3,725 matches
-
apoi, ca să câștige timp, întrebă: - Cum a dispărut, de unde?Ioanide îi rezumă povestea, pomeni de Gavrilcea. -- Gavrilcea mi se pare c-a scăpat, zise Gaittany. Pusă așa problema, Gaittany deschidea o vagă speranță, evitând afirmările sinistre. - Pe cine să întrebăm? medită el. Hangerliu a plecat lavînătoare. Pe prințesă, ea are informații! Prințesa Hangerliu nu vorbea personal niciodată la telefon, delega secretarul; pentru afaceri urgente primea în audiență. Îi plăcea să se agite. Gaittany puse telefonul în funcțiune, se anunță și primi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai mare, fiindcă Sultana nu mai vindea după aprecierea la întîmplare a clienților, ci după un criteriu artistic. Cumpărai o copie cu bucăți de nuc cariat, dar era o copie după un prototip atestat, o mobilă de gust. "Sultana asta, medita Demirgian, e mai negustor decât un bărbat." De aceea, de câte ori se afla în dificultăți dădea măcar un telefon soției și-i cerea instrucții. Pentru covoare, Sultana introduse metoda expozițiilor cu publicare de cataloage, prevăzute cu introduceri asupra artei respective și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alternate cu perechi de coloane întunecate. - Un prieten al meu din Italia a făcut asta. Oare n-am putea s-o copiem? După o lungă scrutare, zâmbind incert, Botticelli zise: - Prea seamănă a mormânt, nu sunt de părere. " Într-adevăr, medită Ioanide, e ceva sumbru acolo, ca și în camera mormintelor celor doi Medici, dar, în fine, se simte laba marelui artist, oricui îi sare în ochi concepția grandioasă." - Ascultă, Botticelli, asta e de Michelangelo! Butoiescu rămase puțin surprins, dar tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
piano. Îi plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că o colegă de școală se așeza la pian și cânta ceva din Chopin, apoi izbucnea în plâns, trântea capacul peste claviatură și fugea afară. - Da, medită Ioanide, Pica era plină de pasiune, însă înstil serios. Nu mi-o închipui plângând. N-am văzut-o de fapt niciodată scîncindu-se. Odată, când, mică, mi-a făcut o poznă, luîndu-mi o schiță de pe masă și mîzgălind-o, dîndu-i o ușoară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide primi o sumă de bani procurată chiar de Pomponescu. Nu fu singurul caz. Pomponescu mai subvenționă pe Ioanide fără să știe, și iată cum. Gaittany, intuind dificultățile pecuniare ale arhitectului și vrând să-l oblige într-un mod delicat, medită de unde putea scoate o sumă și cu ce pretext ar fi oferit-o. Aducîndu-și aminte de planurile incomode donate de Pomponescu Casei de Artă, avu ideea de a face o retrospectivă permanentă a urbanisticii Capitalei, o secțiune cu machete și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
află Pomponescu, îmi aprind paie în cap, esențialul este de a-i oferi banii, să sper că nu va face exces de zel".) . - Anume? Întrebă Ioanide. . - Stai să-ți explic. Și Gaittany îi debită planul lui. În acest timp Ioanide medita următoarele: "Nenorocitului ăstuia de Gaittany i-a intrat în cap, după spusele unuia și altuia, că sunt un fel de reparator de case. În loc să primesc comanda unui Coliseu sau a unor terme, tencuiesc subsoluri." . - Sper că accepți! Încheie Gaittany. . - Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai intrigantă și mai setoasă de cancanuri, fără a scoate un cuvânt despre situația politică sau despre proces. Hangerlioaica nu fu satisfăcută de dispoziția sufletească în care găsi pe nepotul său. Se aștepta ca acesta să scrâșnească din dinți, să mediteze evaziuni senzaționale. Hangerliu, dimpotrivă, fluiera cu o mână în buzunar, în vreme ce cu altă mână, cu un cărbune pe care-l găsise pe jos, se distra scriind pe pereți faire dodo1 în felurite caligrafii. Asta era cea mai înaltă noțiune despre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu înțelege a se folosi de favoarea de a fi prezent la împușcarea fiului. După întrevederea cu tatăl său, Tudorel intră într-o fază de relativă resemnare, la care contribuia mult sentimentul că trebuia să fie demn. Își petrecea vremea meditând la o sumă de probleme asupra cărora n-avusese prilej să gândească înainte. Deși extrem de tânăr, prin scrutarea vieții Tudorel căpătă o maturitate a spiritului excepțională, asupra tuturor chestiunilor făcea reflecțiuni lipsite de orice superficialitate. Ar fi fost în măsură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și