2,584 matches
-
de Ziusudraxe "Ziusudra", iar În cea akkadiană Utnapistim (la fel ca În poemul nostru) sau Atrahsșs (În poemul omonim)1. Eroul potopului este nemuritor și se află pe o insulă Îndepărtată și misterioasă, ferit moarte. Este vorba despre o excepție mitologică singuralră care, prin Însăși existența ei, subliniază realitatea tristă a legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întâi readusă la viață (Înviată), iar apoi scoasă din infern, trecând din nou, rând pe rând, prin cele șapte porți și primind Înapoi toate Însemnele pe care le lăsase la intrare. Dar Învierea din morți este pentru mesopotamieni o absurditate mitologică. Este de neconceput ca cineva care a intrat În infern să mai poată ieși: tocmai din acest motiv infernul este numit În sumeriană kur-nu-gi4-a și În akkadiană qaqqar/erÌet l³ târi, „ținutul fără Întoarcere”. Așadar, cum este posibil să afirmăm
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Ereșkigal povestește cum zeul ceresc Nergal a devenit soț al reginei infernului În urma unei pedepse. Ca zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat oamenilor și cetăților. O lungă povestire mitologică legată de acest lucru este Erraxe "Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În poem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
templul Eanna; la fel, În toate cetățile din Sumer și Akkad, la Mari, precum și În alte părți. În perioada babiloniană antică, zeița a devenit protectoarea cetății Isin, cu numele de Nininsina. Despre Inanna/Iștarxe "Iștar" mai vorbesc și alte opere mitologice, pe lângă cele citate deja: Inanna și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3.5c); Inanna și Bilulu (sumeriană); Inanna și Șukaletuda (sumeriană) etc. Este hotărâtor rolul zeiței În textele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Enkixe "Enki" (sumeriană); Înălțarea lui Inanna (bilingvă); Coborârea lui Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3.5c); Inanna și Bilulu (sumeriană); Inanna și Șukaletuda (sumeriană) etc. Este hotărâtor rolul zeiței În textele privind Căsătoria sacră și Ciclul mitologic al lui Dumuzixe "Dumuzi". Inanna/Iștarxe "Iștar" a fost preamărită În multe imnuri, În care se simte o devoțiune realmente afectuoasă pentru zeiță. 7. Alți zei de seamă sau foarte venerațitc "7. Alți zei de seamă sau foarte venerați" În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământ. Cealaltă este „formarea”, iar expresia ei cea mai tipică este aceea a unui amestec de lut cu sânge (și carne) al unei divinități ucise pentru acest scop. a) Documentarea generală Și În ceea ce privește crearea omului avem la dispoziție numeroase texte mitologice sau Înrudite cu acestea. Cele mai importante sunt În număr de nouă, mesopotamiene sau de inspirație mesopotamiană: 1) Enkixe "Enki" și Nima½ (sumerian); 2) Lauda Sapei (sumerian); 3) Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" (akkadiană, vezi mai jos subcapitolul 5.2.b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zei. Cât despre concepția antropologică - aflată Între teologie și filozofie -, aceasta atribuie o importanță fundamentală ideii că omul este puternic integrat În statul său, În cetatea sa și În clanul familial. În plus, din multe cazuri, mai ales din literatura mitologică, transpare impresia că individul se străduiește să trăiască astfel. Totuși, dimensiunea individuală reiese destul de bine din documentele care privesc viața cotidiană curentă (texte legislative, epistolare private sau publice, economico-administrative) din „perioadele propriu-zis istorice”. Din aceste documente rezultă clar că și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un palat de lazurit, așezat În centrul unei cetăți subterane, Încercuite de ziduri. La aceasta se ajunge printr-o poartă străjuită de un temnicer neînduplecat (pe nume Neduxe "Nedu") și de ajutoarele sale. În altă versiune a acestei teme mitologice, se spune că cetatea infernală este apărată de șapte ziduri, șapte porți și mulți paznici. Și zeii infernali, asemenea zeilor cerești, primeau de la oameni ofrandele cerute de rangul lor. Cunoaștem aceste lucruri din multe texte, mai ales din câteva mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sfera religioasă. Dintre acestea, cele mai numeroase sunt descrierile sărbătorilor și ale ritualurilor; urmează răspunsurile la cercetările oracolelor, prezicerile, recensămintele sanctuarelor și a bunurilor sacre ale acestora. O relevanță deosebită pentru cunoașterea