10,420 matches
-
și noi să... -Mă,Gigi,tu glumești?Vrei să mă supăr?Ce-mi pasă mie de șourile lor.Sau...ce să cred? Ca s-o îmbuneze,Gigi o ia în brațe,dar tot cu ochii la televizor.O sărută,o mângâie și-i șoptește duios: -Știi că și eu vreau!..Sunt în stare să...dar ai răbdare! -De ce să am răbdare?șopti Silvica,respirând greu. -Până termină ăștia.Să vedem cum rezolvă problemele.Pe urmă... Gigi o masează,o sărută
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
-i șoptește duios: -Știi că și eu vreau!..Sunt în stare să...dar ai răbdare! -De ce să am răbdare?șopti Silvica,respirând greu. -Până termină ăștia.Să vedem cum rezolvă problemele.Pe urmă... Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n brațe...Silvica înflorește.. Ochii îi lucesc,respiră sacadat și-i șoptește tremurat: -Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
din nou în valurile televizorului. -Lasă fleacurile,Silvica,nu mai bruia!Uită-te,să vezi cum s-a ales praful de pădurile noastre!Să vezi ce jaf au făcut ăștia!Astea probleme,dragă! Silvica se ghemuiește lângă el și-l mângâie peste tot:Ia să văd!La tine în pădure a mai rămas ceva? Zâmbește galeș,așteptând nerăbdătoare clipele fericite după despicarea-n patruzeci și patru de surcele a tuturor problemelor din pădurile noastre jefuite.Se alintă,jucându-se cu “proprietățile
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
transportată: -Auzi,șmechere?Lasă-i,tu,p-ăia cu pădurile și spune-mi unde-ai ușurat zdrăngănelele? -Ție îți arde de asta,mă,când țara se rostogolește în prăpastie? Silvica o ține pe-a ei,chihotind.Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
pipăie.Silvica îi dădu mâna la o parte: -Acum,nu!Sunt moale...vreau să dorm...dar,ține-mă în brațe,să nu mai visez urât! Închise din nou ochii,adormind repede.Gigi manevra cu o mână telecomanda,iar cu cealaltă mângâia sânii Silvicăi. Își azvârli din nou ochii în fundul ecranului,unde problema pădurilor se despica în continuare,făcându-se numai așchii. Deși curgea rumegușul din ea,Gigi tot mai aștepta ca”ăia”să găsească o soluție pentru salvarea lor. Dar Silvica
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
de floare E nesfârșirea-n binecuvântare Ce-aduce-n suflet dulcea alinare Din veșnicia clipei ce nu moare. Parfum și culoare din suflet de floare Se-așterne peste mine ocean de puritate Ca gândurile albe și calde, ne'ntinate Privirea mi-o mângâie candid, mărețul soare. Parfum și culoare din suflet de floare Corole de lumină pe-a timpului cărare Minunăția-și poartă-n miresme-amețitoare Din ceruri se revarsă o tainică chemare: Parfum și culoare din suflet de floare! FLORI DE LILIAC Flori
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
PARFUM ȘI CULOAREParfum și culoare din suflet de floareE nesfârșirea-n binecuvântareCe-aduce-n suflet dulcea alinareDin veșnicia clipei ce nu moare.Parfum și culoare din suflet de floareSe-așterne peste mine ocean de puritateCa gândurile albe și calde, ne'ntinatePrivirea mi-o mângâie candid, mărețul soare.Parfum și culoare din suflet de floareCorole de lumină pe-a timpului cărareMinunăția-și poartă-n miresme-amețitoareDin ceruri se revarsă o tainică chemare:Parfum și culoare din suflet de floare!FLORI DE LILIACFlori de liliac mă-ntâmpină
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de apă ce se prăvale de pe stânci și peretele stâncos este un spațiu prin care să treci nestingherit. Se amuză de această surpriză și chiar poposi un timp sub apele ce se revarsă de pe munte și lăsă vântul să îi mângâie pletele. De după colțul unei stânci privirea îi întâlni o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
a trei regi, a unui împărat și a unei ducese. Am făcut următorul pas, cel care mă ducea în fața artei sale. Și când am văzut primele reproduceri ale tablourilor, mi-a venit să întind mâna pe ecranul coputerului și să mângâi culorile care-mi aduceau în față strălucirea smalțului de pe vasele de ceramică și am zis cu voce tare: „E un pictor încărcat de emoții profunde, un vitalist, un pictor debordant, pur și simplu dă în clocot, pictor care poate să