eu la bătrâneță să mă joc iar cu păpușile. Atât. Dacă ar fi ceva serios, aș face altă figură. Așa gândea rațiunea Erminiei. Însă în fundul sufletului ei mocnea o altă minte, feminină, care emitea alte judecăți. Erminia se trezea meditând ce ar face dacă Conțescu ar îndemna-o cu tot dinadinsul să se mărite. Nu era așa de independentă încît să-și permită a renunța la suportul familiei și nu se simțea capabilă de a trăi cu totul liberă. Avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interese superioare. Facem un sacrificiu în favoarea copiilor. . - Ești sigur, se îndoia Erminia cunoscând pe Gonzalv, că este trebuință de un astfel de gest oarecum dureros? Un bărbat energic ca dumneata învinge în viață și fără a-și distruge familia. . - Am meditat bine amândoi, eu și soția actuală, nu-i altăcale. Trebuie să primim sacrificiul. . - Să zicem! Dar dă-mi voie să te întreb: cum vei iubi penoua soție dacă te-ai despărțit cu greu de cealaltă? Aci Gonzalv se oprea numai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
n-avea dreptate. Este imposibil ca doi oameni să stea față-n față fizicește în permanență. Obosind, nu se mai percep, și în fond distanța morală se restabilește pe alte căi. Despărțirea e necesară pentru a gândi la celălalt. "Așadar, medita Ioanide, condiția principală spre a fi alături moralmente de cineva e de a-l gândi ca trăind. Despărțirea diurnă nu constituie o separație, dimpotrivă, un prilej de dezvoltare de la distanță a relațiilor." Știind că Elvira, Pica, Tudorel sunt în căminul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a doua zi urmau să se întîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian Manigomian, Ioanide protestă cu o vehemența crescândă. ( -Dar ai spus că vii! - obiectă zâmbind deconcertat Gaittany.) Nu înțelesese bine, sau aruncase vorba din politeță, fără a medita mai mult, pretindea el. Și intră într-un șuvoi de explicații, cu mult prea abundente. Casa lui Manigomian nu-i plăcea, prea multa iarbă din curte îi deștepta imaginea cimitirului, individul avea prea mare respect de vegetal și lăsa scaietele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înțelege că nu are sens a se da reguli de îndrumare unui romancier, totul ținând în creație de puterea vocației autorului, G. Călinescu crede că este totuși necesar, pentru lărgirea conștiinței estetice a scriitorului epic, să i se recomande a medita "a posteriori" la structura unor "romane solide și universale", cum se impun, în primul rând, acelea ale lui Balzac, în care "documentul istoric" s-a prefăcut magistral în "document fictiv", căpătând o "înaltă semnificație umană" prin viziunea caracterologică fundamentală, reflectată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în multe și cănd nu ești Faust. Te poți bloca într-o meserie care își pierde brusc caratele. (Cum profesoratul și le a pierdut pe ale sale, e magistral prins în film. Acesta e un subiect la care merită să meditezi în fiecare secundă, dacă ești profesor.) Te poți bloca într-o sărăcie care îți ține măinile legate. Te poți bloca într-o imposibilitate de a-ți vinde produsul, ce știi tu mai bine să faci, să scrii, de exemplu. Ca să
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
criterii prin care omul cult își consolidează poziția de lider. Singurul dezavantaj al învestirii sudorii în efort pentru dezvoltarea culturală este oboseală psihică. Un om cult, ce poate fi auzit de o întreagă lume, isi șlefuiește prepetuu îndemânările citind și meditând, însă pentru a da randamentul maxim în procesul de asimilare informațională acesta trebuie să fie odihnit psihic și spiritual. Există o strânsă legătură între latura psihică și cea spirituală ale unui om cult. Stabilitatea sufletească, aprofundarea în credintăță și apropierea
Statutul de om cult se dobȃndeşte prin efort propriu. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
asemenea, ei mai recomandă: • audierea unei muzici agreabile; • lungi plimbări pe jos într-un peisaj plăcut; • statul la taclale cu prietenii; • vizionarea unei comedii sau a unei melodrame de succes; • ne cumpărăm niște flori care ne plac; • facem o baie; • medităm la sensul vieții; • ne rugăm; • facem muncă fizică; • ne relaxăm profund (idem, p. 190). Pe scurt, este binevenită orice acțiune care ne acaparează mintea, care ne scoate din starea de criză dată, care ne abate gândul de la înfrângerea suferită. Nici
