2,874 matches
-
și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Și-ngrop țări înflorite sub oceanul creț - Desmint secol de secol, sdrobesc eră de eră, Fac din a vieții fapte lucire efemeră. Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire. Nimic ce e nu scapă de ochiul tău avar, Dovadă: -n lumi murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
va trezi Icoană-aceeași și același simț. Un semn că toți e-n unul, unu-n toți. 44. EPIGRAMATICE (cca 1874 ) În somn nici Crosus nu-i bogat cu tot tronu-i regal Și jumeta din viața lui cu Lazăr e egal. Lungești prînzu-ți pân în noapte, tot mănânci, mănânci dearîndul, Cin-te vede poate zice că cu dinții-ți sapi mormântul. Vrei să fii Pallas Athena! O, fetiță, fii cu minte... Tu ai pierde din frumsețe Dar n-ai câștiga la minte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moarte - Pune-te de-nvață dragă: Nu știi carte, nu știi carte. 48. LUNA ESE DINTRE CODRI (cca 1874 ) Luna ese dintre codri. Noaptea toată stă s-o vadă. Zugrăvește umbre negre Pe lințolii de zăpadă. Și mereu ea le lungește Și suind în cer le mută, Parcă fața-i cuvioasă E cu ceață învăscută. Ce gîndește? - numai norii Lin se-mbină, se desbină Ca fășii de gaz albastru Ca și aburi cu lumină. Lin pin iarbă scotocește Apa-n prund
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
două cântece Îndrăgite de copil, Victor i-a citit o poveste cu Împărați, fețifrumoși, zâne, zmei, o sumedenie de nume frumoase din povești dar, așa ca din depărtare, Va distingea și numele Ionel, Aneta, Ciulinel, Vizanti, Ridichi... În timp ce tatăl său lungea o poveste și Începea o compilație din toate poveștile cunoscute, lampa cu cinci focuri lumina din ce În ce mai Încet, personajele Începeau să zboare lent, se Înlănțuiau Într-o horă aproximativă apoi totul se muta În neasemuita lume a viselor. Casa din râpă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deltaplanul, intrasem În priză, eram pregătit pentru și mai multă acțiune. M-am apropiat de ferestre și am privit În jos la piscina golită. Cineva vărsase pe perete o cutie de vopsea galbenă, iar pata ca un soare naiv se lungea către supapa de evacuare. — Altă pictură abstractă, i-am spus lui Sanger cînd s-a Întors cu apa minerală. Înțeleg de ce vreți să vă mutați. — Există momente În care să rămîi și momente În care să pleci. (Ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văzusem primul locuitor al complexului. — Și ce fac localnicii toată ziua? Sau toată noaptea? — Nimic nu fac. De-asta a fost proiectată Residencia Costasol. — Dar unde sînt? Am văzut o singură mașină pînă acum. Aici sînt, Charles, aici sînt. Zac lungiți pe șezlongurile lor și-o așteaptă pe Paula Hamilton să le-aducă rețete noi. GÎndește-te la complexul Costasol ca la Frumoasa din Pădurea Adormită... Am părăsit și noi bulevardul și am intrat pe una dintre zecile de artere rezidențiale, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oprit, lasă-i... — Nu... Se opri și se Întinse să mă ia de mînă.) Contează. Charles, spre asta se Îndreaptă lumea. Ai văzut cum arată viitorul, nici nu se muncește, nici nu se distrează. Costasolurile lumii se lățesc și se lungesc În toate direcțiile. Am făcut turul lor În Florida și-n New Mexico. Ar trebui să vizitezi și tu complexul Fontainebleau Sud, de lîngă Paris - e o copie fidelă a ăstuia, dar de zece ori mai mare. Residencia Costasol n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stere, cerea o boască, mai vorbea. Spiridon îl cerceta, de pe unde este, sosea și Chirică, lua dorobanțul lui, își povesteau de ale lor, ca între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult pe afară. Întindea un țol pe pământ și se lungea mulțumit, trăgând cu urechea la hîțele lui, care rumegau încă iarba grasă și umedă a gropii. Se împrietenise cu moș Leu, de păzea avutul primăriei la rampă. Ăsta era albit de bătrânețe, îndesat și iute la treabă. Fuma tot timpul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule, că se răcește așternutul! Se strecura zulitorul lxngă femeie, subțire ca trestia. Simțea tuta că nu mai este ăl bătrân. - Fugi d-acilea, muceo... O dată o răsturna ucenicul, că era vârlav, și-i mușca țâțele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcut de geamul deschis și de ușă nu mai ajuta la nimic. Jumătate din orchestră cânta mai departe pe estradă pentru ceilalți. Erau trei acordeoniști tineri, care știau plăcerea meseriașilor. - Și n-ai vrea matale vreun negustor cu parale, o lungi mai departe Cîrcu, să te țină ca pe-o prințesă? - Cum adică? Președintele se dezlegă la limbă: - Adică, așa, să te aibe pe banii lui, să te-mbrace, să te-ncalte, să-ți cumpere ce vrei și să-l iubești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se târa câte unul după umbră și iar cădea pe labe. Din 209 gâtlejurile adânci li
