5,723 matches
-
Spre deosebire de confrați, L. se arată preocupat de trecut și de mit, adică de o tematică ostentativ romantică. Teatrul lui nu stă sub semnul unei idei, singurul element stabil de legătură între cele mai reprezentative creații dramatice ale sale fiind componenta mistică declarată sau implicită. Mistica devine și mijloc de vehiculare a unor considerații filosofic existențialiste cultivate în epocă. Conflictul este, de regulă, dispersat într-o atmosferă poematică, structurată potrivit cerințelor genului dramatic, iar arhitectonica lucrărilor este concepută cu rol de ilustrare
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
a soției împăratului pentru Paulinus se confruntă cu apriga dorință de putere a cumnatei sale, Pulcheria. Pledoaria dramatică situează datoria femeii de a naște viață înaintea sentimentului. Ucigând rodul dragostei neîngăduite, Evdochia trăiește o dramă a culpabilității, prelungită în criză mistică. Explicabilă omenește, această stare limită ar fi putut genera o demonstrație dramatică densă. Cazul în sine este abandonat în favoarea teoretizării dogmatice, care diminuează fiorul poetic al piesei. Lucrările dedicate istoriei românești comunică un sentiment statornic de patriotism, construcția vădește rigoare
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
fiecăruia devenise primordială pentru multe dintre persoane); - culoarea violet este tot o combinație (între roșu și albastru) și de aceea combină simbolul impulsivității și competitivității roșului cu sentimentul predării gentile indus de albastru. Culoarea este văzută ca având un suport mistic, privind înțelegerea sensibilă și intuitivă a lucrurilor dincolo de suportul lor evident/real (unele studii arată că această culoare tinde să fie preferată de o proporție de peste 75% dintre preadolescenți). Câteodată, preferința pentru violet poate însemna un anumit nivel de insecuritate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dogmatică și simbolică (în colaborare cu Nicolae Chițescu, Isidor Todoran și Ioan Petreuță), I-II, București, 1958; Teologia dogmatică ortodoxă, I-III, București, 1978; ed. 3, București, 2003; Teologie morală ortodoxă, vol. III: Spiritualitatea ortodoxă, București, 1981; ed. (Ascetica și mistica creștină sau Teologia vieții spirituale), îngr. și introd. Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1993; Spiritualitate și comuniune în liturghia ortodoxă, Craiova, 1986; Studii de teologie dogmatică ortodoxă, Craiova, 1990; Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Sibiu, 1991; 7 dimineți cu părintele Stăniloae
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
Virgil Ierunca, Teologia dogmatică ortodoxă, APF, 1991, 1-2; Florin Manolescu, Din nou despre specificul național, ST, 1993, 1; Octavian Soviany, „Progresul hristologic” al „Filocaliei”, CNT, 1993, 9; Alexander Baumgartner, Preot prof. dr. Dumitru Stăniloae, APF, 1993, 3-4; Sandu Frunză, Comprehensiunea mistică, ST, 1993, 8-9; Dan Ciachir, Un mare teolog român, ST, 1993, 11; [Dumitru Stăniloae], „Ortodoxia”,1993, 3-4 (număr omagial); Gheorghe Anghelescu, Bibliografia părintelui academician profesor dr. Dumitru Stăniloae, București, 1993; Persoană și comuniune. Prinos de cinstire preotului profesor academician Dumitru
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
experiențe transpersonale. Toți sunt niște vizionari, apărători ai spiritului, iar revelațiile lor vizează refacerea unității pierdute a individului și a lumii, recuperarea arhetipalului, a originarului. În Domnul clipei, contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită cu misiunea de „a recupera condiția primordială a omului” - descoperă că pomii înfloriți fac parte din același regn cu oamenii și că din cartea sa
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
competiții fără sfârșit: spirit și materie, benefic și malefic, paradisiac și infernal. Ele exprimă, în ultimă instanță, competiția autorului cu el însuși: lupta dintre scepticismul său împins până la nihilism și la absurd, pe de o parte, și salvarea prin soluția mistică, pe de alta. În slujba acestui agon scriitorul convoacă o multitudine de mijloace, care fac ca prozele lui să fie în același timp romane-frescă de un realism brutal, romane-eseu și romane-disertație, romane metafizice și spirituale, romane fantastice. Identitatea lui S.
