4,285 matches
-
dă sfat patern. Intră într-un puț secret numit, puțul fatalității implacabile. Ajunge într-o situație la culme, disperă. La stânga o crevasă. Descoperă drumul și merge sigur de el spre crevasă. Speranța și credința reînvie. Eliberarea este aproape. Incertitudinea îl macină, îl roade. Gândește și pornește, asigurându-se la fiecare pas, spre crevasă, trepte, zăbrele, drum în spirală. În maniera cum se descurcă neofitul pare un as. Pe drumul în spirală, ce sfredelește stânca, intră triumfal, într-o galerie mare cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ai părăsit-o. Ți-au plăcut femeile, băutura, aventura. Iartă-l Doamne și odihnește-l în pace. -Pe mâine-îmi spuse îngerul aterizând cu mine în dormitorul meu. Mă trezii din coșmarul odios într-un lac de sudoare. Toată ziua trăind măcinat de nostalgii și un periculos și distrugător sentiment al vinovăției. Emoții și sentimente de care va fi marcată prezenta viață-frică, lașitate și remușcări. În noapte mesagerul mă luă pe sus. -Ultimul raid. Vom naviga spre Franța, unde s-a născut
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
schimbul e corect? spuse Grațiani alias întunecimea sa Scaraoțchi, făcându-se nevăzut împreună cu prada sa. Ciocanul răzbunării a lovit. MAGIA NEAGRĂ Conflictele tot mai dese dintre cele două principate, creiau condiții favorabile dușmanilor interni și celor externi, de a-le măcina și spolia. Apăreau din ce în ce mai mulți uzurpatori de tron, care credeau reciproc că ce îi aparține celuilalt, îi aparține și sie. Luptele sângeroase dintre pretendenții la tron, care aveau întotdeauna în spate o putere străină carei susținea, conducea la haos și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Vraciul Ariel împreună cu trădătorii, au fost dezintegrați. Revolta din Eden împotriva adversarilor, aduse din nou pacea, lumina și libertatea împărăției. Oamenii orbiți de putere, se îmbulzesc să apuce fumul amăgitor, uitând și ignorând faptul că puterea pământenilor este efemeră. Timpul macină imperiile și pe uzurpatorii puterii, rezolvând toate infatuările și neînțelegerile oamenilor, aducând veșnicia. Puterea și supremația sunt ale creiatorului.
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Deși nu de mare intensitate, prelungirea operațiilor militare pe linia Dunării, în cursul iernii 1853-1854, a pricinuit totuși numeroase pierderi în rândurile combatanților și ale populației civile, datorită mai degrabă condițiilor improprii de trai, iernii aspre și bolilor ce-i măcinau, decât luptelor de pe front, care aveau mai mult un caracter de hărțuire, datorită unei strategii indecise din partea rușilor și de menținere într-o defensivă prudentă a otomanilor, nici o parte neluând inițiativa unei înfruntări decisive. În București s-a trecut la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vroia? Din toate ce roiau în jurul lui, doar ea, doar ea nu-și umbla privirea spre el. Un gând îi fulgeră sufletul și nici crivățul nu-l putea stinge. Anica, draga lui, nul vroia. Tăcerea ochilor ei îl mistuiau, îi măcinau inima. Nu îndrăznea însă să se dea de gol. Are pământ, e din neam bun, nu e băutor, e harnic și își face casă. De ce? De ce? De ce îl ocolește? Nu putea înțelge ce caută ea. Se joacă cu el? Oare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
tot ți-e rușine cu noi. - Mai, eu vin la voi, doar mă vezi, dar, de, lumea vorbește, nu-l mai amărâți pe tac’tu, că-l vezi tu așa, da’ îl roade boala și durerea la inimă și îl macină și ne pierdem, și acum și tu cu... - Cu ce, mamă, cu ce, că tot nu spui? Cu ce?! Ah, mamă, că nu vrei să știi ce e cu adevărat credința. A voastră? M-am săturat. Vă amărăsc, vă fac
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
