18,914 matches
-
nici Mihăilescu-Brăila, Silvia Ghelan , Vasilica Tastaman, Larisa Stase Mureșan ș.a. nu ar fi avut dreptul să joace, ei neabsolvind nici măcar ...anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scrieți! Mărturisesc că nu știam prea multe despre autorul tezei de față, Inocențiu Dușa: surpriza lecturării ei, deci, a fost cu-atît mai mare. Fiindcă, o spun de la bun Început, am descoperit cu plăcere un eseist remarcabil, documentat, temerar, convingător. Și să nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Franța - firav, opera majoră ionesciană aflîndu se În stadiul de „pregătire”. Capitolul secund este dedicat (cristalizării) concepției despre teatru a autorului româno/francez. Dramaturgia/spectacolul Îl ajută pe Ionesco să-și concretizeze visele, scăpînd de „povara” lor („Visele sunt teatru”mărturisea autorul Rinocerilor). Concepția sa estetică este comentată cu exemplificări din textele despre teatru ale dramaturgului (Mesaj adresat Zilei Mondiale a Teatrului) și cu referiri la unele piese (Victimele datoriei, spre exemplu). Reținem aici și un inspirat-citat din Jean Selz:„ Ionesco
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Autorul tezei Îl citează, În treacăt, doar pe Lucian Giurchescu. Bovarismul. Jocurile ficțiunii bovarice În literatură și teatru...... Își intitulează teza de doctorat, actrița clujeană Miriam Cuibus. Pentru un comedian care nu a demonstrat, În timp, apetențe literare, trebuie să mărturisesc, cu sinceră Încîntare, că teza de față este surprinzător de bine scrisă. Este o lucrare care-și propune o temă dificilă, documentată, cu o bibliografie inteligent selectată, și cu sclipiri eseistice remarcabile ; ca să nu par entuziast ...fără acoperire, voi Începe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dramaturgie, face gazetărie și, iată, recidivează-n proza. Merge prin țară, pe la premiere & festivaluri. În plus, e și redactor de revistă literară, și student la Teatrologie, cum spuneam. „Oare nu s-o risipi?” - Întreabă, desigur, unii care nu fac nimic. Mărturisesc că mi-e simpatic Ciobotari...În primul rînd pentru că și mie, la 23-24 de ani, cînd eram student la București, mi se adresa același reproș „grijuliu”ipocrit. Mai ales că făceam și regie, plus scenografie! Dar decît să n-ai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
consoarta lui, ci forțele malefice ale Infernului » (Dilema, 31 ianuarie 2003). Sigur că nu o să rezolvăm vreodată dilema actualizării lui Caragiale : atitudinea noastră Însă, este identică cu cea a profesorului Ștefan Cazimir, care, Într-o cronică la spectacolul lui Tocilescu, mărturisea, ironic :” Montarea aceasta mi-a distrus o certitudine - cea a actualității lui Caragiale. Un autor cu adevărat actual, nu s-ar fi pretat la atîtea actualizări!”... Un calambur care-i atît de bun, Încît nu-mi vine să cred că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o bucurie care ține cam de 20 de ani: sunt jucate foarte des scenariile mele libere după Ion Creangă (unele, și În șapte teatre!). Revista ComunIQue: Cum vedeți Occidentul (de) astăzi? Ce mâine credeți că-și poate construi? Bogdan Ulmu: Mărturisesc că nu-s xenofob; apoi, văd Occidentul de azi confruntîndu-se cu aceleași probleme ca și noi. Doar că este mai prosper. Dar despre viitor...nu pot vorbi, fiindcă nu-s futurolog, nici profet mincinos... Revista ComunIQue: Cum vedeați Răsăritul Înainte de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
femeile comune, fără a se priva Însă de serviciile numeroaselor prostituate atrăgătoare, curtezane sau de cel al matroanelor culte și fascinante. Victimele Inchiziției, alese de multe ori dintre prostituatele care participau la petreceri deșănțate, erau supuse la chinuri cumplite și mărturiseau orice, pentru a scăpa. În cadrul acestor petreceri existau, se pare, și manifestări de canibalism, unele documente credibile afirmă că se consuma carnea pruncilor morți sau nebotezați, a hoiturilor de animale și a cadavrelor celor spânzurați. Aceste ospețe Înfiorătoare erau urmate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
