5,243 matches
-
Stelă egipteană (Stela lui Iha). Calcar pictat. Circa 580 î.Hr. (Foto: Adrian Stoleriu. Credite: Kunsthistorisches Museum, Viena). Fig. 19. Statuia zeiței Sachmet. Granodiorit. 1410-1372 î.Hr. (Foto: Adrian Stoleriu. Credite: Kunsthistorisches Museum, Viena). Fig. 20. Venus din Milo. Detaliu. Sculptură în marmură de Paros. Sfârșitul sec. II î.Hr. (Foto: Adrian Stoleriu. Credite: Muzeul Luvru, Paris). Fig. 21. Taur androcefal înaripat Lamassu. Basorelief din palatul regelui assirian Sargon al II-lea din Dur-Sharrukin (Khorsabad). 721-705 î.Hr. (Foto: Adrian Stoleriu. Credite: Muzeul Luvru, Paris
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
condamnă. Această povestire despre "moarte și imagine" vorbește despre negarea corpului adevărat, natural. Prefigurînd căderea sa funestă, Narcis intră într-o stare ce va deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis devine un semn (ut signum) un semn iconic al unui semn ca realizare a unui constructivism radical: un personaj este un construct și nu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în cetate. O lume pestriță multicoloră umple piața. Intrând în liniște și ordine în marea catedrală, unde primesc cununi de aur, enoriașii și soborul de clerici, trimise-n liturghie de prea slăvitul Domn ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de a fi deasupra lumii reale, de a vedea și lua contact cu ființele astralului superior, a fost supranumit transcendentalul. MASACRUL DIN CIMITIR Partea periferică a cimitirului era rezervată sinucigașilor și criminalilor. Cei mai înstăriți aveau cavouri de piatră și marmură, cei săraci aveau parte de pământ și cruci de lemn. În oraș aveau loc în mod frecvent ciocniri violente, între bandele rivale din lumea interlopă, care se soldau cu zeci de morți și răniți. Fără să știe una de planul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ta soție. Nu termină de vorbit că am și ajuns la Marsilia-bijuteria Mediteranei. Ne-am oprit în cimitirul orașului. Eram în fața unui luxos monument funerar, care reprezenta un înger cu aripile desfășurate, de o frumusețe nepământeană. Pe uriața lespede de marmură neagră a cavoului scria: CONTELE MARIO BENVENUTI *1825+1921 MAGICIAN ȘI PREOT Născut într-o familie de vechi nobili, catolici fanatici și bigoți, nu a simțit niciodată sărăcia și lipsurile. Propagator al bibliei, prooroc creștin cu abilități magice. Răzbunător, războinic
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dacă au dreptate, mi-am spus, și n-o să mai scriu nimic? Vertiginos, alungând imaginea celor trei, gândul mi s-a îndreptat spre un om care, pe deasupra micimilor umane, era pasionat de cuvântul scris. Acolo, în fața hârtiei, mai puternică decât marmura, îmi spusese el odată, artistul forțează natura, dîndu-i un înțeles, în timp ce ea, oarbă, nu are unul... Miron Paraschivescu! Ce-o fi făcînd? Ultima dată, prin septembrie, fusesem cu el la o piesă și acolo, în plin spectacol, se ridicase și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și le pună. Dar de când instinctele vitale s-au stins ele astfel în noi? Când s-au transformat într-o astfel de resemnată înțelepciune? Și Bezuhov îl admiră, el care își ascultase odată instinctele și pusese mâna pe placa de marmură a biroului să-i crape capul desfrânatei Helene: te omor, urlase el, înspăimîntînd-o. Așa da! Și dacă ar fi omorît-o pe loc pentru nerușinarea ei sfidătoare, pentru murdăria ei de a fi atras în cursă un inocent fiindcă era bogat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cât te face de plăcută și de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate. Șterge-ți ochii blondă Marta... ochi-ți negri... două stele Mari, profunzi ca vecinicia și ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În strai de-argint a unui elf de nea! Păr blond deschis, de aur și mătasă, Grumazii albi și umeri coperia, Un straiu de-argint strâns de-un colan auros Strângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai, Sâni dulci și albi ca neaua cea curată, Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai; Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai, Astfel adesea mă găsea veghind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
barba de ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și-ntunecat în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă - -și razim capul De umerii bătrâni cuprinși de plete. Și colțuroasa-i roșie coronă, De fulger împietrit, lucește-n aer Sălbatec. Iar un înger... cel mai blând, Îngenunchiat l-a lui picioare cântă Pe arfa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în sbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată, Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat. Solomon, poetul-rege
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o marmură curată, Genunchind să-i ierte Domnul osânditul lui păcat. Solomon, poetul-rege, tocmind glasul unei lire Și făcînd-o să răsune o psalmodică gândire Moaiă-n sunetele sfinte degetele-i de profet; El cântă pe Împăratul în hlamidă de lumină, Soarele stetea pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