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
semnul crucii de câte ori pleca vara la vânătoare sau iarna, după lemne de foc. Dar Pădurea Soarelui - povesteau bătrânii din sat - își avea legenda ei despre Sărbătorile sfinte de Crăciun. Undeva, în cel mai frumos loc din pădure, unde brazii, parcă mângâiau cerul cu vârfurile lor și unde viscolul nu avea putere să-și facă de cap cum îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moș Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
ce s-a întâmplat? Georgeta încă nu era capabilă să-i răspundă. Îi luă mâna într-ale sale și și-o duse la obraz, plângând în hohote în continuare. Nu putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniștească, mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai liniști și putea să vorbească, o auzi șoptind parcă din fundul unei grote. - Sebi, m-a distrus pentru totdeauna! - Cine draga mea? Fii
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
întâmpine lumea și să îmbrățișeze frumosul cu sinceritatea tainică, de multe ori, numai de ea știută. Fiecare vers, fiecare strofă și toate la un loc dau poeziei linia sentimentală în care educația și sensibilitatea se petrec cu puterea chemată să mângâie lacrima interioară, pe alocuri crudă și nemărginită. Gândurile poetei par descătușate din însăși maturitatea existenței peste care timpul a tot clădit în ireversibila-i trecere. Fără să abordez și fără să-i laud strădania, vreau, totuși, să-i critic bunătatea
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
strădania, vreau, totuși, să-i critic bunătatea inimii în niște vremuri în care lumea pare rătăcită, încăpățânată dar încătușată, poate, de destine. O felicit pentru sinceritatea debordantă în care a știut să aștearnă cuvântul ca pe o cuminecătură, spre a mângâia inimi de pretutindeni. *** Daniel DRĂGAN: Rânduri-gânduri despre... Fiorul poetic, căldura umană și exercițiul de versificație îndelung și asiduu fac din poemele Georgetei Resteman un document literar și mărturia unei autentice spovedanii. Venind în câmpul literar fără grabă, după un îndelungat
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: „Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea./” (De dragoste). Iată, cititorule, vei asista, citind acest volum de versuri, la un veritabil concert, pe care l-aș numi simplu: concert de muzici divine. *** George Roca prezintă: Georgeta Minodora
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
nineri. Nici iarnă-ți sunt, nici vânt, nici strop doar vagă amintire, povestea de iubire, e rătăcită într-un grop. 07.12.2016 Ucenic - Să fiu, să fim, să vrem ... spâldării = puzderie, droaie; a nineri = a alinta, a dezmierda, a mângâia; grop = săculeț cu bani pecetluit, care se expediază prin poștă. Referință Bibliografică: De-aș fi doar ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
DE-AŞ FI DOAR ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362497_a_363826]
-
iertările mele Se-nalță-n...tablou în sus peste nori Presărând peste lume căință și flori. La oră de noapte somnul... mă dorește. Din rama adormită, mă furișez...hoțește Să nu trezesc cuvântul din gura rea a lumii Și-adorm mângâiată de zâmbetul lunii. Când soarele s-ascunde și cuvântul tace Când stol de păsărele spre mine se-ntoarce Ființa mi-o zăresc, ieșită din...tablou, Zâmbind, pe etajeră, într-un...bibelou. Am lăsat deschisă fereastra, fanteziei. Luîndu-mă cu ea pe
OTRAVA... INVIDIEI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362507_a_363836]
-
descheiată a lui și-l trase spre ea, forțându-l să facă un pas înainte. Ari râse: - Suntem ca în vremurile bune, Maria. Aici, în largul mării, mă simt împlinit, cu adevărat fericit. Nicăieri în altă parte soarele nu-mi mângâie mai bine chipul, nicăieri razele lui nu-mi încălzesc mai tare freamătul inimii. În larg, peste adâncimea vitală a apei, simt că-mi găsesc busola vieții. Cu marea și cu tine, Maria... - Te apropii de casă și devii nostalgic, iubitule
