19,458 matches
-
este alături de tine, reușești în tot ceea ce faci. —Alături de mine la sute de kilometri... Fata mea din parc, iubirea adevărată nu cunoaște distanțe și când te vei întoarce cu cununa de lauri, vom fi fericiți. Sau cu cununa de urzici moarte. Hi! Hi! Hi! sau fără cunună, râde Cecilia. —Spiritualo, ai încredere în tine așa cum au toți cei care te cunosc. După această zi minunată petrecută împreună, cei doi tineri îndrăgostiți iarăși s-au despărțit pentru o vreme. Cecilia și-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și Gelu aduceau vorba despre Cecilia și Matei la care țineau foarte mult. Cât de tare m-a afectat când am văzut-o pe Cecilia sub toate aparatele alea. —Vezi, Leontino, cum este viața? — Parcă dormea. — Ah! săraca, parcă era moartă. — Cât de mult se iubeau oamenii ăștia și-acum a dat marea nenorocire peste ei. Măcar să nu-i despartă Dumnezeu pentru totdeauna, că au cam avut parte de asemenea despărțiri. —Ai dreptate, Gelule. Parcă a fost un făcut. După ce s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-se pe loc la față, un sentiment de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc așa. Chiar și un singur ac, dacă știi exact locul unde să l înfigi, acel om imediat va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt! Lumea n-ar mai trebui să se amăgească atât cu iluzia puterii lui! Așa stând lucrurile, iată și motivul pentru care îmi doresc să mă Istorisiri nesănătoase fericirii 51 separ de tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu realizează, cu niciun chip, lucrul despre care îți vorbesc. Felul acesta de oameni parcă sunt morți, adormiți în ignoranță. Zi după zi pierdută, fără niciun rost! Spune-mi tu, Victor, ce fel de viață mai este și asta? Ei bine, o astfel de existență nu este viață, ci o farsă sinistră, iar cei ce duc o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
liniștească inima. Iar lucrul acesta, de fapt, era numai o impresie de moment, căci, la drept vorbind, tânărul nici acum nu se simțea cu mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să aducă niște oțet și i-l dădu femeii să-l miroase. Vaporii aceia iuți și înțepători o făcură să mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dansul, lovind cu piciorul în albia de bambus. Sânii ei erau mici. Dezgoliți în noapte, pentru că lumina pierise de când Amaterasu se ascunsese și ferecase intrarea, sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului mort, nu întotdeauna sunt lucrurile atât de negre și de albe precum par? Șoldurile dansatoarei fluturau în extaz. Pe albia de bambus, ispita se întrupa. Milioane de zei, opt sau mai multe, răgușiseră strigându-și plăcerea. Torțele nu trimiteau decât flăcări
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al schimbului nostru estetic este micul și rotundul obiect de lac, împachetat desăvârșit, însă mort, abandonat acum într-o plasă din plastic. Tamazawa Dulciurile furate sunt cele mai bune. Colley Cibber Când intrasem în încăpere, ochelarii mi se aburiseră. În prima clipă, avusesem impresia că pășesc direct în miezul unei cer fabulos, pe care nenumărați
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu ocazia Festivalului Bon din august. Sezonul ploios ține de la începutul lui iunie până la mijlocul lui iulie, iar limba multiplică la infinit, cu o atenție a nuanțelor neegalată, deci intraductibilă, cuvinte pentru a desemna briza suflând printre frunzele verzi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
veceurile care apar în literatură sunt veceuri auctoriale. Din nefericire, de această dată pentru literatura română, Diana Geacăr nu se numește Leonard Cohen pentru a transforma veceul în poezie: "Nimeni nu vrea să mă mănânce, sunt sigur. Sunt muzeul ferecat, mort, de nepătruns al foamei mele. Aceasta este singurătatea brutală a constipației, astfel se pierde lumea întreagă". Nici eu nu mă numesc Leonard Cohen. Faptul că sunt îndrăgostită de el nu mă face, din păcate, părtașă la aripile creației poetice, ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tot întreba. Într-un târziu se hotărăște: -Mai bine intru ... Ce-o fi o fi, nu am altă variantă decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o fi cu el? Să încerc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gândit să aducă avantajul confruntării de partea tatălui ei, ridicând capul prințului barbarilor a strigat: -Tată, îți închin capul acestui nenorocit care se pretindea prințul barbarilor. Uran a fost derutat, Zombo s-a enervat aflând astfel că fiul lui este mort, profitând de moment, s-a aruncat cu toată forța asupra lui Uran pentru a-i tăia capul. Uran s-a ferit, dar vârful iataganului lui Zombo l-a lovit, producându-i o rană pe față din care curgea sânge din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șerpi, în special vipere și de aceea trebuie umblat cu multă grijă. Dacă soldatul a scăpat cu viață înseamnă că a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de Paște și leurda în ziua a treia de Paște a acestei sfinte sărbători. Toate aceste flori au culoarea albă care simbolizează Marea sărbătoare a pământului Învierea Domnului Iisus Hristos. După sărbătorile de Paște se nasc flori ca vioreaua, urzica moartă, papucul-doamnei miereaursului, măseaua-ciutei, poroinicul, precum și altele. După ce zăpada se topește vântul de primăvară zbicește pământul și apare frunzișul fagului, în poieni iese iarba odată cu flori cum sunt: lumânărica medicament pentru stomac, năpraznicul puternic luptător și eliminator al celulelor canceroase, vinarița