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
întâmplărilor și evenimentelor, ci și pe verticala înălțată în planul realului de către niște profeți iluminați. Cu alte cuvinte, rolul acestor personaje-tampon este și acela de a face legătura - și totodată distincția - între planul realității cuminți , „normale”, și cel al extazelor mistice. DANIEL CRISTEA-ENACHE SCRIERI: Vântul sau țipătul altuia, București, 1992; Eu și iadul, pref. Vasile Andru, București, 1993; Simbol sau vedenie, București, 1995; Aripile arhanghelului Mihail, București, 1996; Apocalips amânat, București, 1997; Cer iertare, București, 1997; Contemplatorul solitar. Introducere în opera
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
mama sa și a avut faimoasa viziune extatică, povestită cu atîta emoție în Confesiuni (IX, 10, 23-25); la puțin timp după aceea, se stinge Monica. Această viziune a făcut obiectul unor interpretări contradictorii, cercetătorii întrebîndu-se dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filozofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... între meditația filozofică și contemplația mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și eu aș admite bucuros
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
făcut obiectul unor interpretări contradictorii, cercetătorii întrebîndu-se dacă extazul are rolul contemplării mistice în experiența lui Augustin sau dacă viziunea de la Ostia ar fi de tip filozofic. Marrou obiectează însă pe bună dreptate că „dilema... între meditația filozofică și contemplația mistică e foarte probabil una falsă: dacă există (și eu aș admite bucuros acest lucru) o mistică augustiniană autentică, aceasta n-a putut fi decît o mistică de filozof; experiența sa depășește aportul activității propriu-zis filozofice, dar o presupune și și-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la un conciliu convocat la Arles în jurul anului 461 și menit să pună capăt controversei dintre episcopul de Frejus și Faustus, starețul de la Lerin, cu privire la jurisdicția episcopului asupra mănăstirii. A scris o Exegeză mistică a pildelor lui Solomon și a Ecclesiastului (Expositio mystica in Parabolas Salomonis et in Ecclesiastem), sub formă de „întrebări și răspunsuri” schimbate între autor și fratele său; opera a fost rezumată în secolul al XII-lea de Honorius din Autun
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
L’Aquila, 1987. 3. Exegeți în Spania vizigotă a fost cultivată și exegeza biblică, deși într-un mod nu foarte original (ceea ce înseamnă că în această țară începuse renașterea unei culturi atente la asemenea probleme „științifice”); avem așadar un Comentariu mistic (cu un conținut tradițional) al Cîntării Cîntărilor (Explicatio mystica in Cantica Canticorum Salomonis), scris de Iustus de Urgel, participant la sinoadele de la Lerida și Valencia din 546; un Comentariu la Apocalipsă, datorat lui Apringius, episcop de Pace (Beia, în Portugalia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
strînsă corelație între cultura sacră și cultura profană apare în Despre diferențele dintre cuvinte (De differentiis verborum), un fel de lexicon al sinonimelor, și în Despre diferențele dintre lucruri (De differentiis rerum), unde sînt analizate concepte, mai cu seamă teologice, mistice și filozofice; aici, Isidor reia și reorganizează un material tradițional, creștin și profan. O altă operă interesantă, foarte cunoscută în Evul Mediu, este cea intitulată Cele două cărți cu sinonime (Synonimorum libri duo), construită sub forma unui dialog între omul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre nașterea și despre moartea Sfinților Părinți (De ortu et obitu Patrum), unde sînt prezentate personajele cele mai importante din Vechiul și Noul Testament; apoi, Numerele care se găsesc în Sfînta Scriptură (De numeris liber unus), unde se explică semnificația lor mistică; tipologiile sînt adunate în Alegorii din Sfînta Scriptură (Allegoriae quaedam sacrae Scripturae) și în întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină în sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă o reprezintă reluarea doctrinei augustiniene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate de un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident - firește, nu pentru tezele cristologice, ci pentru doctrina mistică (cf. pp. 000-000). Teologia calcedoniană, preocupată mai ales de definirea ipostasului, era reprezentată cu succes de Leonțiu din Bizanț (care, conform cercetărilor lui M. Richard, nu poate fi definit ca neocalcedonian, ci ca un calcedonian autentic) și, de pe o poziție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a-i readuce pe calea cea dreaptă pe cei ce se lasă pradă gîndurilor lascive din cauza unor termeni prezenți în text, cum sînt denumirile părților trupului femeiesc. Așadar, el refuză interpretarea literală și vede în Cîntarea Cîntărilor „o profeție a misticului cortegiu nupțial al sufletului desăvîrșit și al Logosului lui Dumnezeu”. Făcînd o paralelă între mireasa din Cîntare și prostituata frumoasă și nurlie din Isaia 23, 16, Nilus vede în aceasta Biserica provenită dintre „neamuri”, devenită mireasă a lui Cristos; însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
