2,887 matches
-
-o tainică văpae Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una 15Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă - melancolica copilă! O găină-mbătrînită, venerabilă matroană, Ce de mult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce de mult era iertată, Ce de mult se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din braț te las - De trist abia mă duc, Nainte-mi vecinic treci Un blând năluc. Și zi și noapte treci - La tine-n veci gândesc, 15Copil frumos și blond, Ce mult iubesc! Auzi: din codri cum Isvoare prund răstorn Și melancolic blând Un glas de corn. {EminescuOpIV 234} CÎNTEC VECHIU Vino, scumpă, de privește Dorul tău cum mă muncește. Nici de fel cum nu mă lasă Nici să intru sara-n casă, Ci din așternut mă scoală, Ca pe-un pătimaș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet Și-n ochii mei îmi cauți, Vicleano, așa cochet. Tu vezi că în iubire Nu știu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plăpând, Nemărginit de gingaș, nemărginit de blând. Când îmbli a ta haină de tine se lipește, Ci gingaș-mlădioasă tu râzi copilărește. De șezi cu capul mândru pe spate lin lăsat, Tu pari sau fericită sau parc-ai triumfat... Ciudat... Stau melancolic, greoiu ca și un trunchiu, Când veselă ți-ai pune chiar talpa pe genunchiu. Căci mă cunosc prea bine și nu-mi vine să cred Că mă iubești pe mine tu, tu! ce eu te văd Atâta de frumoasă, atât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creerii: ) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! Dispare în pământ. O melodramă ușoară dar melancolică - Se lasă o negură neagră, care apoi se ridică pentru-a lăsa să se vadă o negură {EminescuOpIV 474} rosă, În timpul acela se începe-a auzi, cu musică surdină, corul ce urmează. Când se ridică negura rosă, Mureșanu se vede
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI - Hieronymus Lorm - (cca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de zulufi și privirea sa a coborât spre rădăcina butucului de vie, acolo unde două buburuze se iubeau și constată cât de simplu-i acest lucru În natură. Marinița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
diagrama pietrelor din jur. Chipul său frumos era neted și feminin, și avea acel stil lejer al hipnotizatorilor de scenă, dar se vedea clar că era conștient de ostilitatea celor care se agitau În jurul lui. Surîsul său vag părea aproape melancolic; din cînd În cînd Își pleca fruntea, ca un om sensibil și conștient că, din pricina vreunei ciudățenii a caracterului său, nu fusese niciodată simpatizat. Prinzîndu-și mîinile la spate, se plasă lîngă mormînt, spărgînd bulgării de pămînt sub pantofii săi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lance de turnir și holbîndu-se la psihiatru cu un aer răvășit. — Doctore, de ce-ai venit? Bibi nu te-a invitat. Sanger ridică mîinile Într-un gest de liniștire a celor prezenți, dar și de calmare a tînărului suedez. ZÎmbetul melancolic păru că i se desprinde de pe buze și plutește liber. Privind În jos, se Întoarse din nou cu spatele la groapă, dar Andersson n-avea de gînd să-l lase să plece. — Sanger! Profesor doctor... nu pleca..., spuse el, arătînd În batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate În marmura șlefuită. Era și În piatră aceeași nuanță gri-argintie ca și În părul și În costumul lui, iar ochii Îi erau Încă și mai melancolici decît mi-i aminteam. Reuși În sfîrșit să plaseze crinii pe piatra de mormînt și, făcînd un pas Înapoi, mă luă ușor de cot. — Ei... cum arată? — E o placă frumoasă, l-am asigurat. Mă bucur c-a venit toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fani, stătea În picioare lîngă umbrar, Înveșmîntat Într-un halat de mătase. Îi făcu cu mîna fetei din piscină și Își ridică paharul, admirîndu-i plonjoanele Însuflețite, deși lipsite de metodă. De la distanța aceea de circa zece metri, Îi vedeam zîmbetul melancolic schițat de buzele subțiri. — Sanger? Deci astea-s bungalourile lui... — Colțul lui de rai, spuse Crawford, Înfigîndu-și dinții Într-una dintre șipcile murdare. E-n stare să joace rolul lui Dumnezeu, pe-al lui Adam și pe-al șarpelui fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