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică- Jumate Mulțimea privea tăcută și neclintită ferestrele casei de peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate oasele și râse încet: - Să vedem, tot n-o să spuneți? Oamenii legii se așezară în fata lor. Sergentul și cel de j^e ladă astupau lampa. În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pășea biiinișor în țărâna ogrăzii și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în dodii, ca și când ar fi lăsat-o să înțeleagă că din pricina vremii se întindea, că trăgea moartea de ea, vorbe de-ale lor, de bătrâni, cine să le mai înțeleagă... Intrau amândouă în casă. - Stai, Chirițo, zicea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe. Chiar și fusta de latex pe care o purta în seara asta era acoperită cu straturi de șifon și drapată cu lanțuri, încât abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
magazine. — Noi mergem la cafenea, Huge. Vii și tu? zise ea. Spre dezamăgirea mea, Hugo clătină din cap. Prea ne împărțim pe bisericuțe, iubire, nu crezi? Regretele mele ție și încântătoarei Sam. Eu mă duc să mă plimb cu actorii. Lungi ultima silabă astfel încât să rimeze cu cocorii. Hugo e foarte bun la chestii din astea, zise Sophie în timp ce le făcea cu mâna celorlalți și se îndrepta către cafenea. Așa e, ne cam împărțim pe bisericuțe. Fără să vrem, dar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deasupra scenei. De-a lungul marginii acesteia se afla un parapet de lemn, care-mi venea aproape până la umăr, deasupra căruia era amplasată o bară, groasă cât o balustradă. Era ca și cum ai sta într-o groapă. Ca să pot să mă lungesc deasupra ei, trebuia să mă sui pe un raft construit în parapet, pe care se aflau așezate în grămezi nenumărate obiecte care păreau a fi lingouri de fier. De fapt, erau din oțel și plumb, fiecare aproape cam cât jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet. Violet nu mă prea convingea cu starea ei semi-catatonică; din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în semn că-l înțeleg și apoi am lăsat din nou capul pe spate ca să văd ce se întâmplă deasupra noastră. Unul dintre cei care lucrau în zona de servicii înainta pe podul fix; când ajunse la mijloc, se opri, lungindu-și gâtul, încercând să vadă ce se întâmplase cu cablul Tabithei. Am auzit un fâșâit în căștile mașinistului care stătea lângă mine, o voce care abia se distingea din cauza interferențelor și care venea de sus, de pe pod. Vocea întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
genul de persoană jalnică și disperată care stă lângă telefon, pândindu-l să sune. — Alo? am zis eu, încercând să par complet dezinteresată de persoana care s-ar fi putut afla la celălalt capăt al firului. —Modesty dragă, spuse Hugo lungind sunetele, sunt eu. Dacă așa încerca el să mă seducă, atunci era un eșec lamentabil. Am aruncat o privire încărcată de ură spre telefon. —Uite ce e, dragă, continuă Hugo, trebuie să ne vedem neapărat. —O, chiar așa? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu ginerele meu, care are de gând să se stabilească aici pe lângă un unchi bijutier. A doua fată și cu soțul ei au plecat, ca mai toți ai noștri, spre țara Marelui Turc1, orotitorul nostru. Fie ca Cel-de-Sus să-i lungească zilele și să-i acorde victoria asupra vrăjmașilor noștri! — Asta nădăjduim și noi, încuviință mama. Dacă Dumnezeu binevoiește să ne redea într-o bună zi țara, sultanul va fi brațul Lui. Pentru Salma, revanșa asupra castilienilor era desigur una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel pe neguțători să mai meargă până în China spre a importa această prețioasă marfă. Tata tropăia de nerăbdare. Așadar, visul lui avea să se împlinească, și încă la o scară ce-i depășea cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-am scuturat umărul, frenetic, gata s-o fac să cadă din pat. Nu păru să-și dea seama; nici zâmbetul nu i se ștergea. Istovit, m-am lungit pe pat, m-am întins, degetele mele au atins ușor sfeșnicul. Preț de o clipă, m-am gândit să-l sting și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]