10,288 matches
-
repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că pleca tocmai acum în toiul petrecerii. Mergeau tăcuți, ea înainte, el în urma ei; și unul și altul făceau bilanțul celor câtorva luni petrecute împreună. Mai rămăseseră doar
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
În condițiile grele de vânătoare, mai ales dacă vânatul este puternic sau agil, devin necesare asocieri ocazionale, pentru o partidă de vânătoare. Această asociere, numită și înhăitare, conferă o emulație specială, individul devenind mai insensibil la elementele de securitate individuală. Lupul, ca și câinele, nu atacă omul. Dar după înhăitare devin foarte periculoși. Din nefericire înhăitarea este specifică și omului civilizat, în special în „adunări electorale”. Omul înhăitat este o fiară deosebit de periculoasă deoarece nu mai are controlul comportamentului și execută
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
se pune în aplicare. După aceea ... Deocamdată timpul are iarăși răbdare cu noi. Nu mai sînt nici cincinale...Porcii îi tăiem tot ca înainte și ca de totdeauna. Chișca e tot chișcă, vinul e tot vin, iar țigăncușele de pe Valea lupului sînt la fel de ochioase și șturlubatice ca și în urmă cu o sută de ani, chit că acum vorbesc la mobil: „Ce face mă-ta, fa?”. Le cheamă la poliție, ca să le mai astîmpere. Uneori domnii polițiști le țin și noaptea
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MIROASE-A PUSTIU Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului doarme cerul pe patru silabe un timp năuc peste tot se-aud lupii urlând în pădure prin cețile iernii apele curg din pieile nopții se fac haine de firmă cu stelele nastruri la gât cu dantele se fac percheziții la inimi și nu mai găsec decât vânt căutători de tragice roluri ard la
MIROASE-A PUSTIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347527_a_348856]
-
împodobiți cu păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase și diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor și jale, alteori cântau de mama focului. Oamenii jucau și erau veseli. Animalele - leii, tigri, căprioarele, iepurii, lupii, urșii, vulpile - și toate vietățile pădurii trăiau în armonie și pace, și niciodată nu se atacau între ele. Pajiștile verzi erau acoperite cu lanuri de lalele colorate, ce dansau de multe ori la lumina soarelui și la auzul trilului de
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
un eretic. Sunt. Am cunoscut trei indivizi, X,Y, Z.. X era înalt de trei metri, mi-a strigat - TACI, MĂI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. Omul m-a pus în lanțuri, într-o celulă, un lup păzea ușa, m-a lăsat să mor de foame., de singurătate. Y era un tip firav, cu ochelari negri, de spion, deștept foc, mi-a strigat - TACI DIN GURĂ, NU VEZI CĂ EȘTI PROST? Nu vedeam. M-a înjurat, m-
TACI DIN GURĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347565_a_348894]
-
e prima zi că ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea că o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, ca bestial este minutul și îl întrece doar sărutul. prin mine gânduri triste trec, cum oamenii în ură cresc, valize de lichid biliar, osul de vulpe e calmar, degeaba
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
e prima zi că ne-ntâlnim, la anul la Ierusalim, un dulce anotimp plutea că o saltea, ca o sofa, părea că el spre mine vru să se îndrepte carasu, o, pare-se că nu-i caras, e doar un lup de ceară , gras, predcum acel ce strânge-averi pentru nimic și nicăieri, ca bestial este minutul și îl întrece doar sărutul. BMM Referință Bibliografica: Farmecul / Boris Mehr : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1091, Anul III, 26 decembrie 2013. Drepturi de
.FARMECUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347605_a_348934]
-
este interesat, nu-ți face probleme. Nu zici că te-a invitat diseară la dans? Te îmbraci frumos și cum începe muzica să fii în grădina de vară. - Ce, tu nu vii? - Ei, cum să te las singură în „gura lupului”? Nu ai văzut? Cum te-am scăpat de sub observație, cum te-a și furat! - M-a furat pe dracu. Mai mult m-a speriat. Am mai înghițit și mizeria asta de apă sărată. Cine știe ce-au făcut turiștii prin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
nu ne reveneam până nu ciulea urechile iepurașul. Si râdeau în hohote cu toții, iar dolofana arunca mereu cu beteală. Mai apăru și domnul Leo cu doamna Leona, cu nasurile pe sus. Iar în urma lor, țopa, țopa, ca un caraghios, domnul Lup. Căutară o bancă mai în față, cu iarba mai deasă și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Leo cu doamna Leona, cu nasurile pe sus. Iar în urma lor, țopa, țopa, ca un caraghios, domnul Lup. Căutară o bancă mai în față, cu iarba mai deasă și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
