KorAP: Find »[drukola/base=malefic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...104 >

2,594 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

reprezentanți ai puterii politice sau religioase. Studiile arată că atunci când vindecătorul identifică o asemenea cauză, el incită pacientul la un șir de evocări retrospective și la mărturisirea greșelilor. În unele cazuri, tratamentul și confesarea sunt acte publice; d) acțiunea magică malefică: frecvent, boala este considerată rezultatul unui act răuvoitor, cauzat fie de acțiunea inconștientă a unei persoane care deoache (evil eye), fie de acțiunea conștientă a unei persoane care știe să folosească tehnici vrăjitorești. Vindecarea se face printr-o contraacțiune magică

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
vindecării propriu-zise comportă numeroase activități magico-ritualice. În primul rând, este vorba despre identificarea cauzelor și agenților bolii, cel mai adesea prin tehnici de divinație. În riturile de exorcizare, Însă, vindecarea și divinația devin identice. Exorcistul stabilește un dialog cu spiritul malefic care a pus stăpânire pe cel bolnav. Pe parcursul acestui dialog, el identifică natura spiritului: acesta se face auzit prin graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
spiritul malefic care a pus stăpânire pe cel bolnav. Pe parcursul acestui dialog, el identifică natura spiritului: acesta se face auzit prin graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie exorcistului slăbiciunile sale și căile prin care poate fi gonit. Aplicând apoi soluția magică (recitarea unor texte sacre, arătarea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie exorcistului slăbiciunile sale și căile prin care poate fi gonit. Aplicând apoi soluția magică (recitarea unor texte sacre, arătarea unor obiecte magice, fumigațiile și alte produse vindecătoare, cântece și dansuri), exorcistul gonește spiritul malefic. Vindecarea este strâns legată de riturile de purificare. Atât vindecătorul, cât și bolnavul și comunitatea trebuie să se elibereze sau să se apere de forțele malefice. Purificarea se realizează prin mijloace materiale sau spirituale. În prima categorie intră spălarea rituală

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
unor obiecte magice, fumigațiile și alte produse vindecătoare, cântece și dansuri), exorcistul gonește spiritul malefic. Vindecarea este strâns legată de riturile de purificare. Atât vindecătorul, cât și bolnavul și comunitatea trebuie să se elibereze sau să se apere de forțele malefice. Purificarea se realizează prin mijloace materiale sau spirituale. În prima categorie intră spălarea rituală (ablutio) cu apă, purificarea prin foc sau fum, atingerea unor substanțe sau obiecte dotate cu puteri magice. În a doua categorie intră confesiunile publice, dansurile și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
cumplite). Alteori, descântecul narează istoria bolii și tehnicile de gonire a răului. El aduce În prim-plan diferite figuri mitologice benefice (Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții, pasărea „albă codalbă”, oamenii mari, boul breaz) care se luptă cu boala sau cu forțele malefice care au provocat-o - strigoi, moroi, deochiul, ielele, Muma Pădurii, Samca, omul roșu, vrăjitorii (I.A. Candrea, 1999, pp. 342-373). Dintre vindecările care solicită intervenția unor specialiști ritualici, cele mai cunoscute sunt „vindecarea prin sugerea răului” și „vindecarea prin starea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
doilea caz, vindecarea se face printr-o călătorie În altă lume, de unde persoana bolnavă revine cu puteri noi. Vindecătorii prin sugere au făcut obiectul unor cercetări etnografice nu o dată demistificatoare - ele au dezvăluit numeroasele trucuri prin care aceștia produceau obiectul malefic și creau iluzia extragerii lui din corpul bolnav. Esențială Însă În acest ritual nu este acuratețea medicală, ci trăirea magică: Seara Old Man Hay a Început să mă doftoricească. Pentru aceasta, a folosit niște oase. Întâi mi-a spus să

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Și de aceea este bolnav acum” (J.A. Grim, 2003, p. 95). Pentru vindecarea prin transă, putem invoca exemplul românesc al ceremonialului Călușului. Această datină complexă implică rituri de fertilitate, rituri de purificare și propițiere, rituri de alungare a puterilor malefice și rituri de vindecare magică. Exemplul de mai jos, preluat din studiul de referință al lui Gail Kligman, sintetizează datele din arhivele folclorice: Vindecarea se efectuează În timpul zilei, la marginea satului sau În curtea vătafului (adică Într-un loc plasat

