3,421 matches
-
doua oară, în aceeași săptămână, Păun se înfuria, pe dată, răstindu-se la el: "Măi, tu, de ce nu vă puneți și voi, măi?! Ce, ești invalid de picioarele de dinainte, măi? Căruța cu roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai cu seamă paharnicul cu ștergar de in și cu busuioc la garafă, care-i turnă de băut, pe dată, o cană gospodărească de horincă, trasă de două ori. Singur Nicanor Galan n-avea astâmpăr deplin în inima lui, nerăbdările mânându-i gândul la pepenii care, de două zile de când nu fusese pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă, târziu, foarte târziu, când adormise și bufnița bătrână, care ședea cu chirie în scorbura veche a nucului din partea de la Miazănoapte, Vartolomei își petrecu oaspeții, mânându-i din urmă, cu o cană de vin, umplută pentru a nu știu câta oară, pe care o ducea cu grijă în mâna stângă. Intrară în casa cea mare, camera pentru musafiri, unde Vartolomei sau Trandafira nu înnoptaseră nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zi cu zi și ceas de ceas, devenise cureaua de transmisie între lumea veche a socialismului și între capitalismul actual. Își perpetua implicit respectul tuturor părților: al celei pe care o servea cu dăruire și al celei pe care o mâna din urmă, asemenea unui comisar din lagărele de concentrare. Se necăjea, uneori, fiindcă, una la mână, pisicile din gangurile subterane nu se speriau de mătură, ci mai mult de vânturile ei pestilențiale și zgomotoase, pe care le scăpa fără voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cunoscutul șlagăr Shalom Alehem, dând în vileag o nouă variată în privința obârșiei lor. Nu se găsi decât un singur mesean în tot restaurantul care să nu priceapă că musafirii din salonul de onoare erau oarece israelieni, originari din orașele Moldovei, mânați în locurile natale de dorul patriei de obârșie. Firește, Nae Calaican, ca și atunci când în liceu se forța să priceapă bazele Calculului diferențial, căută să nu-și tulbure mintea cu împovărări inutile. Până într-un final anume, el rămase unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea cea mai amărâtă, dintre cei mai săraci cu duhul boschetari ai orașului, pe care noaptea viscolită și cravașa crivățului înverșunat o mânaseră din urmă, până aici, așa cum stihiile Istoriei îi zburătăciseră, din Cadrilater și până în Moldova, segmentele sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase și pe mine afară din casă În acea dimineață de august. Mătușa Clara, gazda mea de peste vară, se apucase pe la 9 să spele cele câteva vase, pe care le murdărise sărbătorindu-și, de una singură, ziua de naștere. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
propus, adică următorul text: mă Întorc la scris ca la o boală rușinoasă celebrul animal Nu era textul meu, era ceva din Ioan Morar, dar era un text care, Îmi dau acum seama, spunea foarte mult despre imboldul ce mă mânase spre C.a. și despre situația mea erotică de atunci. În plus, era un vers care-mi plăcea, Morar era un poet care-mi plăcea. Mai târziu, am folosit foarte puține citate În ceea ce avea de spus C.a., nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
activismul Celebrului animal. Ceea ce, speram de la bun Început, trebuia să fie În beneficiul meu. Nu cred că greșesc presupunând că de la literatură ni s-a tras. De la felul subversiv În care o concepeam. De la activismul voluntar, secretos, comunitar care ne mâna să ne afișăm textele. De la autocolantele alea! Încă un argument: cel mai radical dintre noi s-a dovedit, la Început, personajul creat de C.a., Spătarul Milea. Ce vreți mai multă literatură? Noi, ceilalți, eram Încă destul de prudenți, altfel acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe sine, afirmaseră superiorii săi. La toate acestea, el ridica indiferent din umeri. Niciodată nu luptase cu acel sacrificiu entuziast, așa cum relataseră în ziare corespondenții de război. Din punctul lui de vedere își făcuse doar datoria, trăind odiseea crudă care mânase armata română dincolo de hotarele țării pe care jurase să o apere, suferind pentru fiecare om care murea sub comanda lui. Dacă acești scârța-scârța pe hârtie îl considerau erou, treaba lor. Tot așa de frumos puteau să-i scrie și ferparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ultimă încercare și în ciuda scepticismului ei o convinse să-i lase mână liberă. Folosind tot felul de creme și fierturi din ierburi, reușise în scurt timp ceea ce mulți socotiseră imposibil. Spre surpriza tuturor, peste câteva săptămâni, iapa ieșea la încălzire, mânată într-un trap mărunt de Măturoi, obișnuitul ei jocheu, mic și slab ca un copil de zece ani. Aflați la tribună și văzând-o cum alerga fără efort, suplă și grațioasă, pentru prima oară de când se cunoșteau, amândoi și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un drum de țară. Nu peste mult timp trec un podeț șubred întins peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile roților scârțâie sub greutate, în timp ce boii înaintează greoi prin colbul fierbinte. În depărtare, cântecul subțire și prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și cercetează precaut holul. Ca la teatru, ușile se deschid una după alta cu repeziciune și o mulțime de oameni năvălesc afară. Femei pe jumătate dezbrăcate sau goale și bărbați cu pantalonii în mână aleargă, se lovesc unul de altul, mânați de frică și de impulsul inconștient ce îi face să calce tot în picioare numai să fugă departe, cât mai departe din calea bombardierelor care se apropie inexorabil, aducând cu ele avalanșa