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
străns în roua dimineții florile ce ușor se unduie sub palida lumină a nopții ce se stinge sub astrul semilună și în grabă se coboară sub linia de zenit... vin adieri de raze fine la orizont apare discul soare ce mângâie geana dimineții... florile au simțit ale soarelui petale toate într-o clipă au tresărit... lumina lui le-a încălzit... culori din curcubeu am văzut... pe chipul tău... Citește mai mult Apanthismapoezie []Poezie de dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-26 | |ApanthismaS
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-10-26 | |ApanthismaS-au străns în roua dimineții florile ce ușor se unduiesub palida lumină a nopțiice se stinge sub astrul semilunăși în grabă se coboarăsub linia de zenit...vin adieri de raze finela orizont apare discul soarece mângâie geana dimineții...florile au simțitale soarelui petaletoate într-o clipăau tresărit...lumina lui le-a încălzit...culori din curcubeuam văzut... pe chipul tău...... XXIII. SUFLET TREZIT, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011. Suflet
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
cânt cu păsările Am învățat să zâmbesc cu ochii Am învățat să privesc oamenii așa cum sunt Am învățat cum să descopăr lumea Am învățat cum să mă bucur de bucurie Am învățat cum să plâng în necaz Am învățat să mângâi creștetul unui copil Am învățat cum să găsesc bogății în suflet Am învățat cum să descopăr măști Am învățat cum să nu mă mai doară Când nu trebuie să mă doară Am învățat că eu sunt eu indiferent de ce cred
AM ÎNVĂŢAT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361078_a_362407]
-
nestinsă și tristețe în privire, Voi zâmbi amar la rându-mi ,de-o poveste de iubire. Vei dori să scuzi plecarea grabnică,făr´ de-un cuvânt Regretând acum sfidarea pentru-al nostrum legământ. Întinzând mâna spre tine,drag obraz voi mângâia, Obosit șoptindu-ți:„Dragă,tu n-ai vrut rămâne-a mea. A iubi prea mult,e-o vină și mă plec în fața ta! Eu ... nu am putut ascunde c-ai fost însăși viața mea ... Și te voi ierta,probabil,neștiind
CELEI PLECATE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361088_a_362417]
-
copilăriei sale, cățelușul Țuți și calul roib, Breazu, cu o stea mare în frunte, pe care îl ducea în fiecare dimineață la păscut, însoțită de Țuți, și îl rechema seara, cu un fluierat. Breazu venea în galop iar Aneta îl mângâia, îl bătea pe un picior, iar el îngenunchia și o lua în spinare, apoi pornea în iureș pe pajiște, într-un trio cu spirite aprinse în chiot și veselie. Lupta cu apăsrile vieții au țintit-o de mică, pe Aneta
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am primit și am interpretat gândul tău. Am mângâiat acel gând, care m-a îmbrățișat cu o răceală pe care nu-mi place s-o simt, dar pe care o îndrăgesc, fiind de la tine pornit. Am plecat imediat, după gândul ce ți l-am trimis precipitat pentru a-ți
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
-ți da de știre că sunt lângă tine, că sunt în tine, în toată ființa ta, pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele, să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți ce se zbat sub ele, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Ah
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
mimaseră lovitura de cap, suflaseră pe nări hohotul tribunelor: Huo!, rumegaseră cu finețe cîte ceva din înțelepciunea acumulării cantitative spre saltul calitativ, una dintre gogorițele execrabile ale socialiștilor, ploua cu certitudini în vremea aia, păcătoasa în preacurvie încă nu fusese mîngîiată cu blîndețea înțelegerii mai presus de înțelegere: du-te, femeie, și nu mai păcătui!, forța creației de a nu arunca anatema, trupul și sufletul, uleiul și smirna erau pregătite pentru nuntirea cu absolutul, ce este viața, dobitoace rumegătoare? întreba, la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]