gândirii religioase o au imnurile, rugăciunile și textele mitologice. Această mare cantitate de documente, păstrate În arhive și În bibliotecile edificiilor palatine și templiere, reflectă cultul oficial al statului hitit și arată legăturile strânse dintre religie și toate aspectele vieții politice. Din acest motiv, avem posibilitatea să reconstruim aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mare parte a textelor scrise În alte limbi decât hitita (trebuie amintită și existența unor table redactate În limbile tradiției scrierii, sumeriană și akkadiană) aparțin În general ritualului și descântecului magic; un interes aparte prezintă unele texte bilingve cu conținut mitologic. Gradul de cunoaștere al acestor limbi și cantitatea de mărturii nu sunt uniforme. Analiza celor două limbi de origine anatoliană indo-europeană, palaica și luviana, a dat rezultate majore, În ciuda precarității atestării; În ceea ce privește palaica (Carruba 1970) este Încă dificil de ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar oracular) scrise În totalitate sau parțial În limba hurrită. Sunt foarte relevante pentru această situație ritualurile de purificare pentru suveranul Tașmișarri, identificabil cu regele Tut¿aliya II/III, și pentru regina Tadu¿epa (Haas, 1984), și un text bilingv mitologic hurrito-hitit, descoperit În 1983, care Își are originea Într-un text inițial În limba hurrită compus În secolul al XVI-lea În mediu nord-sirian, poate Ebla (Otten, 1984, 1988a; Neu, 1988). „Hurritizarea” mediului religios, care se manifestă tot mai evident
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
istorico-religios. Panteonul hitit apare deci ca un panteon eterogen, În care figurile divine nu rezultă Întotdeauna clar din trăsăturile lor individuale; mai mult, informațiile care se găsesc În texte sunt adesea contradictorii și insuficiente. Doar zeitățile principale și unele figuri mitologice prezintă caracteristici proprii, În timp ce pentru toate celelalte există tendința de a crea tipuri, cu diferențe minore chiar și din punct de vedere iconografic. Cu toate acestea, panteonul, În complexitatea sa, pare să se prezinte ca un sistem organizat, articulat În jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajung să se afirme mai ales zeitățile din grupul cetăților meridionale. Într-adevăr, după cucerirea hitită, Zalpa Își pierde rapid importanța, iar izvoarele Încep să ne ofere puține atestări; Li¿zina Își menține o prezență limitată aproape exclusiv la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
foarte variat și complex; la formarea sa au contribuit elemente culturale de diferite origini, anatoliene sau extra-anatoliene, așa cum reiese din unele mituri bilingve (hatico-hitite și hurrito-hitite), asimilate și reelaborate În mod autonom de scribii și preoții din Hattușaș. Tipologia textelor mitologice nu conduce la un singur model, ci variază În funcție de originea și funcția motivelor mitice; Înșiși hitiții disting trei tipuri principale de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
variantă hitită, una hurrită și una akkadiană, precum și mitul babilonian al potopului, al cărui personaj principal este eroul Atram¿așiș; acest mit s-a păstrat Într-o redactare hitită și una akkadiană. Tot de origine extra-anatoliană mai sunt: un text mitologic legat de divinitatea Ba’l, Elkunirșaxe "Elkunirșa" și Așertuxe "Așertu", căruia Îi urmează un ritual de purificare pentru Ba’l, și câteva fragmente dintr-un ciclu de lupte ale zeului furtunii, precum și un mit despre muntele Pișaișaxe "Pișaișa" care Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îi urmează un ritual de purificare pentru Ba’l, și câteva fragmente dintr-un ciclu de lupte ale zeului furtunii, precum și un mit despre muntele Pișaișaxe "Pișaișa" care Încearcă să o agreseze pe Iștarxe "Iștar". Nu pot fi asimilate textelor mitologice studiate până acum texte ca „Istoria lui Appuxe "Appu"”, și „Istoria vacii, a zeului-Soarexe "Soare" și a pescarului”, lucrări erudite, cu conotație etică aparte, În care povestirea intenționează să dea mărturie despre măreția și dreptatea divinităților invocate În partea de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se adaugă alte informații minore obținute din centre precum Qatna (Mishrife), Terqa (Tell Ashara), Alalakh (Tell Atchana) etc. - Siria epocii bronzului a ieșit dintr-o uitare aproape totală revelându-ne, chiar și prin indicii vagi, originalitatea și bogăția tradițiilor ei mitologice și ritualice. După cum s-a spus, singurul exemplu amplu și suficient de reprezentativ pentru un sistem religios urban În Siria celui de-al III-lea mileniu este oferit de Ebla și de arhivele sale. La Mari, documentarea epocii presargonice e