viață mai Înalte. Copilăria ei furată se cere trăită și acum, Însă responsabilitățile vieții cotidiene fac ca acest lucru să fie o utopie, sublimată doar prin dorința de a oferi condiții de viață mai bune propriului ei fiu. Karina ne mărturisește faptul că a fost bătută de părinții săi Într-un mod crud și nedrept, În repetate rânduri. Motivânduși atitudinea prin stresul de la locul de muncă, mama ei o agresa fizic și verbal din cele mai simple motive: „... lucra la un
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
foarte mulți prieteni... La scurt timp au Început certurile acasă, iar situația școlară se Înrăutățea cu fiecare zi mai mult. Dintr-o elevă de nota 10 am ajuns un trântor... Deseori dormeam cu capul pe bancă În timpul orelor de curs...”. Mărturisește că ultimul an de liceu: „... a fost un coșmar. Trebuia să merg noaptea la muncă, cu un program până la 04șș, iar la ora 08șș să fiu la școală. În al doilea semestru am picat la o Înțelegere cu șeful de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
deveneau curcubee, cu tine - și eu deveneam tu, miez de tine, cu tine și făceam tablouri cu tine și cu tine, deveneam frumosul din tine. șase în primul loc: tu trebuie să fii sincer cu trupul tău, trebuie să îi mărturisești că nu știi de fapt exact cât mai ai de parcurs, nu știi exact la ce efort urmează să îl supui, mușchii tăi au dreptul să afle că sunt niște sclavi într-o galeră în mijlocul oceanului sau chiar lângă coastă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o agonisește tot sărăntocul pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de surorile mele. PRICINĂ: Rău ai socotit, și de aceea mă vezi trecut în jâlțul cel albastru. Ba am să mă așez de-acu' până la sfârșitul zilelor doar în cel negru, pentru că mezina mea, cea mai ocrotită și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Lianei și ca unul care te-ai socotit ocărât prin bucatele aduse în fața ta. BOLOVAN: Hă, hă, dacă mă punea pe mine să fac judecata, îndată porunceam să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am cunoscut-o când am intrat în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap necopt că raiul nu-i panoramă, să caște gura pe cele dealuri! Aici se cade să calci cu evlavie, privind cuviincios doar ceafa sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici. Am uitat să vă spun că, înainte de asta, a cerut Poloniei portul Danzig și un coridor de trecere, pentru a avea ieșire la mare. Despre unele din aceste evenimente mai știam câte ceva, dar nu-mi erau destul de limpezi - a mărturisit învățătorul. După felul cum se comportă Germania, sub privirile îngăduitoare ale marilor puteri - am numit aici Franța și Anglia - viitorul este imprevizibil - a continuat agronomul. Se înțelege că soarta noastră nu poate fi prevăzută, mai ales că nu suntem o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
casa mea. Acolo era mare forfotă. Maiorul - că maior era - nu știa că ne aflăm chiar în satul meu... Abia către seară, când ai noștri ni se alăturau și se fixau obiectivele de atacat, nu știu ce m-a împins să-i mărturisesc: „Domnule maior! Obiectivul pe care trebuie să-l atac cu ostașii mei este... Nu știu cum să vă raportez... Este chiar casa mea!” La auzul acestor cuvinte, maiorul a făcut ochii mari și un pas înapoi... „Ce vorbești, plutonier? Vino-ți în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vârful muntelui, era însă cale destul de lungă. Erau zile în care Simona, plutind pe aripile dorului, visa cu ochii deschiși! ,, Cine știe dacă acum are un acoperiș deasupra capului", se întreba ea. Rememora în acele clipe crezul care i-l mărturisise Mihai în momente de intimitate: ,, Când suflă vânturi pustiitoare prin buzunare, Simona, sunt semne că destinul a scris toate acestea pe steaua ta și e greu, dacă nu chiar imposibil, să ieși la liman. Singurul sprijin e speranța, care așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de la oră și, abordând-o politicos pe culoar, îi spuse că ar dori să-i dea câteva ore de limbă engleză. Tânărul îi spuse că ar fi interesat mai ales ca aceste ore să fie axate pe conversație curentă. Îi mărturisi că are o șansă unică de a se încadra pe un TIR și că i se cer câteva noțiuni de limbă, fie franceză sau engleză, oricum una din două. N-o să vă supărați, dar timpul nu-mi îngăduie. Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trecea, în mintea, în sufletul său rătăcit. Se lăsase târât într-o aventură în care partea lui de vină se datora unei clipe de inconștiență, pe când era clar că Mona avusese pregătit acest plan cu minuție. Dimineața, când ajunse acasă, mărturisi că avusese o gardă grea, din cauza mai multor cazuri care ceruseră o intervenție promptă, și că se simte obosit. S-a așezat în pat și a adormit. Vise cu animale grotești îi năpădiră somnul cu intenția de a-l devora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că speranțele sale, către care tindea, puteau deveni iluzorii, cât timp soarele ei adevărat nu răsărise încă. 4 A flându-se într-o zi la o șuetă, la o ceașcă de cafea și la o țigară acasă la Simona, aceasta îi mărturisi colegei sale că a comis ori cea mai mare neghiobie din viața sa, ori o faptă care i-ar îndulci existența. Simțea că a venit timpul să-i dea un sens vieții, să o facă mai suportabilă. Ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sau, mai știi, poate e sfântul duh! Extraordinar! Asta e bomba? Păi ce, nu e? Ții minte că nu a ascuns niciodată față de noi că vrea un copil. S-a ținut de cuvânt, nefericita! Abia terminase universitatea și mi-a mărturisit că vrea să aibă un copil, că viața ei e searbădă, că se simte singură, gânduri de nebună, nu crezi? Singura problemă era să găsească un partener. Îl voia și frumos, că ea se crede ruptă din rai. Și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
potrivit. Când veni pe lume băiatul Simonei, pentru că numai băiat trebuia să fie, o asistentă se entuziasmă: Aveți un copil foarte frumos! Nu vă temeți, nu deochi. O să fie mândru de el tatăl său. Ajunsă în oficiu, aceeași asistentă îi mărturisi colegei sale: Tu nu ai impresia că băiatul profesoarei seamănă cu cineva? Fugi tu de-aici! Are câteva trăsături care îmi amintește de cineva cunoscut... insistă ea. Toți copiii seamănă între ei la naștere. Ce idee la tine!? Niciuna dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rog să mă ierți dacă am greșit, dar am crezut că am și eu dreptul la fericire, am dorit să am ceva al meu, numai al meu. Acest copil". Rosti apoi toate rugăciunile știute, mai vorbi cu mama ei, îi mărturisi că încercările prin care trece parcă au numai început, căci sfârșitul nu se întrezărește și nici nu erau speranțe să se întrevadă vreodată. Răducu o privea neștiutor. La un moment dat, văzându-i noi lacrimi pe obraz, băiețelul i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
țineai la mine, la familia ta, nu mă umileai în așa grad, nu încălcai conveniențele, legile sfinte ale unei familii respectabile și respectate. Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
extraordinar să găsești un Om în jungla asta în care trăim. Hai, ia o gură de cafea că se răcește, mai spuse Geo, prefirând un zâmbet în care se putea desluși bunăvoință și curtoazie colegială. E rândul meu să-ți mărturisesc că intenționam de mai mult timp să te întâlnesc dar, ba ai fost plecat la un congres internațional, ba erai la minister ori în ședințe interminabile... Fără să te flatez, nu-mi pot imagina cum reziști!? E un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ieșise acel zâmbet tineresc. Într-adevăr cafeaua avea o savoare deosebită. Teo încercă să relege discuția, care nu se cerea a fi prelungită peste limitele bunei-cuviințe: Geo, eu am venit la tine la invitația ta, cum bine știi. Ți-am mărturisit că intenționam să te abordez de mai mult timp. E bine că astăzi ne putem privi în ochi ca doi prieteni și foști colegi. Eu m-am hotărât: renunț la postul de șef al secției de obstetrică și ginecologie. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]