2,718 matches
-
imaginea unei revolte resemnate, lipsită de ideal, un mod de a trăi a cărui miză unică rămîne hedonismul violent aflat la confluența durerii și plăcerii - un fel de sadism modern care exaltă trauma ca singură experiență individuală - mai rar colectivă - marcantă. Interesant este că maniera aceasta atît de americană de a face literatură, dacă ne gîndim doar la generația beat din care descinde trash-ul, a fost preluată În Franța de scriitoare. Limbajul crud, cinismul, experiențele liminare, drogurile, violența, prostituția, muzica disco
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
departe de simplismul schematic, ea deține numeroase soluții pentru a genera dinamici expresive prin variații ale formei, culorii și raportului. Odinioară vie, va profita mai degrabă decât va suferi că este organizată de structuri compoziționale. În manualele de compoziție, modelele marcante devin câteodată explicite datorită liniilor trasate pe deasupra imaginilor operelor analizate. Am observat că în operele propriu-zise aceste modele sunt doar implicit prezente, chiar dacă percepția tinde să le caute spontan. Această lipsă a prezenței efective naște deseori întrebarea dacă artiștii ale
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Era peste putință... Tipătescu: Peste putință... Dandanache: Ei, uite asa, cu meritele mele, coniță, vezi! Era cât p-ați, dar stii, cât p ați... Întreabă-mă, neicusorule, să-ți spui: nu vrea comitetul țentral si pațe; zițea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant... Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeți. Într-o seară... ținevas nu spui ține... persoană însemnată... da' becher vine si zoacă la mine cărți... si când pleacă îsi uită pardesiul la mine
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Dandanache: Ei, uite asa, cu meritele mele, coniță, vezi! Era cât p-ați, dar stii, cât p ați... Întreabă-mă, neicusorule, să-ți spui: nu vrea comitetul țentral si pațe; zițea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant... Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeți. Într-o seară... ținevas nu spui ține... persoană însemnată... da' becher vine si zoacă la mine cărți... si când pleacă îsi uită pardesiul la mine... A doua zi, voi să-l
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
este remarcabilă, în primul rând, prin arta compoziției.Tehnica este cea a amplificării treptate a conflictului. Scriitorul crează un conflict fundamental (pierderea scrisorii), care dă unitate operei; dar si altele secundare (cuplul Farfuridi-Branzovenescu se tem că nu sunt considerați membri marcanți ai partidului lor;) Complicațiile se amplifică din ce în ce mai mult, ca urmare a repetiției, evoluției inverse si interferenței diverselor serii de personaje aflate în conflict. (tehnica bulgărelui de zăpada). Caragiale însă, este si cel mai mare creator de caractere din literatura română
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!". Brânzovenescu este ecoujjui Farfuridi, mai domol și mai precaut fiind entuziasmat cu timiditate de "curajul" fi aplombul acestuia. Amândoi sunt membri marcanți ai partidului de guvernământ, pe care-1 apără de trădare prin trădare. Trahanache și Brânzovenescu "sunt ramoliți, incapabili, dar "în fond mai puțin pătați în viața morală" (Pompiliu Constantinescu). Numele lor, cu sufixe onomastice grecești ("idi") și'românești ("eseu) precum și aluzia
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Violența domestică”, în Luana Miruna Pop (coord.), 2002, Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, pp. 805-812. Rubrică realizată de Cristina Tudor 125 de ani de la nașterea lui DIMITRIE GUSTI Sociolog, filosof și estetician, Dimitrie Gusti (1880-1955) este o figură marcantă a sociologiei românești. Profesor universitar la Iași și București, ministru al Învățământului (1932-1933), membru al Academiei Române din 1919 și președinte al acesteia (1944-1946), membru al mai multor academii și institute de sociologie din străinătate, activitatea lui Dimitrie Gusti a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Gusti a rămas elocventă în memoria cunoscătorilor. Omagiul adus academicianului și sociologului Dimitrie Gusti a fost marcat de Academia Română prin ample manifestări. Pe 23 februarie 2005, în Amfiteatrul „Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române au fost rostite alocuțiuni ale unor figuri marcante ale societății românești. Astfel, cuvântul de deschidere a aparținut acad. Gheorghe Vlăduțescu, vicepreședinte al Academiei Române, urmat de prof. Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, prof. Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Cercetarea sociologică inițiată de Gusti combină pedagogia socială și acțiunea socială practică, ea fiind oficializată, pentru prima oară în lume, prin legiferarea serviciului social în 1939. Activitatea marelui sociolog s-a oglindit prin fondarea, conducerea și înființarea împreună cu alte figuri marcante ale societății românești a unor lăcașe de cultură, cum ar fi: Asociația pentru Știința și Reforma Socială (1919-1921), Institutul Social Român (1921-1939, 1944-1948), Institutul de Științe Sociale al României (1939-1944), Consiliul Național de Cercetări Științifice (1947-1948). A creat, împreună cu Victor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
