6,722 matches
-
reluându-și mersul: - Mi s-a întâmplat, în copilărie, să iau un tren care era oarecum înrudit cu Cucușka asta. Transporta călători și, cu vagoanele lui mici, șerpuia îndelung de-a curmezișul Provenței. Mergeam să petrecem câteva zile la o mătușă care locuia la... nu îmi amintesc numele orașului. Îmi vine în minte numai soarele care inunda dealurile, cântecul răsunător și scurt al greierilor când ne opream în gări mici și somnoroase. Iar pe dealuri, cât vedeai cu ochii, se întindeau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stratul de apă pe care, tremurând, îl văzusem băltind în fundul gropii, în ziua înmormântării. Sub o ploaie măruntă de toamnă, încet, coborau sicriul într-un amestec de apă și de noroi... Viața reală s-a făcut simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a cărui populație se scula la cinci dimineața și se revărsa la porțile uzinelor lui gigantice. Femeia aceasta a adus cu ea suflul apăsător și puternic al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a trăi, de lacrimi, de sclavie consimțită, de încăpățânare obtuză, de gingășie neașteptată... Descopeream, cu o mirare crescândă, un univers altădată eclipsat de Franța Charlottei. Mătușa se temea grozav să nu înceapă tata să bea, gest fatal al bărbaților pe care-i cunoscuse în viața ei. Prin urmare, de fiecare dată când venea să ne vadă repeta: „Nicolai, mai ales nu bea amăruie!” Adică votcă. El
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tenebros. Da, dacă la moartea părinților mei mi s-a întâmplat să plâng e pentru că m-am simțit rus. Si pentru că grefa franceză din inima mea a început, din când în când, să mă doară foarte tare. Sora tatălui meu, mătușa mea, contribuise inconștient la această schimbare totală... S-a instalat în apartamentul nostru cu cei doi fii ai săi, verii mei mai mici, fericită că părăsește apartamentul comun, înțesat, din orășelul ei muncitoresc. Nu că ar fi vrut să impună
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viață, ștergând urmele existenței noastre de altădată. Nu, pur și simplu, trăia cum putea. Și originalitatea familiei noastre - francitatea ei foarte discretă și la fel de îndepărtată de Franța ca și franceza traducerilor tehnice ale mamei mele - s-a estompat de la sine. Mătușa era un personaj descins din epoca stalinistă. Stalin murise de douăzeci de ani, dar ea nu se schimbase. Nu era vorba de o dragoste nețărmurită pentru generalisim. Soțul ei dintâi fusese omorât în învălmășeala ucigașă din primele zile de război
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era un personaj descins din epoca stalinistă. Stalin murise de douăzeci de ani, dar ea nu se schimbase. Nu era vorba de o dragoste nețărmurită pentru generalisim. Soțul ei dintâi fusese omorât în învălmășeala ucigașă din primele zile de război. Mătușa știa cine era vinovat de începutul acela catastrofal și o spunea cui voia s-o asculte. Tatăl celor doi copii ai ei, cu care nu se căsătorise niciodată, petrecuse opt ani într-un lagăr. „Din cauza limbii lui prea ascuțite”, spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
războiului... Tatăl copiilor ei, căruia îi spuneam pe nume, Dimitrici, venea uneori la noi și bucătăria noastră răsuna atunci de vocea lui răgușită, care părea să se încălzească puțin câte puțin după o iarnă lungă de mai mulți ani. Nici mătușa, nici el nu mai aveau nimic de pierdut și nu se temeau de nimic. Vorbeau despre toate cu o libertate agresivă și disperată. Bărbatul bea mult, dar ochii îi rămâneau limpezi și strângea doar din fălci din ce în ce mai tare, parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care o descopeream se adeverea mai sumbră, cu atât atașamentul acesta devenea mai violent. Ca și cum, pentru a o iubi, trebuia să-ți smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară, i-am auzit pe mătușa și pe concubinul ei vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o undă de spaimă respectuoasă. Fiind prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că era vorba despre o slăbiciune omenească. O evocau cu jumătate