3,219 matches
-
Doamne ferește! — îi apare la ochi laba gâștii, și adio trecere la regizori renumiți sau actori supermișto. Era timpul să ia lucrurile în serios și să găsească pe cineva care să aibă grijă de ea așa cum trebuie, iar Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile până acum. Cu doisprezece ani mai în vârstă decât ea (și un picuț cam demodat, trebuia să recunoască), Toby era norocos să aibă lângă el o persoană așa tânără și frumoasă ca Adriana, iar el, slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dezbrăcase de pijamale și turna sare de baie în cadă când, de pe stinghia lui de lângă toaletă, Otis a strigat “Graso!” Instantaneu Adriana și-a ațintit privirea în oglindă să se asigure că nu se umflase peste noapte; când a văzut mulțumită că pulpele ei arătau ferme ca întotdeauna, s-a întors să se uite la Otis. Stătea pe o bară din colivia lui metalică, cu capul în jos, cu ciocul încremenit în ceea ce s-ar putea descrie o expresie tristă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spus că nu mă mai reține dacă îi spun când aș putea într-o seară săptămâna viitoare. Ieșim marți. A făcut deja rezervări. — Querida! Sunt atât de mândră de tine. Ai putea să scrii chiar tu rubrica! Adriana era extrem de mulțumită de cum evoluau lucrurile. Nu numai că asta spunea foarte multe despre priceperea și sfaturile ei, dar, din puținele lucruri pe care le știa despre Mackenzie, se pare că era o femeie care merita un bărbat adevărat care s-o iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o sărută pe gât. Era un gest intim, cum vezi la cei care petrec mult timp împreună și, pentru o clipă, Emmy se simți mulțumită. Mulțumită, da, până când Rafi îi dădu drumul la păr și, după ce o sărută pe frunte ca un părinte, începu să-și adune ceasul, portmoneul și rucsacul. În numai un minut își strânsese deja lucrurile și nu părea deranjat de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
preocupată. Rafi se opri în fața ei, îi strânse părul într-o coadă de cal și o sărută pe gât. Era un gest intim, cum vezi la cei care petrec mult timp împreună și, pentru o clipă, Emmy se simți mulțumită. Mulțumită, da, până când Rafi îi dădu drumul la păr și, după ce o sărută pe frunte ca un părinte, începu să-și adune ceasul, portmoneul și rucsacul. În numai un minut își strânsese deja lucrurile și nu părea deranjat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe Emmy, e întotdeauna pe fugă. — Hmm. Ai comandat de mâncare? — Scuze, Emmy a vrut să treacă să mă salute când se întorcea de la aeroport, am stat de vorbă doar câteva minute și am uitat. Ce ai dori? întrebă Leigh, mulțumită că avea ceva de făcut. Își scoase telefonul și începu să caute prin agendă. — Sushi? Vietnameză? În Greenwich au niște ruloruri de primăvară nemaipomenite. — Leigh. — Sau am putea să pregătim ceva de mâncare dacă vrei. O omletă cu brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acumulatorul pentru telefon? Fir-ar să fie, nu mai găsesc nimic! Leigh închise fermoarul geamantanului cu rotile în care își pusese ordonat lucrurile și deasupra așeză cu grijă geanta asortată. Verifică în gând dacă mai avea ceva de luat și, mulțumită că nu uitase nimic, își duse bagajul în hol. Intră în camera lui Emmy — altădată camera de oaspeți a familiei de Souza — se duse direct la dulapul cu haine și scoase iPodul și acumulatorul celularului din bolul de sticlă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Studioul în care locuia era luminos și modern, un spațiu curat și aerisit la mică distanță de ocean și de toate magazinele și restaurantele de pe Main Street. Leigh nu-și amintea să mai fi fosta atât de fericită, atât de mulțumită, și, în timp ce beau vin, îmbrăcate pentru cină, și-a dat seama că palpitațiile ei cauzate de anxietate, mâinile umede și pumnii încleștați până îi intrau unghiile în carne erau de domeniul trecutului. Nu mai avea nevoie nici de gumă Nicorette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
TÎnărul soldat era Îngrozit de acest caporal mărunt și sever, care părea să fie gradul cel mai important În armata japoneză. Azvîrli chiștocul de țigară, Își luă pușca și ieși din salon, făcînd cu degetul un semn amenințător spre Jim. Mulțumit să rămînă singur, Jim se dădu imediat jos din pat. Pe fereastră, putea vedea un grup de orfani chinezi convalescenți pe balconul aripii adiacente. În cămășile lor de noapte europene - ca și a lui Jim, donate de către o organizație franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scris o carte despre asta. Basie se uită la el neîncrezător. — Cuvintele sînt mai importante, Jim. Reține cîte un cuvînt nou În fiecare zi. Nu ști niciodată cînd Îți poate fi de folos un cuvînt. Jim Își termină fiertura și, mulțumit, se rezemă cu spatele de peretele de metal. Nu-și putea aminti de nici una dintre mesele de dinainte de război, dar și le amintea pe toate de atunci Încoace. Îl enerva să se gîndească la toată mîncarea pe care o refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele, care de la distanță păruseră intacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cum să mănînce. Citi instrucțiunile și prepară o jumătate de litru de lapte atît de consistent Încît grăsimea plutea În soare ca