repudiat chiar de autoare, La Nouvelle Eurydice; în intervalele dintre acestea, apăreau cele trei tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cronologic, în spațiul variantelor românești unde fiecare realizare are ceva demn de atenție , pot fi reținute două fenomene aparte, vizibile chiar fără a intra în amănunte: primul, de ordin aparent statistic, ține de formația clasică a unora dintre cei mai marcanți traducători Mihai Gramatopol și Petru Creția; celălalt îl privește pe ultimul dintre aceștia, Petru Creția, singurul care s-a ocupat de mai multe texte, dacă nu ținem cont de cele două rânduri ale traducerii Labirintului lumii de către Angela Cismaș. La
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de regiune sub dependență (Wallerstein, 1979). * Abordarea statului administrativ, bazată în linii mari pe o analiză a dezvoltării istorice a unui număr de state europene. Se sugera că centralizarea statului are o dinamică proprie, iar aceasta a dus la diferențe marcante între asemenea state și altele. Franța și Rusia sunt menționate ca exemple ale unei astfel de dezvoltări (Moore, 1966; Skocpol, 1979). * Abordarea clivajelor sociale, bazată pe un studiu istoric al țărilor europene, care afirmă că țările pot fi clasificate după
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tradițional; însă când supremația grupărilor tribale este serios pusă în dificultate, sistemul politic devine de obicei populist sau autoritar inegalitar. Instituții și grupuri în sistemele politice populiste Sistemele politice populiste au o configurație structurală hibridă, caracterizată adesea printr-o opoziție marcantă între grupările tradiționale în declin și noile grupuri precum patronatele sau sindicatele, între care trebuie să se realizeze compromisuri delicate. Aceasta înseamnă că în sistemele populiste nu există osmoza între societate și viața politică întâlnită în sistemele tradiționale inegalitare. Structurile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumea contemporană au existat cinci asemenea grupări, constituite din sisteme politice liberal-democratice, egalitare autoritare, tradiționale inegalitare, populiste și autoritare inegalitare. Configurația structurilor variază considerabil de la un tip de sistem politic la altul. În sistemele liberal-democratice, instituțiile constituționale ocupă o poziție marcantă; partidele și grupurile joacă și ele un rol foarte important, dar mai mult în cadrul structurii instituționale oficiale. Sistemele comuniste au fost caracterizate prin rolul dominant jucat de un partid atotcuprinzător și de organizațiile sale auxiliare care încearcă să controleze (în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
loc în Belgia și Canada sunt profunde, deși nu au condus la violență și, până acum, unitatea acestor două țări s-a păstrat. În alte părți, războaiele civile și (sau) dezmembrarea au afectat țări în care astfel de clivaje sunt marcante, precum Cehoslovacia, Cipru, Liban, Sri Lanka, Uganda și Nigeria. Tabloul nu este totuși nici simplu, nici unilateral. Clivajele etnice, lingvistice sau religioase nu conduc peste tot în mod automat la dezmembrare sau la conflicte majore. Trecând peste cazul Elveției, națiuni precum
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
puțin decât țările nordice) (Hofstede, 1980: 336). În acest moment nu putem afirma cu tărie că aceste diferențe sunt legate de dezvoltarea socio-economică, dar se pare că sunt cel puțin corelate cu aceste condiții; dimpotrivă, ele nu influențează în mod marcant perspectivele asupra distanței puterii sau evitării incertitudinii. În general vorbind, Hofstede descoperă că dezvoltarea economică are efecte asupra schimbărilor care se petrec de-a lungul timpului (iar în această privință descoperirile sale se apropie de cele ale lui Inglehart despre
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
un antidot pentru grupurile de interese organizate care păreau adesea să lucreze în complicitate între ele și cu guvernul, ca în cazul acordurilor neocorporatiste (Klandermans et al., 1981; Rucht, 1991). Diferența dintre grupuri și mișcări nu este totuși atât de marcantă pe cât pare. De fapt, noțiunea de "mișcare" cuprinde o dublă realitate, aceea a unuia sau mai multor grupuri centrale și aceea a ariei mai largi a sprijinului. Grupurile centrale din aceste mișcări pot avea forme de organizare mai puțin rigide