l-a ajutat să înțeleagă adevărurile divine. Sînt trecute apoi în revistă atributele divinității și acțiunile puterilor ce corespund acestora; în acest context, este negată existența autonomă a răului, care nu e altceva decît absența parțială a binelui. Tratatul Teologia mistică este în schimb foarte scurt (5 capitole). Pentru a ne apropia de divin, trebuie să ne eliberăm nu numai de senzații, ci și de operațiunile intelectuale; trebuie să practicăm mai degrabă teologia negativă (abandonarea progresivă a tuturor numelor atribuite lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-au păstrat, iar în parte între ele (însă datele nu sînt întotdeuna clare). Primele ar fi: Mici lucrări teologice (Theologikai hypotypôseis); Despre proprietățile și ordinele îngerilor; Despre suflet; Despre dreapta judecată a lui Dumnezeu. între Numele divine și Teologia mistică s-ar situa Teologia simbolică; între Teologia mistică și Ierarhia cerească, Imnurile divine, între Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească, tratatul Despre cele inteligibile și cele sensibile. Trimiterile la aceste scrieri conțin și aluzii la conținutul lor. Părerile cercetătorilor nu concordă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă datele nu sînt întotdeuna clare). Primele ar fi: Mici lucrări teologice (Theologikai hypotypôseis); Despre proprietățile și ordinele îngerilor; Despre suflet; Despre dreapta judecată a lui Dumnezeu. între Numele divine și Teologia mistică s-ar situa Teologia simbolică; între Teologia mistică și Ierarhia cerească, Imnurile divine, între Ierarhia cerească și Ierarhia bisericească, tratatul Despre cele inteligibile și cele sensibile. Trimiterile la aceste scrieri conțin și aluzii la conținutul lor. Părerile cercetătorilor nu concordă în această privință, dar e greu să ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfîrșitul secolului al V-lea; autorul corpusului dionisian a aparținut probabil acestui cerc. Totuși, nici una din numeroasele tentative de identificare efectuate pînă acum nu pare să fi rezistat criticilor. Așa cum am spus, Pseudo-Dionisie a exercitat o serioasă influență asupra tradiției mistice și teologice în general; faptul este prezentat pe larg (în așteptarea unor cercetări mai aprofundate) în a doua parte, datorată mai multor autori - în total 145 de coloane foarte dense! -, a articolului consacrat lui Dionisie în Dictionnaire de spiritualité, vol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el angelologia. Trebuie măcar să amintim, pentru secolul al XV-lea, contribuția lui Ioan Gerson, care a scris un comentariu la Ierarhia cerească, descoperit într-o formă incompletă, sau a lui Dionisie Eremitul (mort în 1471), el însuși un mare scriitor mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo-Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căror nume le-am menționat: într-un papirus din secolul al IV-lea au fost descoperite trei tropare anonime pentru Bobotează. Așa stau lucrurile și cu imnurile din liturghia lui Ioan Hrisostomul, și anume Imnul Heruvimilor și Participarea la cina mistică. în secolul al VI-lea, în sfîrșit, ar fi fost compuse trei tropare scurte de către Simion Stîlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut și cel intitulat Unul-născut, compus de împăratul Iustinian I (527-565) în 536, care e o parafrază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fatală încercare - plecarea în Spania - și-o aleseseră ei singuri, ca o supremă dovadă de credință și eroism creștin... Semnificația morții lor trece, deci, deasupra valorilor eroismului viril. Moartea voluntară a lui Ion Moța și Vasile Marin are un sens mistic: jertfa pentru creștinism. O jertfă care să verifice eroismul și credința unei întregi generații. O jertfă menită să fructifice, să întărească creștinismul, să dinamizeze un tineret... Ca și șeful și prietenul său, Corneliu Codreanu, Ion Moța credea că misiunea generației
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, și nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereținută, patetică, aproape mistică admirație, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deșliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism tolerat de regimul Ceaușescu. Despre Deșliu nu se
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
expresiv, s-a topit într-un ceremonial de forme și culori care trimite mai degrabă la marile ceremonii liturgice decît la peisagistica de primă instanță. Coroana de lumină s-a preschimbat în aură, verticalitatea în levitație și lanul în procesiune mistică. După cum bietele sperietori de ciori, atît de banale și de anonime în orizonturile agrariene, au devenit dintr-o dată figuri tragice, rudimente ale unei mitologii abisale și personaje care-și trăiesc, sub imensa anvelopă a cerului, nesfîrșita tristețe a solitudinii. Întîlnind
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]