supun toți membrii castei, oriunde pe mapamond. „Vanitoși și superbi, distanți, cocheți, stârnind dorința, aceștia sunt - nomazi sau sedentari - dandy-i lui Fromentin.” 2 Un tânăr cântând lasciv și provocator din fluier Într-o cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă, părăsindu-și soția spre a-l urma pe un domn (notat doar cu inițialele) M.N. În Sud, o căpetenie de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele și chipul fardat de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu atât mai mult cu cât În el se află rafinamentul epuizat al tuturor lucrurilor, al literaturii, al artei, al florii, al parfumurilor, al mobilelor, al pietrelor etc.” Sunt gândurile lui Huysmans dintr-o scrisoare adresată unui prieten. Tot ceea ce melancolicul funcționar, chinuit de ficat, fiere, stomac, de o viață precară și ștearsă nu poate trăi aievea se transferă eroului său. Impactul romanului după apariție (1884) e inimaginabil. Aproape că nu există tânăr șic la Paris care să nu se Închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine răvășitoare (dar neîmpărtășite) și a unui mariaj ratat. Singurele oaze de liniște - somptuozitatea biroului, biblioteca, sala de conferințe, muzeul. 40 de ani de citit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cel care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy (iar lectura acestei cărți va arăta Îndeajuns și de ce anume), dar era tinerețea acelei epoci, care-l făcea pe lord Byron să spună cu o melancolică ironie: ,, Pe când eram frumos, cu pletele buclate...”. Iar pe vremea aceea, gloria Însăși nu valora cât o singură buclă. El a scris deci fără vreo pretenție de autor - avea cu totul altele, fii liniștit dinspre partea asta! diavolul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu sculpturile, Lurch, zisei eu. Ai fost genial. O, un fleac, zise el. Adică, eu m-am distrat, înțelegi tu. Parcă nici nu era muncă. Am râs de ne-am spart, nu? Cred că nu mai treci pe la noi. Părea melancolic. — Tocmai îl întrebam pe Bez dacă ai putea să vii să mă mai ajuți din când în când la studio, zisei eu. —Pe bune? Lurch se lumină dintr-odată. — Cât de tare! —Da, așa e. E unul dintre lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
violente a soțului, soției, mamei sau copilului. Pretinzând că persoana ucisă a prevăzut într-un fel propriul sfârșit; că urma să facă o ultimă faptă măreață; că urma să instaureze ordinea. Poate că Rachel Guttman suferea tocmai de această autoiluzionare melancolică. Maggie își frecă încheietura. Cineva bătu la ușă. Fără să aștepte un răspuns, Davis intră. —Ei bine, Statele Unite au hotărât să folosească arma secretă. —A da, și care ar fi asta? Tu. Davis îi explică pe scurt că, după cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un buton cu un înscris ebraic pe el, despre care presupuse că era numele de familie. Apăsă scurt pe el, pentru a deranja cât mai puțin. Nu primi nici un răspuns. Dar luminile erau aprinse și se auzea muzică. O melodie melancolică, tulburătoare. Mahler, presupuse Maggie. Era cu siguranță cineva acasă. Bătu o dată încet cu ciocănelul metalic în ușă, apoi mai energic. La a doua încercare, ușa se deschise ușor. Fusese lăsată întredeschisă, exact ca în casele de doliu pe care Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim noi, să vă culegem, să ne gândim la voi și să ne minunăm, să râvnim la o cât de măruntă, la o cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu melancolia: trăia, probabil, clipa mistică a tristeții pe care călăul o concede victimei Înainte de execuție. Simțeam că mă sufoc. Aerul Încăperii se lichefiase sub presiunea amenințării, când explicite, când doar presimțite, ce guverna Încă de la Început strania Întrevedere. Derapajul melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care mai mult mă jignea. Nu de ocrotirea lui mălăiață aveam nevoie, ci de adevăr, oricât ar fi fost el de Înspăimântător și de dureros. - Adevărul, da, da... frumos cuvânt, urât lucru de multe ori, a murmurat Howard cu aerul melancolic și Îngândurat cu care continua să mă surprindă uneori, pentru că nu consona deloc cu imaginea durului pe care Îl cunoscusem cu ocazia primelor noastre Întâlniri. Nu sunt un entuziast al ideii de largă circulație cum că prima impresie contează, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat mai devreme: mai multe rezultate posibil corecte, egal: nici un rezultat. Am luat vraful de hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
șofer de restul mașinii. Am baftă: omul cu volanul nu e din categoria celor care te asasinează cu conversația lor incontinentă. Excelent. M-ar fi enervat să fie altfel. Afară e o dimineață frumoasă, iar Înăuntru, doar radioul se aude melancolic În surdină. Tipul e un sentimental. Stau tolănit pe bancheta din spate și mă simt bine. E cald, e plăcut, e liniștitor, În aer plutesc subtile arome florale. Mi se Închid ochii... NOTĂ După cum distinsul și inteligentul nostru cititor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]