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai frig? Nu continuă să se facă tot mai noapte? Nu trebuie oare să aprindem lanterne dimineața? Din zgomotul groparilor în timp ce îngroapă pe Dumnezeu nu auzim chiar nimic? Nu simțim încă mirosul putrefacției divine? Și zeii se descompun! Dumnezeu e mort! Dumnezeu rămâne mort! Iar noi l-am ucis!". Și totuși intenția lui Nietzsche prin știința veselă era doar să facă evident faptul că pentru viitorul oamenilor moartea lui Dumnezeu înseamnă un nou tip de lumină și fericire, alinare, plăcere, încurajare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
continuă să se facă tot mai noapte? Nu trebuie oare să aprindem lanterne dimineața? Din zgomotul groparilor în timp ce îngroapă pe Dumnezeu nu auzim chiar nimic? Nu simțim încă mirosul putrefacției divine? Și zeii se descompun! Dumnezeu e mort! Dumnezeu rămâne mort! Iar noi l-am ucis!". Și totuși intenția lui Nietzsche prin știința veselă era doar să facă evident faptul că pentru viitorul oamenilor moartea lui Dumnezeu înseamnă un nou tip de lumină și fericire, alinare, plăcere, încurajare, auroră. Orizontul este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de mizerie și suferință în slumurile din Londra, New York, Mumbai, în acele barrios columbiene sau favelas braziliene, existență care strigă literalmente "răzbunare cerului". Într-adevăr nu se poate da nici o speranță acestor persoane? Cum ne explicăm celelalte milioane de persoane moarte în suferințele atroce ale numeroaselor lagăre de concentrare naziste, sovietice sau cele ale lui Mao? Sau acele persoane nevinovate ucise de către un killer sau cei morți la o vârstă fragedă fără a fi putut trăi o viață autentică? Nu există
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și fusese primul maestru zen creștin care suferise sub sistemul roman. Din păcate când am fost în Kentucky, din motive de timp, nu am reușit să-l întâlnesc pe călugărul trapist Thomas Merton, faimos în toată lumea. Toți trei sunt deja morți, dar au până în prezent un mare număr de adepți. Eu însumi admir viziunea hindusă a acelui anonim atotcuprinzător în care se poate depăși separarea individului (ătman) de originea sa, principiu universal ce pătrunde întregul (brahman). Pentru hinduism, mistica este în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
împiedică unitatea ei cu Dumnezeu"21. Astfel, după Hegel, în destinul de suferință al lui Cristos se împlinește destinul însuși al lui Dumnezeu, iar prin moartea sa se împlinește moartea lui Dumnezeu și în același timp moartea morții: "Dumnezeu este mort acesta este gîndul cel mai îngrozitor, că tot ce e veșnic, tot ce e adevăr nu este, e însăși negația în Dumnezeu; de aceasta sunt legate durerea supremă, sentimentul lipsei totale de scăpare, abandonarea a tot ce e superior. Procesul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Testament, omul Isus, Fiul lui Dumnezeu, îl invocă, strigând pe Dumnezeu, pe Tatăl său, deoarece crede că a fost abandonat în abisul suferinței. Dar nicăieri Dumnezeu nu invocă strigând pe Dumnezeu, nicăieri Dumnezeu nu apare slab, în suferință, crucificat sau mort. Dacă omul identifică propria durere cu cea a lui Dumnezeu astfel încât o face să devină durerea lui Dumnezeu însuși, dacă strigătul omului devine al lui Dumnezeu, atunci și păcatele omului (de exemplu crimele naziștilor) ar trebui, într-un anumit fel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sinceră a acestuia la mișcarea cremaționistă din România: Nu putem trece ușor cu vederea activitatea curajoasă și înțeleaptă a veneratului Arhimandrit Calinic Popp Șerboianu, care a pus în serviciul cauzei cremațiunii toată erudiția sa teologică, dând binecuvântarea bisericii iubiților noștri morți și încurajarea divină a celor în viață. Maiestatea și solemnitatea serviciului divin din capela crematoriului, a impus și celor mai îndârjiți dușmani ai cremațiuni; predicile ce le ține veneratul nostru preot cu ocazia incinerărilor sunt o sublimă hrană sufletească"104
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poate să-i tulbure muribundului judecata, a fost de pildă invocat ca motivație a neîndeplinirii dorinței de a fi ars după deces 196. Calinic Popp Șerboianu vedea aceeași situație în sens invers: "Ultima dorință nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da seama înainte lui Dumnezeu de cele ce au făptuit în această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
te minuneze. 25 Aprilie 1910 (Glasul Monahilor, 5, 115, 5 februarie 1928, pp. 1-2). Cremațiunea și religia creștină Cremațiunea și religia creștină [I] Lupta înverșunată ce s-a dat și se dă încă împotriva cremațiunii sau a arderii trupurilor celor morți, ne amintește fără să vrem spiritul refractar al unor secole, nu prea îndepărtate. Toate invențiile, care astăzi fac fală omenirei și aduc un real folos civilizației, au avut la vreme potrivnicii lor, dar potrivnicii sinceri și de bună credință, căci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]