3,438 matches
-
cititorului - se îndreaptă spre protagoniștii surprinși în aer liber, în mișcare. Dramele au loc în interior, în clădiri mai mult sau mai puțin misterioase, în a căror penumbră infracționalitatea își găsește un perfect mediu de acțiune. Descrise în contrast cu lumina și mireasma plăcute ale unei zile de vară californiene, clădirile au un involuntar aer gotic, stârnind imagini lugubre, aducătoare de moarte: Belfond Building era un edificiu cu opt etaje, lipsit de orice expresivitate. Stătea înghesuit între un mare magazin verde-crom, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
diferită față de precedentul și, totodată, puțin frecventată în literatura română, deși tradiția temei („plângerea” de la „apa Vavilonului”) poate fi urmărită de la Dosoftei, prin Arghezi și Blaga, până la poeții contemporani. Proză, cum s-a observat, „cu ample fragmente parenetice”, „încărcată cu miresme poetice” (N. Balotă), La apa Vavilonului are o dimensiune poematică și un etos care sublimează sentimentul pustiului existenței. Activitatea lui B. poartă (prin varietate, mod de abordare a temelor) amprenta modelatoare a lui G. Călinescu, maestrul unei generații de cercetători
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
obiectului gospodăresc banal (în speță, un dulap): „Dulap obscur, în tine arde-un înger / Îmbobocit pe râșniți de cafea, / Visând piper rotund și zahăr cubic, / Fără să-ți știe taina nimenea. Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină / Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți, / Dulci farfurii cu sufletul ca roza / De parfumat lângă mari pești inerți.” Altundeva, poetul adresează patetice invocații unor entități reputat prozaice: „O, magazii de mărfuri ! / O, sfecle vechi de zahăr !” Consemnarea unui acces de jubilatorie frenezie olfactivă
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
la Chișinău un volum de Cântece din Basarabia, căruia îi urmează un al doilea, apărut la Craiova, în 1928, ambele cuprinzând un bogat material folcloric cules în vremea adolescenței. Mare parte din lirica semnată în periodice va forma substanța volumelor Miresme din stepă (1922), Țara mea (1928), Păstori de timpuri (1937, distins în 1940 cu un premiu academic) și Metanii de luceferi (1942; Premiul Societății Scriitorilor Români). B. cultivă o poezie tradițională, cu imagini ale ținutului natal, surprins într-o ambianță
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
rusă și reprezentanții ei de marcă, precum și o serie de tălmăciri din romanticii, realiștii și modernii ruși (A. S. Pușkin, M. Lermontov, C. Balmont, Maxim Gorki, I. Bunin, Al. Blok ș.a.), fiind și primul traducător al lui Esenin la noi. SCRIERI: Miresme din stepă, București, 1922; Țara mea, Craiova, 1928; Păstori de timpuri, București, 1937; Metanii de luceferi, București, 1942. Culegeri: Cântece din Basarabia, vol. I, Chișinău, 1921, vol. II, Craiova, 1928. Traduceri: M. Coțiubinschi, Pe cuptior. Povestea unei dragoste (Din viața
BUZDUGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285970_a_287299]
-
primele ceasuri ale dimineților, amestecându-se cu aroma aerului tare ce cobora dinspre munți. Și fluxul acesta plăcut mirositor era inseparabil de scurta mângâiere a degetelor mamei, ce rătăceau prin părul copilului, trezindu-l. Uneori, în mijlocul țesăturii de lumini și miresme, se ivea câte o notă mai rară: prezența acelei femei cu păr alb. Sosirea ei coincidea când cu retragerea ultimelor zăpezi spre culmi, când cu deschiderea florilor mari și purpurii care, cocoțate pe tulpinile lor înalte, păreau că luminează hățișurile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în crupa Vulpoiului, care își încetinise imperceptibil pasul. Era ceva ca un gust liniștitor de fericire, în încrederea pe care o arăta animalul acela tânăr ațipit. Nikolai respiră adânc, recunoscând atât mirosul reavăn al zăpezilor ascunse în viroage, cât și mireasma uscată a câmpurilor care răspândeau căldura zilei. Nu se lăsase încă noaptea, înspre apus cerul își păstrase nuanța de violet