3,813 matches
-
fond, o cană nu are cum să-mi strice.) Îi aduc ceaiul, mă așez și mă ghemuiesc lîngă el, zîmbind plină de Înțelegere la vederea expresiei de surpriză care i s-a Întipărit pe chip. — Știu că visai la weekenduri minunate În Europa, Încep eu pe un ton blînd, și știu că am decis să așteptăm un an Înainte să Încercăm să avem copii, dar asta e o binecuvîntare și vom putea totuși să facem tot ce ne-am propus, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lui Tom? o Întreb. — Ai lui Tom. Ai mei Încă locuiesc În Yorkshire, dar socrii mei stau atît de aproape Încît Încercăm să-i lăsăm pe cei mici la ei, cîndva În cursul fiecărui weekend. Oricît i-am iubi, e minunat să mai luăm și-o pauză uneori. Cum sînt părinții lui Tom? — Foarte drăguți, răspunde ea. Nici că mi-aș fi putut dori socri mai de treabă. Annei și mie ne scapă simultan un geamăt. — Știu, rîde Lily. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
voia să-mi arate cît de puțin impresionată era că nu-i pomenisem de venirea tatei și că nu i-l prezentasem. — E foarte jenant pentru mine că nu ne-am cunoscut mai devreme, continuă ea, dar e atît de minunat că ați venit. Fiica dumneavoastră e foarte frumoasă, nu-i așa? Arată ca o prințesă. Și am făcut ce fac de obicei atunci cînd Linda realizează că a depășit măsura și Începe să mă acopere de complimente sau cadouri, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
E superb, spune Sally, Îmbrîncindu-se amîndouă ca să vadă mai bine. — Vrei să-l ții puțin? I-l trec binișor lui Fran, care se așază pe patul de spital, ținîndu-l cu mare băgare de seamă În brațe pe Tom, În vreme ce se minunează de perfecțiunea trăsăturilor lui. — Cum te simți? Sally pune un buchet mare de lalele pe pervazul ferestrei, fără să-și dea seama că se vor ofili Într-un ceas, căci În nenorocitul ăsta de spital s-a dat căldura pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mele, mă cuprinde un val de ușurare. — Nu, nu-i. Am dat pe-acasă pentru că voiam să iau o carte uitată săptămîna trecută și m-am Întrebat dacă oi fi plecată sau nu. Pot să trec pe la tine? — Ar fi minunat, zic zîmbind, căci mi-e dor de ea. Se pare că o să iasă și soarele, așa că putem să ne jucăm cu Tom În grădină. O să pun de ceai imediat. — SÎnt complet de acord. Femeia asta e de vise rele, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi spui. — Vorbești serios? — Desigur. — Pentru că joia asta sîntem invitați la cină de niște prieteni noi de-ai noștri, dar nu avem cu cine să-l lăsăm. Mă hotărîsem să refuz, dar dacă ai fi dispusă... — O, Doamne, ar fi minunat. Dar joia asta? Confirm printr-o mișcare a capului. Îmi pare rău, am o chestie de care nu pot să scap. Dacă m-ai fi rugat mai din timp... Ce zici de mama? Pe ea de ce n-o rogi? Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a fi mamă pentru prima oară e cea mai deficilă misiune din lume. M-am simțit mereu izolată și singură și cred că singurul mod În care poți trece de perioada asta e să ai prieteni În aceeași barcă. E minunat că vă Înțelegeți atît de bine, iar copiii sînt cam de aceeași vîrstă. — Da, ai dreptate. E minunat. Nu știu ce m-aș fi făcut fără ei. — Iar Trish e așa o dulceață, continuă Linda. Îmi dau seama că sînteți foarte bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai mult de-atît: e delicios, superb și o scumpete. Nu petrecem ziua de Crăciun cu socrii mei. În mod ciudat, dar plăcut, o petrecem cu tata. Tata și Mary au sunat și au lăsat un mesaj, zicînd că ar fi minunat dacă am petrece Crăciunul Împreună și, În loc să răspund că avem alte planuri, le-am telefonat și am acceptat. Am spus că ne-ar plăcea foarte mult să venim la ei, În Potters Bar, și să stăm cu ei În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uită la paharul gol. — Pot să-ți mai aduc unul? Încă nu e timpul pierdut să plec. Aș putea clătina din cap și să zic nu, pentru că trebuie să merg acasă, din cauza dădacei și chestii d-astea, dar a fost minunat să te Întîlnesc, ce coincidență, sînt convinsă că o să ne mai vedem, ai grijă de tine. Pa. Cred că Încă aș mai putea să fac asta, aș putea rosti cu mare ușurință cuvintele, dar, În loc de asta, Încuviințez printr-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