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 130. footnote>. Practica aceasta a botezării pruncilor s-a impus, în primele veacuri, și datorită grijii primilor creștini pentru soarta celor care murind de mici, nu ajungeau să beneficieze de roadele mântuitoare ale acestei Sfinte Taine. Meditând la sentința Mântuitorului „De nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va putea intra în Împărăția cerurilor” (In. 3, 5), nu puteau să-și îngăduie să lipsească de efectele mântuitoare ale Botezului pruncii „pe care moartea
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
mai importantă decât structura politică internă ca variabilă cauzală, odată ce sistemul este dominat clar de un nucleu liberal stabil. Conceptul de reflexivitate este central în dinamica socializării modelată de teoria liberală. Wendt definește reflexivitatea ca reflectând capacitatea unităților de a medita la sine și de a se schimba din punct de vedere cultural (Wendt, 1999, p. 375). Reflexivitatea ca proprietate a sistemului internațional presupune că statele sunt actori reflexivi, capabili să internalizeze normele culturale și să le aplice în politica externă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În multe medii, nu poți să vorbești de lecturi fără să ai un aer pretențios". Pierre Bourdieu, în Chartier, 1985, p. 275. După Escarpit, lectura are două scopuri: unul funcțional (presa, informațiile) și unul nefuncțional (să evadezi, să visezi, să meditezi, să te cultivi gratuit). De asemenea, Gérard Mauger et alii (1999) propun o tipologie a utilizărilor lecturii: de divertisment, didactică (sfaturi practice, manuale școlare și profesionale), de mântuire (pentru a-ți întemeia convingerile religioase sau politice), estetică. Un alt specialist
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociale care apropie fără încetare oamenii de același nivel și clasele care suferă au nevoie apoi de secole pentru a recâștiga terenul pe care l-au pierdut în marșul către egalitatea condițiilor. Adio, domnule; vă părăsesc pentru a merge să meditez asupra dizertației pe care mi-ați ținut-o cu atâta complezență. V-ați încheiat-o deja pe a dumneavoastră? Abia dacă am început. Nu v-am vorbit încă de ura față de capital, de gratuitatea creditului; un sentiment funest, o eroare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dictată deopotrivă de locul și de vremea în care a fost ținută: "Noi cei de aici, membri ai Academiei de Arte, adunați la Atena în prezența Academiei de Științe, într-un veac al tehnicii științifice, la ce altceva am putea medita dacă nu la acea lume care a ctitorit cândva începutul artelor și științelor în Europa occidentală!"1 Prin raport cu condițiile conferinței, tema ei - proveniența artei în Grecia - apare astfel necesară. Însă nu mai puțin întîmplătoare vor fi și punctul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
incandescență și cu o claritate a ochiului care fac cu putință privirea-prealabilă în ceea ce abia urmează să se întîmple și să fie. În sfârșit, problema provenienței artei implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, "cea care meditează". Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptîndu-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
servește cel mai bine, apoi Leonardo și, din secolul nostru, Klee. Cu toți aceștia intru, vrând-nevrând, în problema cunoașterii inspirate, ca tip distinct față de cunoașterea discursivă. Intru apoi într-o cunoaștere care se realizează în act: a afla făcând, nu meditând. În faptul de a face se instalează un raport misterios cu adevărul însuși: explicația este înlocuită aici cu expresia. În faza actuală, care nu e decât o simplă bâjbâială, am în minte trei caracteristici ale discursului artistic: 1. cosmogonicul, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o iau și altfel. Să zicem că ne apropiem, cu anul 2000, de pragul sfârșitului. Dacă e așa, tot ar trebui să ne bucurăm. Este oare puțin lucru să fii ultima generație a omenirii?" octombrie - decembrie 1980 3 octombrie 1980 Meditez mereu, de câte ori îmi vine în minte cazul lui Petru, la destinele neîmplinite din cultura noastră. De câte elemente ține o asemenea neîmplinire? Dacă lăsăm deoparte problema condițiilor, a marilor factori inhibitivi externi, și ținem seama numai de natura interioară a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]