de glas și, de obicei, tocmai în momentele acelea, remarcând prezența mea, mă alungau din bucătărie... De acum înainte, eram trei în bucătăria noastră. Trei adulți. În orice caz, mătușa mea și Dimitrici nu aveau nimic de ascuns față de mine. Vorbeau și, prin ceața albastră a tutunului, prin pâcla beției, îmi imaginam o mașină mare, neagră, cu ferestre fumurii. În ciuda mărimii sale impunătoare, avea aerul unui taxi în căutare de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care rutina zilelor ne împiedică să o vedem) - totala ei incredibilitate. Înainte, trăiam în cărți. Înaintam de la un personaj la altul, urmărind logica unei intrigi amoroase sau a unui război. Dar, într-o seară de martie, atât de călduță încât mătușa deschisese fereastra de la bucătărie, am înțeles că în viața aceasta nu exista nici o logică, nici o coerență. Și că, poate, doar moartea era previzibilă. În seara aceea, am aflat ceea ce părinții îmi ascunseseră întotdeauna. Episodul tulbure din Asia Centrală: Charlotte, bărbații înarmați
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor, strigătele. Nu păstram decât reminiscența vagă și copilărească din istorisirile de odinioară. Cuvintele celor mari erau atât de obscure! De data aceasta, claritatea lor m-a orbit. Cu o voce foarte obișnuită, golind într-un vas cartofii ce abureau, mătușă i-a spus oaspetelui nostru, așezat lângă Dimitrici: - Sigur că acolo nu trăiesc ca noi. Se roagă la Dumnezeul lor de cinci ori pe zi, îți dai seama! Și chiar mănâncă fără masă. Da, toți pe jos. În fine, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sine pe care o dobândești învățându-te zilnic cu durerea, cu spaima, cu primejdia. Aflând, prin câteva întrebări discrete și aparent banale, că nu veneam ca vestitor al unor întâmplări tragice, s-a dus în antreu și i-a telefonat mătușii mele ca să-i anunțe sosirea mea. Și, din nou, am fost surprins de ușurința cu care a vorbit Charlotte cu femeia aceea atât de diferită de ea. Vocea ei, vocea care mai înainte îngâna un cântec vechi franțuzesc, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amor în fața ei, apoi se scoală) Neci pe pământ, neci în cer a mea! FINE {EminescuOpVIII 334} {EminescuOpVIII 335} COMEDIILE COMEDIILE ÎN VERSURI MINTE ȘI INIMĂ 2289 [P E R S O A N E L E ANA, MUȚI, BIBI, MĂTUȘA] [I] [ANA] Povestește chiar din capăt, să te văd daca o știi... [MUȚI] E! Achil și Agamemnon își spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frumoasă, și frumoasă cum n-au fost și nu mai [ANA] Așadar moșu Teodor, spune dar [ - -/- - ] meu [MUȚI] Ceva nou, n-ai auzit-o pîn-acuma, numai eu. (recită Povestea codrului)] [ANA] Aide, Mimi, mergi acuma... să veniți când voi chema [MĂTUȘA] Mie nu-mi dai o guriță? [MUȚI] Nu mi-ești dragă ca mama. [II] 2260 [MĂTUȘA] Ce copil vioi e Mimi, ce drăguțu-i... {EminescuOpVIII 339} [ANA] Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai de-asta îmi e frică. [MĂTUȘA] De n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
meu [MUȚI] Ceva nou, n-ai auzit-o pîn-acuma, numai eu. (recită Povestea codrului)] [ANA] Aide, Mimi, mergi acuma... să veniți când voi chema [MĂTUȘA] Mie nu-mi dai o guriță? [MUȚI] Nu mi-ești dragă ca mama. [II] 2260 [MĂTUȘA] Ce copil vioi e Mimi, ce drăguțu-i... {EminescuOpVIII 339} [ANA] Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai de-asta îmi e frică. [MĂTUȘA] De n-ar fi ca al tău tată, care, Dumnezeu să-l ierte, Mi-a făcut viața-amară cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voi chema [MĂTUȘA] Mie nu-mi dai o guriță? [MUȚI] Nu mi-ești dragă ca mama. [II] 2260 [MĂTUȘA] Ce copil vioi e Mimi, ce drăguțu-i... {EminescuOpVIII 339} [ANA] Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai de-asta îmi e frică. [MĂTUȘA] De n-ar fi ca al tău tată, care, Dumnezeu să-l ierte, Mi-a făcut viața-amară cu-ndărătnicele-i certe... [ANA] Ce cuminte este Bibi... [MĂTUȘA] Da, cuminte! Ca și tine, Ca și tată-său, maiorul... Ține minte foarte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
