2,990 matches
-
pernuța cea pufoasă, nici culcușul făcut de mâna blândă și caldă a măicuții, nici măcar pomul sub care a stat și unde s-a întâlnit cu norocul. Toate sunt acum departe. Dar, nu-i nimic, o să le găsească el. Uite un melc! Și ce casuță mică și albă are! Ce prostie! Să stai în casă pe căldura asta! Să nu te joci, să nu alergi, să nu cânți... Ia să-i zicem noi dumnealui melodia care-i place: “Melc, melc, Codobelc, Scoate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
el. Uite un melc! Și ce casuță mică și albă are! Ce prostie! Să stai în casă pe căldura asta! Să nu te joci, să nu alergi, să nu cânți... Ia să-i zicem noi dumnealui melodia care-i place: “Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne...” S-ar putea să fi dat peste un melc cam surd. Să-l lăsăm, mai bine, în plata Domnului. Ce broscuță frumoasă! Mai-mai să n-o zărești, căci e verde ca firul de iarbă ori ca
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Uite un melc! Și ce casuță mică și albă are! Ce prostie! Să stai în casă pe căldura asta! Să nu te joci, să nu alergi, să nu cânți... Ia să-i zicem noi dumnealui melodia care-i place: “Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne...” S-ar putea să fi dat peste un melc cam surd. Să-l lăsăm, mai bine, în plata Domnului. Ce broscuță frumoasă! Mai-mai să n-o zărești, căci e verde ca firul de iarbă ori ca frunza
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Să stai în casă pe căldura asta! Să nu te joci, să nu alergi, să nu cânți... Ia să-i zicem noi dumnealui melodia care-i place: “Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne...” S-ar putea să fi dat peste un melc cam surd. Să-l lăsăm, mai bine, în plata Domnului. Ce broscuță frumoasă! Mai-mai să n-o zărești, căci e verde ca firul de iarbă ori ca frunza porumbului. Cum o fi ajuns aici, pe strujean? S-o ajutăm noi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sare! Ca un copil care are o mare bucurie. Să facem și noi la fel. Așa. Înc-o dată. Și-nc-o dată. “Pauuuuuul! Pauuuuul!” Da, sunt aici, ce strigi așa?” “De ce nu răspunzi mă, mutule?” “Eram pe potecă. Cântam, mă jucam cu melcul, cu broscuța, cu gărgărița... Ce departe-am ajuuuns!”... VI.11. ... “Bună dimineața, tovarășă dactilografă” “Bună dimineața...ă,... să trăiți....ă, ă,..., vă rog să mă iertați, tovarășă Alexe, știți...” “Ce să știu? Știu că am intrat pe ușă și, găsindu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Îi răspund că nu. Se preface uimit și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară printre ele ca un melc bălos. Țin gura închisă, cu dinții încleștați. Îmi spune să deschid gura, dar, pentru că eu mă împotrivesc, îmi apucă obrajii cu o mână să se asigure. Gata. Am deschis-o. Nu e nevoie de forță. Cealaltă mână mă mângâie pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prea departe. Locuise acolo cu bărbatu-său și cu copiii în timpul războiului și mulți ani după război, își avea camera ei tapisată cu flori palide, galbene la etajul la care ducea scara interioară de lemn, întortocheată ca o cochilie de melc. La parter și pe holuri pereții erau plini de sus până jos cu rafturi cu cărți în multe limbi ale pământului și undeva erau cele câteva cutii cu toate titlurile cărților, orânduite alfabetic și pe specialități, scrise și îngrijite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la țintă. Știa ce vrea. Nu aveai scăpare. În clipele în care, urmărind în noapte zgomotele înfundate ale orașului, nu se mai putea abține să privească spre locul în care se afla casa cu scara interioară ca o cochilie de melc, își amintea toate acestea. Și le amintea de parcă n-ar fi trecut aproape două decenii. Mai ales noaptea, dar nu în fiecare noapte, pentru că de foarte multă vreme se obișnuise să își plimbe gândul cât mai repede spre alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încet, cu precauție, parcă ar fi fost începătoare, singurul motiv era dorința de a face nesfârșite clipele și de a ajunge cât mai târziu în orașul din care fugise și de care se apropia mereu mai încet, aproape ca un melc. Continuând să vorbească, întocmai ca în timpul drumului în sens invers, mângâindu-i genunchiul și coapsa, atunci când nu schimba vitezele, pe care oricum de astă dată le schimba foarte rar. Iar Andrei Vlădescu nu zicea nimic, o singură dată a grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În aer, flamuri Însîngerate care semnalau o furie de un tip special față de sine Însuși. Cei patru bărbați Începură să strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