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
usturoi pisat și pelin ș...ț. De asemenea, lângă el sunt puși trei pui negri de găină. Călușarii se purifică, spălându-se pe față cu apa din cele trei vase, mestecând pelin și usturoi (plante care apără de puterea duhurilor malefice). Apoi, Încep dansul, Învârtindu-se În cerc, În direcția opusă mișcării acelor de ceasornic (antiorară). Ei joacă anumite dansuri, despre care cred că au putere de vindecare. Când sar pe deasupra celui bolnav, ei trebuie să Îl atingă cu piciorul (G.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
explica transa călușarului prin faptul că „diavolul intră În el”, călușarii cred că acea stare a fost Învățată (2000, p. 104). Șamanismultc "Șamanismul" Asemenea forme complexe de vindecare și, În mod special, vindecarea prin călătoria magică și lupta cu spiritele malefice sunt apanajul unor specialiști ai comunicării cu forțele oculte, specialiști identificați cel mai adesea sub numele generic de șamani. Pentru foarte mulți autori, șamanismul, deși include activități magice „curente” precum divinație, vindecare, influențarea naturii, reprezintă un sistem cultural de sine

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
a unei pregătiri speciale; zborul sufletului, transformarea În animale, interacțiunea cu entități spirituale. Șamanii se angajează În activități de vindecare și de divinație, pentru un individ sau pentru un grup. Cu toate acestea, șamanii se pot implica și În activități malefice. La rândul său, J. Townsend (1997, pp. 431-432) propune următoarele trăsături determinante: a) contactul și comunicarea directă cu spiritele: șamanul se află Într-o relație strânsă cu mai multe spirite, unele Îl ajută și cu altele se luptă În permanență

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și Își cântă imnul (M. Eliade, 1997, p. 218). După ce a parcurs toate „procedurile” magice, șamanul intră În transă și „Întrupează” puterile din lumea de dincolo; actele rituale sunt, de fapt, transpunerea acțiunilor spiritului său, care se luptă cu puterile malefice pentru a obține vindecarea bolnavului: Șamanul invocă apoi ajutorul lui amagat și al spiritelor, care nu se grăbesc să-l asculte: șamanul le roagă, ele Întârzie. ș...ț La sosirea lui amagat, șamanul Începe să sară, făcând mișcări iuți și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
mersul pe cărbuni Încinși până la uscarea pe corp a numeroase rânduri de cârpe ude sau Înghețate. În plan spiritual, șamanul se află Într-o permanentă luptă cu puterile oculte: el poate fi, În orice moment, ținta atacului venit din partea spiritelor malefice, a vrăjitorilor sau a altor șamani. Confruntările mistice Între șamani sunt frecvente și conduc la o ierarhie a șamanilor, consacrată prin acte de supunere, cadouri ritualice sau, În unele comunități, eliminarea celui Învins (sinteză În J. Townsend, 1997, pp. 447-450

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
realizarea unui obiectiv „dislocat”. Astfel, ca să luăm un exemplu, actul de a mătura este scos din contextul utilității sale și pus să efectueze ceva diferit, plasat Într-un plan al existenței total opus zonei casnice. El contribuie la gonirea spiritelor malefice, care sunt Îndepărtate de locul respectiv printr-un gest magic, la fel cum sunt scoase gunoaiele de casă. Magia implică rezolvarea unor situații normale prin mijloace anormale. Gestul magic este, deci, inevitabil metaforic: acțiuni, cuvinte sau obiecte banale sunt folosite

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
istorii culturale specifice, a influențat categoriile științifice de analiză a fenomenelor magice și a impus viziunea europeană asupra magiei ca fenomen irațional, antisocial, antimodern: Vrăjitorul a devenit inversul persoanei normale, o antiimagine a societății - și nu un om obișnuit, poate malefic, dotat cu unele puteri magice. Vrăjitoria, În acest sens, a fost creată de oficialii Bisericii În contextul bătăliilor de impunere a propriei autorități. Elemente din religiile păgâne au fost Încorporate În modelul teologic al vrăjitoriei și demonizate, Într-un proces

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Credințele În eficiența magică se pot explica prin amintirea unor acțiuni reușite de schimbare a mersului lucrurilor (acțiuni pe care memoria colectivă le-a izolat și amplificat) și a capacității unor persoane, familii sau congregații de a interveni, benefic sau malefic, În natură și societate. Această explicație empirică nu este suficient de convingătoare, deoarece Între ambițiile magiei și realizările ei concrete prăpastia este evidentă - și nu numai pentru cercetătorul occidental, ci și pentru membrii colectivităților respective. În acest sens, reacția unui