339} [ANA] Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai de-asta îmi e frică. [MĂTUȘA] De n-ar fi ca al tău tată, care, Dumnezeu să-l ierte, Mi-a făcut viața-amară cu-ndărătnicele-i certe... [ANA] Ce cuminte este Bibi... [MĂTUȘA] Da, cuminte! Ca și tine, Ca și tată-său, maiorul... Ține minte foarte bine Tot ce-i spuneți... [ANA] C-ar aduce așa mult cu dînsul? Nu, Nu găsesc asemănarea așa mare. [MĂTUȘA] Da, da! Vezi tu Nu îi seamănă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i certe... [ANA] Ce cuminte este Bibi... [MĂTUȘA] Da, cuminte! Ca și tine, Ca și tată-său, maiorul... Ține minte foarte bine Tot ce-i spuneți... [ANA] C-ar aduce așa mult cu dînsul? Nu, Nu găsesc asemănarea așa mare. [MĂTUȘA] Da, da! Vezi tu Nu îi seamănă-n afară. înlăuntru. Numai minte-i, Nu vezi tu cum maimuțica repetează la cuvinte Ce le-aude de la dânsul, de la tine." Mai prejos E iubirea decât mintea"... Izbutit-ai ca pe dos Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Numai minte-i, Nu vezi tu cum maimuțica repetează la cuvinte Ce le-aude de la dânsul, de la tine." Mai prejos E iubirea decât mintea"... Izbutit-ai ca pe dos Să o crești, nepoată dragă... [ANA] Iară vii [la] vorba veche? [MĂTUȘA] Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... [ANA] Mai cu seamă ca plăcere... [MĂTUȘA] De-o bucat' de vreme
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iară vii [la] vorba veche? [MĂTUȘA] Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... [ANA] Mai cu seamă ca plăcere... [MĂTUȘA] De-o bucat' de vreme-ncoace... de când fuși [la] București... Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri * înțelepte cu învățații ai croit, Mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pricepe nu te pot. Și destul că pot prepune că nepotul meu stimat În aceste conferințe rolu-ntîi l-a fi jucat... {EminescuOpVIII 340} [ANA] Drept c-așa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut Rolu-ntîi îl joacă altul. [MĂTUȘA] Altul? Poate c-am știut, Jocul vostru rezonabil să nu iasă, de, cumva Joc copilăresc și ție și la altul careva. [ANA] Bine-mi pare cumcă vorba chiar la asta ai adus, Căci și eu păstrez o taină cam de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la asta ai adus, Căci și eu păstrez o taină cam de mult și [nu] ți-am spus, Și-atingînd pe mai mulți oameni n-am putut-o da pe față, Dar, cum tu ai apucat-o, mă scutește de prefață. [MĂTUȘA] Un secret? însă secretul eu de mult l-am priceput. [ANA] Cum? Ai observat? [MĂTUȘA] Da, doară nu mă crezi că sunt de lut. Deci te rog fii-așa de bună nu lăsa să mai aștept... Și să văd de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ți-am spus, Și-atingînd pe mai mulți oameni n-am putut-o da pe față, Dar, cum tu ai apucat-o, mă scutește de prefață. [MĂTUȘA] Un secret? însă secretul eu de mult l-am priceput. [ANA] Cum? Ai observat? [MĂTUȘA] Da, doară nu mă crezi că sunt de lut. Deci te rog fii-așa de bună nu lăsa să mai aștept... Și să văd de nu pătrunse taina ochiu-mi înțelept. Așadar, fără prefață, spune iute? [ANA] Mă mărit. [MĂTUȘA] Te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
observat? [MĂTUȘA] Da, doară nu mă crezi că sunt de lut. Deci te rog fii-așa de bună nu lăsa să mai aștept... Și să văd de nu pătrunse taina ochiu-mi înțelept. Așadar, fără prefață, spune iute? [ANA] Mă mărit. [MĂTUȘA] Te măriți, mă rog, cu cine, draga mea? [ANA] Ai auzit, Cred, de d[omnul] Stelineanu? [MĂTUȘA] Căpitan d-infanterie? Aș a! Unchiu- său... [MĂTUȘA] Ministrul! Bine, fată, ce ți-i ție... Doamne, iartă-mă! Dar bine, serios vorbești tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bună nu lăsa să mai aștept... Și să văd de nu pătrunse taina ochiu-mi înțelept. Așadar, fără prefață, spune iute? [ANA] Mă mărit. [MĂTUȘA] Te măriți, mă rog, cu cine, draga mea? [ANA] Ai auzit, Cred, de d[omnul] Stelineanu? [MĂTUȘA] Căpitan d-infanterie? Aș a! Unchiu- său... [MĂTUȘA] Ministrul! Bine, fată, ce ți-i ție... Doamne, iartă-mă! Dar bine, serios vorbești tu, fată? Nu zic... înțeleg prea bine cum îi treaba asta toată, Ai avut proces la Curte, petițiuni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]