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și care erau socotiți în stare să influențeze secțiuni mari ale publicului și, în consecință, să șantajeze mulți politicieni pentru a le accepta perspectivele. Acești "baroni" au fost deosebit de influenți, cel puțin la început, în Marea Britanie și în Statele Unite, exemple marcante fiind Beaverbrook și Hearst ("eroul" filmului Cetățeanul Kane regizat de Orson Welles). Acea problemă nu a fost rezolvată. Se credea că cel puțin o soluție se descoperise pentru radio și televiziune, din moment ce aceste noi mijloace de comunicare trebuiau să fie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Dinamica sistemelor cu un singur partid Timp de mai multe decenii, forma sistemului cu un singur partid a părut să fie atât "populară" în sensul că satisfăcea nevoile unui număr substanțial de elite politice cât și relativ eficace. Odată cu declinul marcant din anii '80 se pune problema dacă astfel de sisteme constituie în esență o fază de tranziție a vieții politice. Părem îndreptățiți să tragem o astfel de concluzie. Am arătat că adevăratele sisteme cu un singur partid țin de trecut
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se poate trage luând în considerare activitățile partidelor din vest într-adevăr, aceste partide au ajuns să recunoască în general limitele potențialului lor de mobilizare, în special din anii 1970. Socialiștii occidentali și alte partide de stânga și-au redus marcant sfera de cuprindere a propunerilor de politică publică în perioada de după război. Puțini dintre conducătorii lor, dar, se pare, mulți membri obișnuiți cred că acestea pot merge mult mai departe decât schimbările limitate din status quo. De fapt, contrar a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
În majoritatea sistemelor, rolul legislativului a ajuns să se reducă considerabil, parțial din cauza influenței partidelor puternice. Deși constituțiile au avut un rol cheie în dezvoltarea ideii de guvernământ reprezentativ, formele luate de ingineria constituțională au dus adesea la o denaturare marcantă a principiilor: legislativele și parlamentele desemnate în mod oficial ca suverane aveau în realitate o poziție mai puțin înaltă. Relațiile centru-periferie Al treilea domeniu în care trebuie să se organizeze guvernământul este acela al relației dintre centru și periferie, altfel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
veșnicul foc al zidirii", "un ochi fecundat de sine însuși" sau, în fine, "noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă din titlu, nu poate fi atins prin recursul direct nemediat nici măcar de semnul marcant al ironiei postmoderne la imagistica și atmosfera poeziei consacrate. Cele câteva anticipări fulgurante ale viitoarei "nebunii" poetice marca Șerban Axinte sunt totuși demne de semnalat: "Rezum această boală/ printr-un mare piron/ înfipt în nebunia mea.// Acesta poate fi singurul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mâna-n foc, Fiule,/ că tu ești opera magna" (subl. aut.). Tematica aceasta de recurență a Oanei Lazăr se prelungește în Zânele frigului, volum în care tensiunea preeminentă provine totuși din altceva, din întâlnirea frecventă a recursului la evenimentul biografic marcant cu impulsul revitalizării filonului mitologic. Mai multe texte, de pildă, glosează pe marginea nevoii de conservare a identității feminine, nealterate de trauma despărțirii (prin moarte?) de soț: "Cuburi de gheață de la ultima întâlnire/ parfum și fotografia soțului defunct/ (pe care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale conceptului de educație permanentă, aceasta devenind un principiu în lumina căruia se organizează atît educația școlară, cît și educația adulților (11). "Elaborarea conceptului de educație permanentă, comparabil cu revoluția coperniciană" scrie Ch. Hummel "este unul din evenimentele cele mai marcante ale istoriei educației". Procesul paideutic este înțeles acum ca un proces de dezvoltare și formare care se întinde pe toată durata vieții omului și cuprinde toate aspectele vieții sale. Dacă în cursul deceniului al optulea țările dezvoltate au reușit să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
martie 1957. Programul acestor "ceremonii"12 păstrează amintirea unei suite uluitoare de decoruri, puneri în scenă, opere de artă, documente, programe muzicale, conferințe, declarații, ceremonii care s-au desfășurat, într-un ritm dezlănțuit, vreme de trei săptămîni. Mai multe personalități marcante Carl Gustav Jung, T. S. Eliot, Karl Jaspers, Gabriel Marcel, Jean Paulhan și Stéphane Lupasco au participat la acest eveniment, care a avut un mare răsunet mediatic. Scopul manifestării insolite, dar foarte minuțios pregătite, era de a "pune sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]