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitate specializată În astfel de intervenții), Tiamat, Enkixe "Enki", Adaxe "Ada", Amarigxe "Amarig", Adarwanxe "Adarwan", Balikhxe "Balikh". În textele de limbă sumeriană se mai adaugă și Ninkixe "Ninki", Gudanumxe "Gudanum", Enlilxe "Enlil", Utuxe "Utu", Nisabaxe "Nisaba". În ceea ce privește textele cu caracter mitologic, greu de Înțeles, divinitățile implicate (Utu, Enlil, Tiamat, Enki) par să confirme matricea sumeriană (pre)dominantă. Mai trebuie semnalat faptul că o secțiune de texte lexicale sumero-eblaite citează o serie de zei sumerieni pentru care se dă totuși și corespondentul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cu funcție sacrificială. Despre cultul privat știm puține lucruri; de obicei, onomastica personală, bogată În teonime Încorporate În antroponime este cea care a reflectă aspecte ascunse ale devoțiunii populare, fidelă mai ales entităților divine și formelor foarte arhaice. Documentele mitologice, scrise Într-o limbă aulică și arhaizantă, apar cu câteva secole Înainte de textele cultuale, iar fixarea lor În scris a selectat doar o mică parte a patrimoniului narativ care trebuie să fi circulat Încă din epocile foarte Îndepărtate; faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezența lor În povestirile mitice. Mai sunt apoi și fiicele lui Baal, diferiți mesageri și paji, precum și alte figuri mai mult sau mai puțin obscure atestate ca teonime În onomastică sau menționate În listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele de la Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", protagoniștii sunt doi străvechi regi legendari. Miturile zeilor Îl au ca personaj principal pe zeul poliad Baalxe "Baal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bucurau de un cult de o importanță asemănătoare cu cel al oricărei alte divinități. Tematica regalității și importanța socioreligioasă și politică de a avea o descendență care să perpetueze și să cinstească amintirea mortului sunt În centrul altor două texte mitologice cu protagoniști umani: cea a lui Keretxe "Keret" și al lui Aqhatxe "Aqhat". Keretxe "Keret" e un rege mitic care, după ce rămâne fără familie din diferite motive (boală, război, accidente), este ajutat de El și Baalxe "Baal" să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
general Astartexe "Astarte", figură complexă cu funcții destul de variate: deținătoare a regalității și, prin urmare, protectoare a regelui, garantă a fertilității și a fecundității, protectoare a marinarilor și a acțiunilor militare. În plus, În multe cazuri se profilează o istorisire mitologică cu trăsături asemănătoare, În ciuda variantelor locale, a cărei matrice străveche trebuie căutată În miturile ugaritice ale lui Baalxe "Baal", dispărut În infern și apoi reîntors. La Biblos, cetate marcată de legătura politică și culturală tradițională cu Egiptul, figura lui Astartexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dublu”, alcătuit din numele lui Tanit și cel al lui Astarte. Cunoaștem și alte asocieri divine precum Eshmun-Melqart din Cipru, Eshmun-Astarte, Sidxe "Sid"-Tanitxe "Sid-Tanit", Sid-Melqartxe "Sid-Melqart" la Cartagina etc. Fenomenul se explică printr-o legătură destul de strânsă, la nivel mitologic și cultual, Între două figuri divine percepute deosebit de apropiate În atribuții, care ajung să fie venerate În sanctuare comune. În centrele mediteraneene se observă În panteonurile punice anumite trăsături locale datorate fie devoțiunii speciale a fondatorilor fenicieni, fie contactului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor și a celor mai evidente atribuții. Toate aceste izvoare trebuie integrate apoi descoperirilor arheologice, de vreme ce erau legate și destinate funcțional În primul rând edificiilor cu caracter sacru. După cum se vede, o astfel de documentație păstrează tăcerea asupra eventualelor tradiții mitologice și este foarte laconică În ceea ce privește cultul practicat; pare totuși deductibil un caracter În principal ritualic, cel puțin pentru religia oficială, Înclinată mai degrabă să speculeze tradițiile deja cristalizate. După cum s-a mai spus, religia de la Palmira nu se poate delimita
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]