comandantul armatelor de FULGOI, ostași cu mantale și glugi albe, care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi țepoși și tăioși. Iar Fulgoii, biciuiți de Viscorilă, urlau bezmetici ca o imensă haită de lupi înfometați. Dar să-l fi văzut pe NĂMEȚILĂ! O namilă cât trei munți puși unul peste altul și, pe deasupra, încă trei stânci țuguiate. Purta un cojoc imens din care se prăvăleau avalanșe în torenți iuți, atunci când mergea cu pași hurducați
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
de barză, în gură doar doi dinți de oțel, ca niște ghimpi, zburând călare pe o mătură purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
purtată de doi nori alburii. Cu un mănunchi de nuiele plesnea norii, șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă pământul, alerga înebunită când la deal, când la vale..., rămăsese singură
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
fiindcă suratele ei se speriaseră de gadină și fugiseră pe luncă la vale. Gheorghiță, verișorul meu, copil la cei treisprezece ani ai lui, fiindu-i milă de iediță, fără să gândească ce i se poate întâmpla s-a repezit către lup și a-nceput să-i dea cu bâta în cap, iar fiara l-a încolțit de picior, i-a strivit talpa în așa hal... că nici acum nu poate să meargă, e tot prin spitale. Mare noroc a avut că
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
picior, i-a strivit talpa în așa hal... că nici acum nu poate să meargă, e tot prin spitale. Mare noroc a avut că s-a nimerit să fie în apropiere nenea Costache Dulgheru de l-a scăpat din gura lupului, că drama devenea tragedie. - Mulțumesc! Te rog să treci în bancă, a invitat-o doamna inspector Ștrengaru. Dragi elevi, doamna profesoară Luxița Prădăreanu, astăzi... este pentru prima dată când vin în inspecție la o școală de la țară, fiindcă trebuie să
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
un instinct animalic, ce nu se deosebește de cel al fiarelor sălbatice! Suntem pe Pământ pentru a-l cuceri. Dar și pentru a învăța legea iertării, a împăcării și a iubirii. A toleranței. Fiindcă, altfel, am fi asemeni haitelor de lupi cruzi ce trăiesc pentru a-și sfâșia prada. Vă invit, în cele ce urmează, să luați parte la istorisirea drumului în viață al tânărului Radu, care a fost marcat pe tot parcursul său de o teribilă, stranie și fatidică alternanță
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
lacrimi. Inima bate zadarnic în stâncă. Tâmpla zvâcnește ca un șarpe decapitat ce nu vrea să moară. Nu pot striga, doar visez, aș trezi toți vecinii, chiar pe strămoși i-aș trezi, ce vor spune ,vai, ce noi generații crescură, lupi sunt ei, nu sunt oameni, apoi mă visez ca strămoș. Boris Marian Referință Bibliografică: Visam / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VISAM de BORIS MEHR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361803_a_363132]
-
zării. Nu lasă-n miezul slovei amorțeala Năluci de fum să-i tulbure popasul În pagini albe, când își află masul Și-un crin de foc își unduie petala Peste păienjeniș de triste umbre S-alunge-mbrățișarea lor păgână. Colindă ca un lup flămând la stână Săgeata lunii-n gândurile sumbre Tăceri înmănuncheate în cuvinte Iubirii-i fac cărare-n lan de maci Din vis pribeag, un iscusit cârmaci, Logodnic în nepământești veșminte. Gânduri de jar, osânda depărtării Și patima desprinsă din strânsoare
CÂND VERSUL CREŞTE-N INIMA-NSERĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361848_a_363177]
-
pomii înfloriți de chiciură să rostesc tot ce n-m rostit pănă acum. Rămas singur, sub povara anotimpurilor, trebuie să-mi car anii după mine pe munte. Oprește-mă la râul de sub cetățuie! Unde n-am mai fost de când cu lupii albi, și tu erai tânără, nu te cunoșteam. Referință Bibliografică: Prin tunelul de vată / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
PRIN TUNELUL DE VATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361867_a_363196]
-
toți cei care lucrau la negru erau lucrători; cerșetori, șuți, sau păsările de noapte. De ce banda Zoo? Fiindcă toți care făceau parte din această bandă aveau nume de animale și acestea împărțite în jivine sau casnice! Don Basilio era numit Lupul Alb, fiindcă avea părul blond și cu un fel de frizură foarte dichisită. Figura lui atletică și plină de vitalitate, mersul cumva lipsit de grijă și un simț al mișcării pe stradă îi dădeau dreptul să poarte acest nume. Binocliștii
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]