politicos prin care să indic că seara s-a Încheiat, pentru că știu că fantezia e una, iar să mă sărut cu un alt bărbat e cu totul altceva, ceva ce nu sînt nici pe departe pregătită să fac. — A fost minunat să te Întîlnesc, spune Charlie strîngîndu-mi mîna. Serios. După seara aceea, m-am gîndit deseori la tine și, firește, la Tom. A fost o ușurare să aflu că era În afara pericolului. Aveam intenția să-ți scriu și regret că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu. Toată situația a devenit brusc foarte stranie. Și nelalocul ei. Vrei niște vin? strig eu, dorind să-mi petrec restul serii În bucătărie, să pot găsi o cale de a evita inevitabilul. Un pahar de vin roșu ar fi minunat, Îmi răspunde el. Te pot ajuta cu ceva? Nu, mă descurc. Vin Într-un minut. Fă-te comod. Mă Îngrozesc la auzul propriilor mele cuvinte. Ce clișeu. Întreaga scenă, această... Întîlnire, e un clișeu. Eram atît de sigură că vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toată inima, Galilei. Nu te teme, pe rug nu e decât un om închipuit din paie, o păpușă..." ― Când ai visat asta? ― N-are importanță... Mai devreme stăteam sub un măr sălbatic. Mâncam fructele acrișoare, scuturate prin iarbă, și mă minunam cum tremura aerul din pricina căldurii. Într-un asemenea ceas, nu mai simt nevoia să mi se dovedească nimic. XXXIV ― Galilei, cine nu crede în necesitatea adevărului sfârșește prin a le cere și altora același lucru. O lume incapabilă de martiri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vrăji a făcut, m-a întrebat, de-a aprins torța așa dintr-odată, fără să se folosească de-o flăcăruie? M-am aplecat și-am mirosit torța, bănuind un lucru pe care tatăl meu îl făcea adesea pentru a-și minuna prietenii. Mirosul m-a luminat pe loc. - Nicio vrajă, i-am explicat, cânepa este impregnată cu ulei negru. - Ce-i acela? - E un ulei care iese din pământ în unele țări ale Orientului și ale Africii. E de-ajuns o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mine. Doar Pietro, sfătuitorul său roman, îmi adresa când și când, gânditor, ocheade sfredelitoare, ca și cum n-ar fi reușit să mă citească până la capăt. Pavia ni s-a arătat odată cu asfințitul, măreață, puternică, inexpugnabilă. Dar bucuria de a mă minuna de capitală așa cum aș fi dorit îmi era alungată de gânduri negre. Din care m-am trezit odată ajunși la destinație. Numai ce am descălecat în fața casei lui Gisulf, când un om în vârstă s-a apropiat de mine. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fără să le fi turtit. S-a folosit de apă și de foc, de fier și de mâini, trudind o dimineață întreagă. - Nu credeam că o să reușești să faci o lucrare de câteva zile în câteva ore, i-a spus minunându-se Garibaldo. Ducând instrumentele prietenului meu, am intrat împreună cu el în încăperea fetelor lui Heraclion, care abia dacă mai răsuflau. Parcă am asistat la ceva magic. A luat un mic bisturiu din lighenașul de aramă în care instrumentele fuseseră fierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult. Cazul părea delicat. Blonda denunța un polițist, un agent principal, din serviciul de escorte. Va fi foarte util. Când ați prezentat celelalte denunțuri? — Una pe 13 noiembrie, În urmă cu trei ani, spuse Emma. — Vă amintiți data exact, se minună sergentul. — Era ziua de naștere a soțului meu. După patruzeci de zile de la acest eveniment plecase. Timp de un an de zile, În fiecare miercuri jucase la loto numerele acelea - 23.12.1998. Nu câștigase niciodată și se Întrebase dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mari. Noi am fost În Venezuela acum zece ani, când Carlo era responsabil cu instalațiile petrolifere, continuă