de foc, sânge si moarte. Dar nu aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scoate baioneta. Toți mușchii îi sunt încordați, privirea focalizează mișcarea imperceptibilă a labei din spate, semn că jivina se pregătește să atace. Nu are timp să reacționeze, luat prin surprindere. Aproape că simte colții la gâtul lui, când mai mult mânată de un reflex inconștient mâna înarmată țintuiește gâtul animalului și îndepărtează pericolul mortal al fălcilor. Se prăbușește sub șocul loviturii. Ghearele ascuțite îi caută fața. Într-o fracțiune de secundă scoate baioneta, împlântând-o din nou puternic în carnea încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar cînd aproape să-i atingă umerii el se depărtă; ea rosti foarte Încet: „Ce tînăr sînteți... Vă iubesc! Se neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta Învăluit În ceață. Era totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
SÎnt opt ani de cînd locuiesc aici, Îl văd aproape zi de zi, vorbim, rîdem, ne Întristăm, Îl am În față mereu, din cauza asta nu mi-am dat seama că au trecut anii. Doamna Pavel la fel... Numai că ea, mînată de nemărturisite Îngrijorări, Întîrzie cel puțin de două ori pe zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe deplin jidovită, ceea ce ne place a n-o crede în chiar interesul vecinilor și al luminatei clase domnitoare: On s'appuie, Sire, sur ce qui resiste. Nu elementele moi ca ceara, cari cedează fără murmură oricărei întipăriri, nu indivizi mânați de interese mici și lesne de îndoit după vânt, nu capete cari se pleacă cu înlesnire ori în ce parte, numai puternică să fie, ci inima neînfrîntă, rătăcită fie chiar, este temelia puterii unui stat. 4 {EminescuOpX 5} Războaiele pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rele. De aceea alegeți oameni de treabă și cuminți, alegeți oameni într-adevăr serioși și nepătimași și nu vă temeți, conservatori fie, liberali fie, în înțelegere și cu pace vor trăi și vor dezbate. [30 ianuarie 1879] ["MAȘINELE MÎNATE... Mașinele mânate de-o putere elementară, ba chiar acele puse în mișcare de puterea omenească numai, posed o parte foarte esențială fără de care mașina ar lucra lipsită de orice regulă, ar deveni incalculabilă în privirea repejunii cu care se mișcă, și-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Siberia e un salon comod când e vorba de a se pedepsi această nemaipomenită crimă, o crimă atât de mare, comisă asupra unei întregi populații, încît însuși acela care-a cumpărat serviciile prevenitului esclamă: sărmanii cărăuși, sânt tratați fără de milă! Mânați de cnutul cazacului, pe un frig de crăpa lemnele și pietrele, cetățenii liberi ai României mergeau siliți cu carele lor la Gabrova, la Tîrnova, la Selvi, la Biela, și s-au întors unii cu palmele, alții cu vitele bolnave, pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
termeni mai clari va sa zică că, dacă guvernul român ar opune o rezistență serioasă, puterile ar găsi că e peste putință de a lua refugiu la măsuri coercitive. Deocamdată Austro-Ungaria e gata de a-și oferi bunele ei servicii. Mâni dimineață contele Hogos, reprezentantul Austriei din București, va fi primit deja instrucții depline în privirea pasurilor ce va avea de făcut. Aceste pasuri sânt în esență următoarele: El va invita pe guvernul român ca fără întîrziere să vestească puterilor ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
partid politic, ci o societate de exploatare, nu cu principiile voastre avem a ne lupta, ci cu apetiturile voastre. Pentru a arunca praf în ochii lumei sînteți în stare, cu aceeaș lipsă de caracter, să votați azi o lege ultraliberală, mâni una ultraconservatoare, fără a pricepe nici pe una, nici pe alta. Din cauza asta nu sînteți democrați, ci demagogi. [18 octombrie 1879 ] ["ÎN AJUNULACORDULUI... În ajunul acordului privitor la revizuirea art. 7 din Constituție se născuse în mai mulți membri ai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de cari dispun, e evident că esplicația a devenit o amenințare, amenințarea o provocațiune la revoltă. Cu toate acestea ar fi o naivitate de a crede că numai pericolul căderii roșiilor de la putere a fost în stare de a-i mâna la asemenea desperate mijloace de acțiune, încît esplicarea cată să fie mult mai ascunsă decum se prezintă primei vederi. Să vedem dar dacă, atrăgând în discuție unele elemente ce ni s-au dat pe neașteptate, nu vom fi în stare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe care principele Știrbei le face asupra urmărilor polemicei ziaristice, numai ni se va permite a adăoga că nici inventorii sistemei nu sîntem, nici n-am găsi-o proprie întru apărarea intereselor publice daca pana noastră n-ar fi adeseori mânată la această estraordinară asprime de unitatea fenomenelor din viața noastră publică. Rugăm numai a se considera că de ex. ziarul "Romînul" acum câteva luni îl numea pe d. Cogălniceanu sustractor și trădător și azi îl vedem ministru de interne într-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
liberal și guvernamental; Secundo: "Ștafeta", ca organ special evreiesc, era în stare de a fi bine informată. [6 noiembrie 1879] ["AM ZIS ÎN NUMĂRUL NOSTRU PENULTIM... Am zis în numărul nostru penultim că unitatea fenomenelor din viața noastră publică ne mână condeiul adeseori la deosebită asprime și într-adins punem considerația aceasta înainte pentru ca cele ce vom povesti să nu ne împingă la espresii, pe cari am voi să le evităm, nu din cauză că cei cărora le-am adresa asemenea cuvinte nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]