10,397 matches
-
Nu era decât un burduf cu apă fierbinte, din cauciuc, în formă de oaie și acoperit cu o lână fru mos imitată din melană-ncrețită. Secretul supravie țuirii în nopțile geroase. Mai simplu decât să-ncălzești ditamai hangarele înțesate de mobilă veche. Râzând buimac, mi-am scos pijamaua din valiză, m-am dez brăcat, vânăt de frig, mi-am pus-o pe mine și, dâr dâind, m-am vârât sub pătură, alături de oița mea cea fierbinte. Până să adorm cu ea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe peretele opus ferestrei, era bătută-n cuie. Ulti mele raze ale soarelui, roșii ca focul, puneau câteva dungi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o sută cincizeci de ani. V-ați mira dac-ați ști ce întreabă oamenii. Karin uitase cât de amețitor de lipsită de noimă putea fi existența. Mark zăcea pe marginea patului, un faraon de piatră, holbându-se la gura complicată, mobilă a lui Bonnie. Temându-se să se oprească din vorbit, ea trăncănea înainte despre corturile care încadrau ieșirea de pe I-80, despre goana simulată a bizonilor, despre stația Pony Express în mărime naturală și despre epopeea construirii autostrăzii Lincoln. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu țipa, iubitule. Te aud. Știi, chiar urăsc să vorbesc la chestia asta ridicolă. Parcă ai sta cu un biscuit pe față. —Asta-i ideea, să fie mici, iubire. De-aia și sunt mobile. Să înțeleg că nu prea merge bine cazul? —Dimpotrivă, Femeie. Zdruncină. —E bine. Zdruncinatul e bun, nu-i așa? Mă bucur pentru tine. Deci povestește-mi. Nu mi-ar strica o poveste tare în momentul ăsta. —Zi grea? — Puștiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se uita acum nu-i inspirau dragoste la prima vedere. Apartamentul în care intrară era destul de mare pentru nevoile lor imediate; dar, în mod evident, nu fusese bine întreținut. Și era vizibil că fusese văduvit de o parte din mobilă. În salon era un singur loc unde se putea sta jos: o canapea. Nu se vedeau nici un fel de scaune și nu exista decât o masă mică și un telefon de cabinet. În bucătărie se afla o măsuță fixată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și un frigider de asemenea zidit, mare. De pe rafturile, zidite, lipseau cam trei sferturi din farfuriile care trebuiau să fi existat cândva acolo. Erau două dormitoare, unul, cu un singur pat mare și unul cu două paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se aflau în ambele camere de dormit așa că, cel puțin aveau loc unde să-și pună hainele de care își vor face rost. Observă că Enin intrase în dormitorul mai mic. Așa că Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lumea de afară, că nu-i mai rămînea nimic de oferit soției și copilului lui. Am înțeles de tînăr că mă puteam bizui doar pe mine. Am devenit un tînăr tăcut, închis în sine, ale cărui jocuri se desfășurau între mobilele și pledurile locuinței de la etaj și din care numai el ieșea învingător ori învins. Mai tîrziu, un școlar corect și sîrguincios, care din cauza inaptitudinii sale de a-și impune părerea, era privit de ceilalți ca fiind alunecos. Unicul copil a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nișele sale ciudate și cu ferestrele abia mai mari decît fantele de tragere trebuie să fi fost un vis împlinit. Au fost primii care s-au mutat, cimentul nu se uscase încă în straturile de mortar, cînd și-au urmat mobilele masive, sus, pe scări. Nu strada cea nouă a fost importantă pentru ei, nu cartierul, și sigur nu vecinii, care erau cu toții necunoscuți celorlalți, dar care din prima zi s-au preocupat să se salute, să se întîlnească, să se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gîtul și capul pentru a nu pierde nici un moment din strălucirea sa, nu-mi mai amintesc să mai fi fost vreodată destinația excursiilor noastre. De cîte ori ieșeam, destinația era o casă ca a noastră, cu ferestre la fel de mici și mobilă la fel de masivă și lipsită de culoare, astfel că lumea de afară și lumea dinăuntru erau oglindiri ale uneia în cealaltă, un mediu închis din care era cu neputință să scapi. Cînd am mai crescut un pic și aveam, uneori, voie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noi, clientela industriei naționale, într-o coloană paralelă, în care, în loc de lozinci cu binecunoscutul slogan "vrem să muncim", să purtăm spre vedere: set motoare damblagite, variate rezervoare de benzină boțite, o multitudine de becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori ne apucăm de ficțiuni. Huntington și cercetașii De câteva ori m-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
șantierele de construcții din Germania, din Italia, le măsurăm vredniciile pe când le îngrijim copiii și bătrânii, pe când le cărăm la mese băuturi, pe când le spălăm farfuriile prin baruri, pe când le măsurăm, ca Dinicu Golescu, palatele, le privim felul de trai, mobilele, grădinile, parcurile, gările și aeroporturile. Privim, judecăm, învățăm pentru că acasă școala nu ne pregătește pentru toate astea. Cel mai tenace dușman al schimbării noastre europene este chiar școala în care ne deprindem de mici că e mai rentabil să taci
