, cine dacă nu timpul să fi scurtat husa sau să fi lungit salteaua? Căci - după cum se știe - obiectele au și ele viața lor în timp, scurtându-se, lungindu-se, ferfenițându-se etc. Opera timpului după o crimă, după o agresiune, după o fărădelege poate fi mult mai tulburătoare și mai importantă decât crima. Dar nu ne gândim la timp, la ceea ce face timpul cu noi și cu obiectele noastre
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin și greu de pronunțat pentru ea, băbuța a batjocorit din prima clipă plăsuțele colorate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
autorități la Nürnberg, iar aici rudele soțului meu. Am plecat în miez de noapte de „acasă“, am urcat în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și înainte de ’90 cultura noastră n-a încetat să existe... m-am simțit reabilitat, înțelegeți, pentru că eu, noi, în tot acel timp am făcut artă, am căutat o modalitate de a spune adevărul nostru, nu numai din cauza botniței, ci...“ Se lungise la vorbă și mă grăbeam. „Știți doar că haina pe care o croiești e totdeauna mai mică decât trupul căruia îi fusese destinată.“ Uite, scriindu-ți asta, văd ochii animalelor de experiență din subsolul spitalului Colentina și aud scheunatul ăla
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fost încât să încerce o ripostă față de dușmanii ce ne luau drept un sat fără câini, nici atât de diplomați încât să rezolve problemele de politică externă prin tratative demne, benefice poporului care-i alesese în fruntea sa. Dar să nu lungim vorba, în 22 iunie 1941, armata română sub comanda generalului Antonescu, alături de trupele germane ale lui Hitler atacă colosul sovietic, în speranța că luptând alături de acești «camarazi» ce ne batjocoriseră în 30 august 1940 la Viena, vom recăpăta brazda ce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
grobiene - dar cred că nu-i este locul aici ; în primul rînd, aș putea fi suspec tat de subiectivism, în al doilea rînd, aș prejudicia - ca să zic așa, savant - fluxul povestirii. Care, oricum, e deja prejudiciat, așa că n-o mai lungesc : ca urmare a acestei vizite inopinate, am fost puși în discuția clasei (eu, Bogdan și Rotiță - Romică și Zarzără apucaseră să intre în cabinele w.c.- urilor) și, în cele din urmă, somați să ne tundem la piele și să venim
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și atunci o sărut“ - și ne-am întors pur și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja și, în văzul tuturor, chiar că nu puteam să o mai fac. Ce s-o mai lungesc ? - am ajuns în cele din urmă la cearșaful amicilor noștri și eu nu rezolvasem deloc problema. Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă acasă, în autocar, avusesem niște frisoane groaznice, care se lăsaseră cu o criză de spasmo filie de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de el nu aveau niciodată ocazia să zboare prin aer fără cap. Tatăl punea găina pe jos, în baie, călca cu un papuc pe aripi și cu celălalt pe picioare, o trăgea de gît în sus, să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prostituată, așa netam, nisam! Dar în realitate nu e nimica, e un mic calambur, tras de păr ca vai de el și cititorul se întreabă: "Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și regret aceasta au luat fărimituri din Moftul Român, Zeflemeaua, Din fuga condeiului, etc., și au alcătuit propriul aluat... Și prefer o țigară de mahorcă proastă, uneia combinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
văzut, la Cinematecă, toate filmele lui - unele chiar de mai multe ori. Așa stând lucrurile, când am aflat că urmează să fie dat la televizor un Tarkovski, mam bucurat și mam așteptat sămi regăsesc entuziasmul de odinioară. Nam să mai lungesc 87 lucrurile și am să trec direct la deznodământ: filmul ma plictisit peste măsură. Mai mult - poate și pentru că era programat la o oră destul de târzie -, la un moment dat țin minte că am și adormit. Dacă pe vremea lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fantezii cu Nicoleta Luciu, pe care nu ezită să și le mărturisească în emi siune, feli citânduse pentru curajul și originalitatea de care dă dovadă: „Poate PSD ul să mă integreze și pe mine în Nicoleta Luciu?“ Ce so mai lungim? Mihaela Rădulescu și Andrei Gheorghe merită cu prisosință să fie încununați cu laurii culturii, iar amândoi fac, la distanță, un cuplu de intelectuali fără de care basmele noastre ar fi mai sărace. (2003) Papi Lam văzut pentru prima dată în Marfa
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]