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
În stâncă, fata nefericită În rândunică, salcie, ciocârlie sau floare. În plan ritual, blestemul este declanșat de câteva tipuri de actori sociali: mamele supărate de faptele copiilor, iubita părăsită, vracii sau babele care vor să alunge boala sau alte puteri malefice (D.H. Mazilu, 2001, pp. 198-232). Un exemplu elocvent al acțiunilor magice care sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
de mâna omului, și vrăjit, supus unui tratament magic. Navigatorii portughezi din secolele al XV-lea și al XVI-lea au observat că africanii purtau numeroase obiecte, care, spuneau ei, au puteri ieșite din comun și Îi apără de duhurile malefice. Portughezii au numit asemenea obiecte fetico, iar ulterior termenul a intrat În limbajul dezbaterilor referitoare la religiile „primitive”. Fetișurile sunt, În plan terminologic, identice cu amuletele și talismanele: O amuletă este un obiect despre care se crede că este Încărcat

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
sau atac al unor puteri maligne, demonice sau umane. Un talisman este un obiect folosit pentru a mări puterea sau norocul persoanei. Amuletele și talismanele sunt cele două fețe ale aceleiași monede. Primele sunt concepute pentru a respinge ceea ce este malefic, ultimele pentru a atrage ceea ce este benefic (Th. Gaster, 1987, vol. I, p. 243). Obiectele care concentrează puteri magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
prin imolarea victimei, se tinde către comuniunea cu divinul; b) sacrificii pentru a obține separarea sau a menține distanța față de o anumită divinitate: acestea ar fi acte rituale „apotropaice”, prin care se Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
care preia asupra ei păcatul violenței și care, reprezentând crima finală, Închide lanțul violenței: În felul acesta, la baza sistemului sacrificial stă principiul „țapului ispășitor”. Deoarece acesta este Încărcat de „relele” unei societăți, violența Împotriva lui nu mai este una malefică, ci una benefică: Dacă violența Îi uniformizează cu adevărat pe oameni ș...ț, o singură victimă poate să se substituie tuturor victimelor potențiale, tuturor fraților dușmani pe care fiecare se străduiește să Îi expulzeze, adică tuturor oamenilor, fără excepție, din

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
antică) sau trebuie să se supună unor rituri de purificare. Toate aceste sisteme ceremoniale (și reprezentările mitico-simbolice asociate) au rolul de a plasa violența sacrificială În afara lanțului mimetic al reciprocității, de a oferi substitute rituale pentru victima nevinovată a violenței malefice și de a elimina sentimentul de vinovăție pentru vărsarea de sânge. Sigmund Freud este un psiholog și Întemeietorul psihanalizei, Walter Burkert este un istoric al religiilor specializat În Grecia antică, René Girard este estetician și critic literar. Constructele lor, eminamente

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
câmp În spațiul domestic) urmează o schemă secvențială, cu elaborări simbolice mai ample pentru stagiul de nesiguranță dintre sfârșitul unui anotimp și Începerea celuilalt (spre exemplu, ceremoniile folclorice europene legate de Înnoirea anului cunosc numeroase rituri de apărare de duhurile malefice, rituri de propițiere, confruntări simbolice cu măștile care Întrupează forțele răului, acte magice, ofrande și sacrificii). Întregul ansamblu „este conceput pentru a dramatiza concluzia unei anumite etape a vieții și pentru a aduce, prin proceduri cvasimagice, fertilitate, prosperitate, căldură sau

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
statutul femeii Însărcinate. Aceasta nu avea voie să mănânce anumite alimente, să se intersecteze cu anumite animale sau persoane (de obicei cu malformații) etc. De asemenea, ea trebuia să se spovedească Înainte de naștere. Alte rituri magice vizau alungarea unor apariții malefice precum Samca, Zburătorul, strigoii sau apărarea de posibilele farmece rele ale unor persoane invidioase. Femeile mai În vârstă vegheau la Îndeplinirea lor (numele de „moașă” dat celei care asista nașterea desemna cea mai bătrână femeie din neam). Diferite microrituri de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
solemn, de toate femeile: ea era vărsată fie pe râu, fie la tulpina unui copac roditor. Moașa ura ca pruncul să fie sănătos și puternic asemenea pomului și apoi răsturna albia cu gura În jos (ca să nu fie adus „golul” malefic Înapoi În casă) și se așeza pe ea. Femeile o Înconjurau și cântau diferite cântece sau jucau un dans marcat de strigături vesele. Moașa invita nevestele tinere să sară peste covată ca să aibă și ele un copil. De asemenea, În

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]