tutuiesc. Din când în când. Sunt ușor grizat și indispus. Perfect lucid, totuși, vă asigur. Nu aș reuși, nici n-ar avea rost să împiedic cu totul să fiți, și pe mai departe, interogată. Uneori jignită, chinuită. Le place să macine în gol, n-am ce face ! Mașinăria trebuie să funcționeze, altfel ruginește, asta e regula lor. Posibilitățile mele de a le schimba metodele rămân limitate. De altfel, ei susțin, uneori și dovedesc, că obțin rezultate. N-am ce face. Câte ceva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. 40. Atunci, din doi bărbați care vor fi la cîmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. 41. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42. Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. 43. Să știți că, dacă ar ști stăpînul casei la ce strajă din noapte va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
jertfești fără șovăire însăși viața ta, numai aceea te poate mîntui!... Și acuma dragostea de viață e mai puternică în inima mea decât credința, îmi dau seama... Am ajuns să-mi fie frică de mine însumi! Credințele și hotărârile se macină dacă le cântărești mult, și eu nu pot să nu le cîntăresc! De aceea trebuie să plec repede, înainte de-a avea vreme să le controlez prea de aproape, altfel, cine știe, poate că... Numai când e singur omul cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de lậngă cel drag ; pentru mine însă ea era o fărậmă din ceea ce se cheamă veșnicie, picurậndu-mi în suflet stropi de gelozie și de teamă... Gậndul că n-am să-l pot iubi niciodată pe cel cununat cu veșnicia îmi măcina sufletul și satul însuși părea să nu mai aibă preț. Plecase tăcută, într-o zi posomorậtă, cậnd nori hidoși de plumb brăzdau cerul cenușiu, cậnd frunze îngălbenite de vreme cădeau îndurerate de pe copaci, cậnd picături grele de lacrimi zăboveau pe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Da, dragul meu, tot ce ne conduce în viață este întậmplarea și tot întậmplarea a fost cea care nea apropiat atật de mult! Am început să te cunosc ca om, ca prieten, ca iubit... Știe oare vremea cậte idealuri a măcinat cu timpul ei? Cậnd ne-am întậlnit erai asemenea omului fără trecut și fără viitor, trăind în secunda mereu schimbată și totdeauna aceeași a timpului. Eu treceam prin viață cu nepăsarea ermetică a lunaticilor, indiferentă și rece la zậmbetul lumii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pensii și de salarii și de medicamente compensate... Bă, urlă șomaju-n noi și voi vorbiți de fotbal! Nu mai pot eu de grija lu’ Corpodean... Se aude din boxe La calu’ bălan, iar Sandu Își mai toarnă vin În pahar. Măcinăm vorbe ca proștii, iar țara se duce de râpă. Ne pieptănăm ca baba În fața oglinzii, iar țara e-n vâlvătăi. Să vină pompierii, inima să-mi stingă, fredonează Gore, În derâdere... Mai lasă, mă, țara, că nici să dormi nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gicu desface o pungă cu semințe. O vor accepta și vor chibița de pe margine. E mai simplu În opoziție, poți să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva În seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe... Noi măcar le măcinăm ca bețivii puși pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Șpriț e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituțională, ci pentru că Îl macină o mare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
semințe. O vor accepta și vor chibița de pe margine. E mai simplu În opoziție, poți să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva În seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe... Noi măcar le măcinăm ca bețivii puși pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Șpriț e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituțională, ci pentru că Îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zici. Vorbe, măcinăm vorbe... Noi măcar le măcinăm ca bețivii puși pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Șpriț e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituțională, ci pentru că Îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să Înghiți și țuica fiartă cu noduri, În prag de sărbători. Ce zici, Gore?, Întreabă după ce duce la buze o ceșcuță Înflorită... Mortul de la groapă nu se mai Întoarce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a lui Daminescu, Și m-am Îndrăgostit de tine, Sandu Șpriț e la a doua