țâfnoasă mama lui Matilde, care voia neapărat să spună tuturor că soțul ei era director la ENI. Sunt o rasă frumoasă, fetele sunt minunate, parcă ar fi toate dansatoare de samba, din păcate nu prea se găsesc venezuelence În Italia. — Ce să-ți spun, sud-americancele se gândesc doar al dans, observă răutăcioasă femeia care nu era baby-sitter, dar care avea o față copilăroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și Emma avea gust de sare În ziua aceea. Valentina Îi semăna dureros de mult, nu reuși s-o privească. — Mă aștepți? Fac un duș și În cinci minute mă Întorc. — Nu, spuse Antonio. Ai să faci acasă. — Acasă? se minună Valentina. — Rămâi cu mine până duminică, spuse Antonio. Valentina Îl scrută surprinsă. — Începe prin a te gândi ce vrei să faci În seara asta. Trebuie să fie o seară specială. — O, tati! exclamă Valentina. Hotărăște tu, mi-e indiferent. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
preluase impulsurile lui Pampu și cât de conștiincios se gândea să le ducă la îndeplinire. A luat-o pe cărarea alburie, drept spre Comoșteni, care atunci se numea Coteni, la conacul spătarului Gongea. Știa în amănunt tot drumul și se minuna în același timp de tot ceea ce vedea. Totuși, în acele prime săptămâni nu s-a gândit niciodată la Pampu ca la o victimă. Știa că îl luase în stăpânire, dar nicidecum nu se punea în situația lui. Se simțea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
către ușă. Ca și când ar fi mutat un scaun. Fără efort și fără comentarii. Cât timp își făcuse culcușul în locul cel bun, nimeni nu scosese nici o vorbă. Apoi, în timp ce Iscru, buimăcit, se strecurase afară, unul dintre băieți începuse să vorbească încetinel, minunându-se de puterile lui. Era un băiat de la curtea găinilor, pe care Pampu îl simpatizase întotdeauna. Îl chema Mărineci. Tot ascultându-l pe acesta, își dădea seama că Pampu se schimbase. Știa că fusese un om îndatoritor și gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai stătuse Pampu în viața lui. Aveau o masă plină cu de toate și un vin roșu, răcoritor, ca la Paște. Lui Zogru i se dezlegase limba și începuse să-i povestească și el despre întâlnirea cu Donțu. Ioniță se minunase, apoi îl înjurase amplu pe pitic, măi, fratele meu, măi, Pampule, e plină lumea de răutate, mă, dacă și piticii..., dar chiar, mă, n-am văzut în viața mea pitic, ce era cu ăsta, cât era de înalt și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care se mai poate citi și azi în Biblioteca Academiei Române. Gligore a scris mărunțel, cu cerneală neagră, pe marginea cărții: Am cetit și eu această sfântă carte și fost-au de folos ce am aflat. Dar nimic nu m-a minunat în viața aceasta ca întâlnirea cu Omul Negru, care stăpânea Balta Icoanei, în anul 1794, și care poate mai este încă acolo. Era o namilă fioroasă, din cap până-n picioare neagră ca păcura și cu carnea răsucită în toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o seară s-au unit. Un compliment frumos O micuță istorioară Și acum două priviri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și albine Mă-mbie să m-avânt în zbor, Nu mă opresc să caut îmi vine... Mi-a fost de tine așa de dor! Școala mea Un loc e minunat pe lume: Locul unde-ai învățat să scrii, Să socotești, să ai prieteni și Să fii. Profesorii acolo te-nvață Multe lucruri valoroase Care-s necesare-n viață. Ați ghicit voi oare, Care-i locul minunat? Este școala cea de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
învățat și pe mine câteva note. Am învățat să pictez sau să studiez economie sau ne-am deghizat și am vizitat orașul ca să vedem cu ce probleme se confruntă oamenii. Nimeni nu părea să aibă vreo problemă. Totul a fost minunat până când într-o zi am realizat că am stat toată vacanța de vară la castel și că ar trebui să mă întorc acasă, însă nu vroiam să plec, vroiam să rămân, dar Edmund nu a pomenit nimic de o prelungire
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]