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea așa din ziua în care, în baza secretă a lui Enro pe Venus, le luase ca atare. Douăsprezece Spectacolul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Rima descuie ușa, îl conduse pe o scară îngustă de lemn și aprinse lumina. Gesturile și îmbrăcămintea ei sobră îl făcuseră pe Lanark să creadă că o să intre într-o cameră dezolantă, cu un tavan mansardat și fără prea multă mobilă, dar era o încăpere plină de amprente personale triste. Schițe în creion copilărești atîrnate pe pereți care înfățișau cîmpuri verzi și mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe care îl văzuse vreodată, după cîte își amintea, sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre interior. Camera era un cub, iar pereții, tavanul și podeaua erau panouri de oglindă. în mijloc, patul dublu era acoperit cu perne din catifea, iar o lampă din perete proiecta asupra lui un fascicul de lumină - asta era toată mobila. Lanark împietri; i se părea că se află printre o sută de cutii strălucitoare din oglindă, fiecare cu un pat, o fată și el însuși. Privind în jos, își văzu picioarele stînd pe tălpile unui alt eu care se bălăbănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar lucrul pe care nu putea și nu dorea să-l tolereze era să-i vadă visînd. Visătorii nu-și aveau locul în clasa ei. Le dădu cărți de algebră și geometrie în care Thaw văzu un tărîm fără culoare, mobilă sau acțiune, în care gîndirea negocia cu sine la modul simbolic. Clasa de științe avea un miros înțepător de substanțe chimice și rafturi cu obiecte ciudate care-i stîrniră pofta pentru magie, dar profesorul era un tip mare și arțăgos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zburlit de păr cărunt, îi deschise ușa. — Robert e jos, în spălător, Duncan, îi zise ea pe un ton plîngăreț. Intră și așteaptă-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și-i zicea că-i un ipocrit leneș. Pînă la urmă, domnul Thaw a ajuns să facă toate treburile casnice: spăla și călca rufele în weekend, pregătea micul dejun dimineața și menținea o oarecare curățenie în casă. între timp, linoleumul, mobila și ferestrele deveneau tot mai murdare. La școala Whitehill, în aparență, Thaw nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fazan. — La ce folosește asta? — Mă trec fiorii numai cînd mă gîndesc la asta. Thaw intră în cea mai ciudată casă pe care o văzuse vreodată. Unele părți semănau cu o casă normală, dar păreau niște văi între grămezi de mobile și obiecte scoase din depozite de resturi, din gropi de gunoi sau din magazine de vechituri. în timp ce-și făcea loc în bucătărie, se simți amenințat de rame fără tablouri, de instrumente fără coarde și vechi aparate de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschise, spunîndu-i: — Intră, Duncan. După ce căutase cu atîta disperare să ajungă acolo, simți că sosirea lui era nesemnificativă. — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar m-am rătăcit. — Ai întîrziat? Marjory e încă sus, n-a terminat pregătirile. Holul avea o mobilă închisă și strălucitoare și peisaje întunecate în rame poleite. O crosă de golf și o umbrelă stăteau într-un vas imens din lut, iar pe podeaua lustruită, o minge de golf era priponită cu o sfoară de un preș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sfărîmă, se sfărîmă transformîndu-se într-o balegă. Din ea ieșiră gîndaci imenși. Orașul se umplu de ei. Aveau o lungime de zece centimetri și formă de barcă, cu antene și guri în stomac. Erau pretutindeni, în fiecare clădire, și aruncau mobile și cadavre pe fereastră. Le era teamă de spațiile deschise, pe care le traversau în goană. în unghiul format între zid și trotuar, Thaw se ghemui între doi care își bîțîiau antenele deasupra lui fără pic de curiozitate. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei. De parcă trupul lui Janet iradia lumina care clarifica lucrurile din jur și transfigura învălmășeala de mobile, pe Drummond care lucra lîngă dulap, pe domnul Drummond citind sau ațipind, chiar și resturile de pîine veche de pe masă în fragmente de armonie înșelătoare. Ea stătea nemișcată sub privirea lui fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o clipă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar folosi? Cine ne-ar sprijini? Nu, ăsta e un aranjament perfect. Domnul Thaw se duse la culcare, iar respirația i se agravă din nou. Cînd încercă s-o ignore, privind fix obiectele din jur, acestea deveniră instabile, de parcă pereții, mobila și ornamentele erau piese ale unei forțe distructive împinse să ia formă de către o forță ostilă, care nu le putea reține decît așa. Un urcior smălțuit așezat în dreptul ferestrei părea pe punctul de a exploda. Duritatea verdelui său strălucitor îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tuburile orgii și încă două-trei, la capătul unui pod lung și jos. Plafonul era înclinat de la podea spre un zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o mînă pe umăr și el deschise ochii repede: — Rima? Lîngă pat era Frankie, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]