înălțime prea mare, sfârși el. Și în dimineața zilei următoare, plecai la mare. Orizontul nu-mi place decât atunci, când în haosul negru al nopții, plutesc vapoarele ca niște castele fosforescente închipuite din briliante, nemișcate parcă în mersul lor de melc. Nu de mult, în plină vară, mă aruncam cu bucurie în valurile mării, și acumă nicăieri și niciodată nu voi fi mai sigur decât aici, în înserare, la țărmul apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai putea folosi de funestul meu bilanț. Căci o carte despre carne înseamnă, firește, o eroică și aproape imposibilă realizare de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am fi putut opri în altă parte. Bănuiesc că poliția ar putea face oricum o razie în localul acesta, din moment în moment. Fornăi tare și își drese vocea. Mulțumesc lui Dumnezeu că mustața mea filtrează puțin duhoarea aceasta. Glandele melc olfactive au și început să trimită semnale de alarmă. După un lung răstimp umplut de clinchet de pahare și zgomot de uși de frigider care se închideau în umbră, barmanul apăru din nou și le puse berea în față, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
două case erau deschise, la una stătea o fată cu mai multe pete decât piele, iar la cealaltă un bătrân cu fața deformată și mâini tremurătoare. Nici unul dintre ei nu părea În stare să lucreze mai repede decât cu viteza melcului. Femeia din fața lui cumpărase cam toate sortimentele de meniuri gata preparate imaginabile: curry și cartofi, pizza și cartofi, pui cu cartofi, burger cu cartofi, lasagna cu cartofi... Nu era nici măcar un fruct sau o legumă În căruciorul ei, dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ședea ea... Ca împins de un arc a sărit în întâmpinarea ei. M-am apropiat și... luându-i mâinile, le-am sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
voi adăuga imediat - pot să verific În biblioteca mea portabilă. Toți Începură să rîdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atît din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a-și descărca sufletul din pricina bibliotecii vîndute, pe care o cărase ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
I-a prezentat apoi obiectul regelui Cocalos, iar acesta lui Minos, care a știut astfel că l-a găsit pe cel pe care îl căuta. în această legendă totul este, fizic, redus la scară și, simbolic, reprodus la scară. Cochilia melcului și, respectiv, Labirintul cretan sunt două „semne” care se definesc reciproc. Pentru poetul Theodorides, cochilia este „labirintul mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa care o locuiește (luându-i forma) pare a fi un „monstru” în miniatură, un mic balaur taurocefal, un melc cu „coarne bourești” (74). Este posibil ca motivul „trecerea unui fir printr-un microlabirint” să fie de sorginte orientală. În orice caz, o probă identică este rezolvată identic de eroul unui vechi basm tibetan. Lüdongzan a legat un capăt al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a binevoit să prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor trece cei trei bărbați care urmau să fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și un videoproiector, care permit desfășurarea optimă a lecțiilor utilizând imagini sau animații astfel încât să fie facilitată înțelegerea proceselor biologice predate. Prin activitatea elevilor au fost realizate diverse materiale pentru dotarea laboratorului de biologie printre care colecția de scoici și melci marini, respectiv insectarul laboratorului. Au fost realizate proiecte de parteneriat cu Palatul Copiilor Iași, Secția de Agrobiologie, prin care, începând cu anul 2003, atât elevi din învățământul gimnazial, cât și din cel liceal, au participat la activități practice obținând răsaduri
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Agheorghiesei Tatiana () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1838]
-
lor obișnuit este Tighina Nicolaev, care trece prin regiuni vizitate mereu de avioane de vânătoare rusești. Pilotul de legătură, cu ochii în patru, zboară jos de tot. El nu are nicio armă la bord. Singura lui scăpare este mersul... de melc al aparatului, care face maximum 135 kilometri pe oră. Vânătorul dușman, venind cu cel puțin 450 pe oră, trece pe lângă el ca fulgerul. Și până să se întoarcă să-l atace, "melcul" dispare într-o vale, după o pădure, sau
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
la bord. Singura lui scăpare este mersul... de melc al aparatului, care face maximum 135 kilometri pe oră. Vânătorul dușman, venind cu cel puțin 450 pe oră, trece pe lângă el ca fulgerul. Și până să se întoarcă să-l atace, "melcul" dispare într-o vale, după o pădure, sau pur și simplu, aterizează pe unde se nimerește. Totuși sunt pierderi. Într-o zi, pe acest drum Tighina-Nicolaev, un avion e dat lipsă; la manșă, sublocotenentul Ionescu. Degeaba îl caută comandantul escadrilei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]