tinerețe și se mută În pat cu Boc. Sandu Își duce mâna la tâmplă și pune un cot pe masă. Seamănă cu un filozof autentic, măcinat de grijile lumii. Poate chiar ale Întregului univers. Fruntea ridată transmite că este măcinat de lupte interioare care nu dau semne că se vor sfârși curând. Habar nu aveți, bă... Boc e și el om, nu? Capetele partenerilor lui Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doua tinerețe și se mută În pat cu Boc. Sandu Își duce mâna la tâmplă și pune un cot pe masă. Seamănă cu un filozof autentic, măcinat de grijile lumii. Poate chiar ale Întregului univers. Fruntea ridată transmite că este măcinat de lupte interioare care nu dau semne că se vor sfârși curând. Habar nu aveți, bă... Boc e și el om, nu? Capetele partenerilor lui Sandu se mișcă În sus și În jos. Este... Are două mâini și două picioare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de mîinile mele, 8. atunci eu să semăn și altul să secere și odraslele mele să fie dezrădăcinate! 9. Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, 10. atunci nevastă-mea să macine pentru altul și s-o necinstească alții! 11. Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, 12. un foc care mistuie pînă la nimicire și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-o din scoarță în scoarță, dar, meticulos cum te știu, vrei să aprofunezi cele citite. Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. M-ai ghicit, dragule. Dacă oi reuși să-i pătrund toate tainițele, apoi altă făină s-a măcina la moara noastră. Și vrei să te cred că te vei mulțumi numai cu studierea acestei cărți? Nuuu! N-am spus asta, fiindcă cele zece volume cu „Documente privitoare la istoria orașului Iași” - începând cu anul de grație 1408 - tălmăcite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în dodii... Apoi cam ai dreptate, fiindcă visam la vremurile când de aici și până hăt departe, pe toată creastra asta de deal, se înșirau - ca la paradă - morile de vânt... Și ce de-a gospodari ședeau la rând ca să macine! Vorba ceea: “La rând ca la moară”. Și cu viile cum rămâne, vere? Mai simplu nici că se poate. Ne ducem la anul 1607 și citim un rezumat făcut de diac după un “zapis de la Pavăl Paleologul, grecescu, din 1607
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Apoi unde mai pui că locul era și un punct strategic. Aici poposeau domnitorii, care, trimiși de Poartă, se îndreptau spre scaunul Moldovei... Treaba era cu schepsis. Voievozii se opreau aici, trimiteau iscoade în Iași să vadă ce făină se macină pe acolo și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe câte nume o fi purtat acest han de-a lungul timpului? La o vreme s-a chemat “Hanul Armenesc”. Asta o aflăm din niște documente ale Bisericii Armenești
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de bucățele, Parcă ceva mă arde. Parcă ceva mă sfâșie, E un urlet care se aude în mineă. Tare, tot mai tare, tot mai tare până la infinit, Asurzesc și nimănui nu-i pasăă Mă cobor în mormântul idealului meu, Mă macină gânduri de mult ucise Și tot ce e greu e în drumul meu cel prapăstios, Cad și mă ridic până la epuizare, Nădăjduită, întind mâna spre o salvare Care nu apare de nicăieri, Nu e nimeni să îi pese acum de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben, măcinat în granule fine, fără scoici nerăbdarea puse stăpânire pe el. Dorind să alerge spre apă a înlemnit; a zărit mulți copii, cu cele mai inimaginabile defecte care se târau efectiv de la mare spre tabăra aflată la marginea plajei întinse și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
văzut aprins șl mi-a zis într-o seară: " Hai, că te rezolv eu." Nu-mi imaginam cum că la cămin nu era stație, sau poate și ăsta i-o trăgea Valeriei când eram eu plecat, că oricum gelozia mă măcina și deja bănuiam pe toata lumea, așa că unu în plus nu conta chiar dacă era lângă mine și amândoi înzăpeziți la peste 300 de kilometri distanță. Nu știi ce poate face gelozia din om. Ia să te văd, măi. Geografule, cum
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]