transparent, dar mai cu seamă, foarte aproape în fața lor, desișul pădurii începea să se rărească, anunțând spațiul liber al câmpiei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sfârtecate, de țipete, de plânsete, de respirații agonice, totul se regăsi în trecut, azvârlit înapoi, spre acel trecut, de bucuria soarelui de mai la Berlin. Fără a o putea spune, Pavel aștepta un semn, o schimbare a culorii cerului, a miresmei aerului. Dar săptămânile se scurseră, deja sigure de cadența lor de rutină. Camioanele ajunseră la gară. Garniturile se umplură cu soldați și o porniră încet înapoi, spre răsărit. Într-o zi, în zori, deja în Rusia, în vreme ce trenul era oprit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ombilical cu o baionetă spălată cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atâtea ori în măruntaiele oamenilor. Când țipetele tinerei mame au să înceteze, se va lăsa clipa aceea de liniște suspendată de cerul primăvăratic și diafan, de mireasma pământului încălzit de soare, de răcoarea ultimelor zăpezi. Se vor îngrămădi cu toții în jurul pătratului de pânză: tinerele slujnice, prizonierii, soldații. Clipa asta va dura, departe de timpul uman, departe de război, dincolo de moarte. Nu există încă nimeni, în vidul ăsta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nouă, un spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento mori) și de închipuire blagiană. Pământ, pentru Blaga, ce „vindecă setea de mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă a poetei, motivul fundamental e somnul. Somnul ca succedaneu al morții sau, spus invers, moartea ca somn. „Somn” și „moarte” sunt metafore ale stării de poezie. Versuri ca
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Ion Brad în oglinda criticii, București, 1999; Aurel Rău, Ion Brad, ST, 1999, 10; Petru Poantă, Un scriitor proeminent al literaturii românești, „Cetatea culturală”, 1999, octombrie; Valeriu Râpeanu, Asumarea lucidă a unui drum, „Curierul național”, 1999, 7 noiembrie; Fănuș Neagu, Miresme de razachie pe un potir de Târnave, L, 2000, 1-2; Sultana Craia, Poetul în oglindă, „Universul cărții”, 2000, 8-9; Daniel Cristea-Enache, Defilarea umbrelor, ALA, 2001, 28 martie; Popa, Ist. lit., I, 546-548, 934-935; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
un ultim val sămănătorist. Poetul debutase în 1925, cu un fragment dramatic, Darul voievozilor, reprezentat în prealabil la Teatrul din Arad, într-un spectacol dedicat Unirii și încoronării de la Alba Iulia (din 1922). Semnată în asociere cu A. Pop-Marțian, culegerea Miresme de departe (1927) va reuni, într-o apropiere inspirată, primele cicluri de traduceri, notabile, la noi, după Elena Văcărescu și Anna Brâncoveanu de Noailles. În lirica poetului, rețin estompele, surdina. Timbrul discret elegiac îl definea în Prour pentru porți uitate
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
un poem cu adieri de franciscanism. Cu „un accent frumos” (G. Călinescu), tradiționalismul lui B. denotă și o fericită petrecere pe la școala modernă. SCRIERI: Darul voievozilor, Craiova, 1925; Prour pentru porți uitate, Craiova, 1934. Traduceri: Elena Văcărescu, Contesa de Noailles, Miresme de departe, Câmpulung Muscel, 1927 (în colaborare cu A. Pop-Marțian). Repere bibliografice: C. D. Fortunescu, „Darul voievozilor”, AO, 1925, 20; C. D. Fortunescu, „Miresme de departe”, AO, 1927, 31; Lovinescu, Scrieri, IV, 427, 434, VI, 96; C. D. Fortunescu, „Prour
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
Darul voievozilor, Craiova, 1925; Prour pentru porți uitate, Craiova, 1934. Traduceri: Elena Văcărescu, Contesa de Noailles, Miresme de departe, Câmpulung Muscel, 1927 (în colaborare cu A. Pop-Marțian). Repere bibliografice: C. D. Fortunescu, „Darul voievozilor”, AO, 1925, 20; C. D. Fortunescu, „Miresme de departe”, AO, 1927, 31; Lovinescu, Scrieri, IV, 427, 434, VI, 96; C. D. Fortunescu, „Prour pentru porți uitate”, AO, 1934, 71-73; [G. Călinescu], Cărți, VR, 1934, 7; M. D. Ioanid, „Prour pentru porți uitate”, R, 1934, 1; Paul I.