singur semn; Acel semn ce îl propagă, el în taină nu îl crede, Adâncit vorbește noaptea cu-a lui umbră din părete - Umbra-și râde, noaptea tace, mută-i masa cea de lemn. {EminescuOpIV 121} Orbul sculptor în chilie pipăe marmura clară. Dalta-i tremură... îmmoae cu gîndirea-i temerară Piatra rece. Neted iese de sub mînă-i un întreg, Ce la lume își arată palida-i, eterna-i fire, Stabilă-n a ei mișcare, mută-n cruda ei simțire - O durere-ncremenită printre secolii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în cârduri blonde pe regină o urmează, Aerul, în unde-albastre, pe-a lor cale scânteiază Și rămân întunecate nalte-a cerurilor bolți; Doma strălucește-n noapte ca din marmură zidită, Prin o mreajă argintoasă ca prin vis o vezi ivită, A ei scări ajung din ceriuri a stîncimei negri colți. Iară fluviul care taie infinit-acea grădină Desfășoară-în largi oglinde a lui apă cristalină, Insulele, ce le poartă, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cerului senin. Îndărătu-acelui munte, infinita întinsoare E frumoasa-mpărăție mândră a sântului soare Și pe coaste sunt palate, ce din verzile grădini Strălucesc marmora albă și senină ca zăpada, Cu intrări în veci deschise, cu scări netezi, colonade Lungi de marmure ca ceara în lungi bolte se îmbin. Pe-a ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut ani mulți la ele Mînile surorei albe. Aeru-i de diamant, El plutește-n unde grele de miroase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Rostre de jeratec ș-aur, vele lungi de curcubău. A-mpăratului de soare bolți albastre și cu stele Se ridică-n caturi nalte tot castele pe castele, Cu ferești de aur d-Ofir, cu oglinzi de diamant, Cu scosuri de albe marmuri, cu covoare de purpură; Printre mândrele coloane o cântare blând murmură - E un vânt cu suflet dulce într-un aer de briliant. {EminescuOpIV 132} Și nici umbra nu se prinde d-atmosfera radioasă. Ca prin apă cristalină trec cu frunțile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și senin. Stejarii cei rupți sunt podețe pe râuri, Lumine de fulger cărări îi arat-, Deși cerul lasă a vântului frâuri S-asvîrle toți norii de-a muntelui brâuri, El trece la astrul ce luce curat. Retras în sală mare de marmură trandafirie, Încins în strălucitul și negrul lui talar, Privirea lui o-nalță pe-a cerului câmpie Și cugetul lui sboară în lumi fără hotar. Și gând cu gând se-mbină în lungă reverie Și buzele-i se mișcă c-un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
corpul cel urât, {EminescuOpIV 159} De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vîrît? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să coboare odată pe pămînt? Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii blânde în sală o resfrîng. Și aeru-mprejuru-i, lumina-i colorată, Căci razele se-mbină, se turbură, se frâng, Și-n dulcea atmosferă uimită, purpurată S-aud glasuri ușoare ca arfe care plâng. Dar nu-i sunet aievea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aduce durere și jale De moarte, de care adânc ești iubit". {EminescuOpIV 165} El zice ș-a lene coboară la vale, La porți uriașe ce duc în spelunci. De stânci prăbușite gigantici portale Descue și intră în mândrele hale De marmură neagră, întinse și lungi. Pilastri de aur pe muri se coboară, Pe jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii. Prin hala cea mare cu pasure line, Ei trec și prin bolte săpate-n granit Ei intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta o-nchide. Adânc întuneric i-nconjur-atunci - Pe masa cea mare încet el aprinde Potirul albastru viorelei cei blânde, Ea-aruncă-n negru-aer raze, vinete dungi. Pe-un tron, împăratul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu răspunde, Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis. "La mijlocul de aer, în sfera de lumină, Din frunte-mi se retrage raza cea de cristal, Ea prinde chip și formă, o formă diafanină, Înger cu aripi albe, ca marmura de pal. "Și se coboară palid pe drumul razei sale Și se coboară-alene, cu cîntecu-mi l-invoc Și haine argintie coprind membrele sale, Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. "Eu stau uimit și palid... mîna-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soarte Și azi acopăr trențe și rasa de șieac Și capu-acest ce-n perini de tron ar fi dictat moarte Azi doarme-n pat de trențe, drept perină un sac, Picioarelor rănite-n sandale îi-era dor De salele de marmuri, de-a tronului covor. Desculț îmbla pe uliți, de visuri mintea plină Și-n lungele-i miserii, ca-n mare cufundat, Visa că-ntreaga lume la dânsul o să vină, Că el de lumea-ntreagă va fi încoronat. Coroane el împarte la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
au contopit în sărutări, în desmierdări, în milă, Parc-am trecut noi amândoi în noaptea neființei, Ne-am zugrumat în sărutări, ne-am omorât, copilă! {EminescuOpIV 188} O ARFĂ PE-UN MORMÎNT Prin gîndurile-mi triste și negre treci frumoasă, Ca marmura de albă, în haine de argint, Cu ochii mari albaștri în bolți întunecoase Și desfăcut ți-e părul în valuri de-aur moale... De-asupra frunței tale e-un mândru cerc de stele Astfel treci, tu copilă, făptura minții mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui cuminte tu ești om - nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie - Ieri ai fost credința simplă - însă sinceră, adâncă, Împărat fuși Omenirei, crezu-n tine era stâncă... Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te taie. {EminescuOpIV 193} STAM ÎN FEREASTA SUSĂ Stam în fereasta susă Și isvoriau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Și literele-i moarte În lună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]