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și opera de artă poate să incite la o „evadare în supranatural”. Descinzând din imperiul „irealității” în orizontul realului, memorialistul povestește, cu un fior al retrăirii, despre lumea de culori, miresme și forme prin care i-a fost dat să treacă. „Spectacolul anotimpurilor”, „descoperirea mării”, „vasta și luminoasa nostalgie a Moldovei”, a Iașilor îndeosebi sunt imagini și stări zugrăvite în așa fel încât culorile să cânte, lăsând să se întrezărească acele
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
frece cu ciorapul laba îngălbenită. Se întinse apoi în pat cu mâinile încrucișate peste ogheal și fixă privirea în tavan. În odăița care mirosea a cojoc ș-a tihnă de cămară, femeia aducea de afară iz proaspăt de omăt și mireasmă de fân. Zâmbind dintr-o parte, verde, cu ochii tăiați sub sprâncene foarte negre, acum îl urmărea pe omulețul din pat. Din când în când cerca cu buricul degetelor căldura sobei. Părea că a uitat de lapte. Intrigat de stăruința
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
așa de Îngrijorată pentru fratele meu. Și fă-l pe Capitolul Unsprezece să se Întoarcă la colegiu. Tămâia are o mulțime de scopuri În biserica ortodoxă. Simbolic, e o ofrandă adusă Domnului. Ca jertfele arse pe rug În timpurile păgâne, mireasma se ridică la ceruri. Înainte de zilele Îmbălsămărilor moderne tămâia avea o Întrebuințare practică. Acoperea mirosul cadavrelor În timpul Înmormântării. De asemenea, când este inhalată În cantități suficiente, ea poate provoca o transă mentală care seamănă cu extazul religios. Iar dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
liberul arbitru revine pe teren. Natura te Înzestrează cu un creier. Viața Îl transformă În minte. În orice caz, În San Francisco, În 1974, viața Își dădea toată silința să o facă. Iată-l din nou: mirosul de clor. Sub mireasma imposibil de ignorat a fetei care stă la el În brațe, diferit chiar de mirosul untos de floricele, care a rămas Îmbibat În scaunele vechi de cinematograf, domnul Go detectează un iz inconfundabil de piscină. Aici? În Clubul 69? Adulmecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ironie. Oriunde s-ar fi aflat, crea automat o rutină pe care o respecta ca și cum i-ar fi fost impusă. Ai fi putut spune că fiecare anchetă de la Paris avea ritmul ei, momentele de pauză din anumite cafenele și braserii, miresmele și lumina ei. Aici se simțea mai mult În vacanță decît la cură și moartea domnișoarei În lila se Înscria pe un fond de viață leneșă. Seara trecută, ca de fiecare dată, făcuseră turul parcului, unde cîteva sute de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un gest mânios. Nu mai are nevoie să fie însoțită. În public, Gallus s-a ferit până acum s-o provoace. Urcă treptele în fugă și, înainte de a intra, mai trage o dată adânc aer în piept. E întâmpinată de o mireasmă puternică de violete. Criptoporticul acumulează în timpul zilei căldura soarelui și o păstrează înăuntru chiar și noaptea. În același timp, ține piept vântului dinspre sud și-l abate din cale pe cel dinspre nord. Este ideal pentru flori. Aude un glas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stă în colb râșnița veche, În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți de puteri, japonezii ajunseră într-un oraș. Zidurile sale se înălțau în depărtare. Când se apropiară, aerul se mai răcori, adiind a mireasmă de copaci, a parfum de flori și a miros de viață. După ce umblaseră atâta amar de vreme prin deșerturile dogorite de soare, japonezii sorbiră adânc aerul acela, întocmai ca și cum ar fi băut apă. Acesta este orașul Puebla. Cum dădură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mexico, strânseră mâinile călugărilor ieșiți în întâmpinarea lor și salutară cu un zâmbet larg și o înclinare ușoară a capului, deși nu înțelegeau o iotă din ce spuneau. Li se dădu o încăpere mare prin ale cărei ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă Nishi pe samurai în șoaptă în timp ce-și scotea pantalonii prăfuiți. O să-l căutați pe japonezul acela? — Aș vrea să-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
picioarelor. Nu luaseră cu ei nici o lumânare, însă razele lunii care pătrundeau prin ferestrele coridorului luminau calea spre ușa ce dădea în grădina interioară. Mănăstirea era cufundată în somn, iar grădina poleită de razele palide ale lunii era plină de mireasma tare a florilor tropicale. Se furișară din mănăstire fără ca nimeni să bage de seamă. Orașul dormea încă adânc, de parcă ar fi fost mort. La rădăcina unui copac de care erau legați niște măgari, câțiva indieni dormeau răspândiți ca niște zdrențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]