petrolul În golfulețele și canalele din Împrejurimi. Amețit de mîncare, Jim se culcă În iarba fierbinte și supse mulțumit un baton de ciocolată, tare și dulce. Luase masa cea mai copioasă din viața lui, iar stomacul Îi era umflat pe sub coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el, roiuri de muște făceau un festin pe norul de vomă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Adunaseră deja prima lor pradă. Un container argintiu parașutat, care zăcea ca o bombă pe podeaua camionului, făcînd să pară mai mici copiii cu ochi negri, În tunicile lor chinezești. Jim privi de la fereastra lui Basie, din Blocul E, zîmbind mulțumit, cînd Tulloch și locotenentul Price coborîră de pe acoperișul casei paznicilor. Porniră spre poartă, dar nu făcură nici un gest ca să o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price și foștii prizonieri de la Lunghua, care arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ar plăcea tare mult, spuse ea. Ruby Îi spuse lui Chanel s-o strige dacă venea vreun client și dispăru În bucătărie. Când ieși de-acolo cu o tavă cu ceai, Chanel Încă se mai juca cu Alfie. Hannah părea mulțumită să-i lase să-și vadă de treaba lor și răsfoia o copie veche din revista Hello!, care era lăsată pe tejghea. Ruby tocmai pusese tava jos când Își dădu seama că Hannah se oprise din răsfoit și se holba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de tine. Capitolul 16tc "Capitolul 16" În ziua de după discuția cu Fi, Ruby a avut cea de-a doua conferință la St. Luke. De data asta, au venit și mai multe femei. În mod clar se răspândise zvonul. După conferință, mulțumită de cum Îi ieșise toată chestia, Ruby Încuie sala. Apoi cu inima bătând să-i spargă pieptul și simțind furnicături În gambe, o luă pe coridor Înspre cămăruța femeii de serviciu. Ca de-obicei, ușa era deschisă și cheile de la birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Am. —Nu ești singurul, dragul meu, răspunse Ruby cu un surâs amar. Ruby presupusese că după promisiunea lui Tom Hardacre că o să joace murdar, el și Jill vor continua să lucreze la spital. Era destul de sigură că vor fi foarte mulțumiți să stea să aștepte până toată chestia cu surogatele o să fie clasată din cauza lipsei de dovezi. Când nu a mai putut să-și țină curiozitatea În frâu, sună la spital ca să vadă dacă Hardacre și Jill Încă mai erau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tu. Una destul de mare, trebuie să recunosc, dar trebuie să nu te mai Învinovățești atâta pentru ea. O Întrebă pe Ruby dacă se mai gândise la cum să-i dea de gol pe Hardacre și pe Jill. Hannah părea foarte mulțumită s-o lase pe Ruby să ia toate deciziile. Îi era clar că nu avea nici timpul și nici energia să se ocupe și de asta. Ruby Îi spuse la ce se gândise. Se Înțeleseră că mai trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să fim iertați. Elsa prindea cu ușurință sâmburele oricărei legături, dădea la o parte coaja și se afunda în fragilitatea miezului. Făcuse autopsia tuturor căsniciilor care ne înconjurau. Grație ei, știam că prietenii noștri erau cu toții nefericiți. Acum păreau foarte mulțumiți. Mâncau, beau, se uitau după femeile altora. Evident, nefericirea lor era suficient de agilă, ca să se evapore în paharele de vermut și să alunece încet dincolo de grădina suspendată, jos pe mare, dincolo de motoscaful lui Lodolo cu marginile albe pe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie apa curgea zgomotos, apoi se opri. Câteva zgomote și ea era deja afară. Ud, părul ei galben părea de lemn. Avea un halat bej pe ea. Își legă cordonul de flotir și suspină mulțumită. — Pun pastele la fiert. Se întoarse în bucătărie. Când trecu pe lângă mine, îmi lăsă în nări un miros de talc, dulce ca vanilia, mirosul unei păpuși. — Vrei o bere? Îmi aduse berea, apoi dispăru și reapăru cu ceea ce trebuia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îți priveai partenera și părea că o implori să se lase doborâtă, să nu reziste. Când erai prinsă, îți dădeai drumul ca un sac. Câte lovituri ai încasat! Transpirată, învinsă, cu costumul sucit, salutai, treceai la o altă centură. — Ești mulțumită? te întrebam în mașină. Nu erai mulțumită, erai extenuată. — Când cazi pe tatami, nu doare, nu-i așa? Nu era adevărat, pe tine te durea. Mă priveai roșie la față, cu plânsul în gât și mă întrebai din ochi: de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
implori să se lase doborâtă, să nu reziste. Când erai prinsă, îți dădeai drumul ca un sac. Câte lovituri ai încasat! Transpirată, învinsă, cu costumul sucit, salutai, treceai la o altă centură. — Ești mulțumită? te întrebam în mașină. Nu erai mulțumită, erai extenuată. — Când cazi pe tatami, nu doare, nu-i așa? Nu era adevărat, pe tine te durea. Mă priveai roșie la față, cu plânsul în gât și mă întrebai din ochi: de ce? Chiar, de ce? Suntem în timp de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ce plouă de la lampa scialitică rămasă aprinsă. Este primul gest pe care îl fac pentru tine, primul cu care te protejez. În timp ce mă aplec spre mama ta. Te privește cu o expresie pe care n-o voi uita. O expresie mulțumită și mirată, dar cu o ușoară urmă de tristețe. Înțeleg sentimentul pe care îl exprimă: conștiința neașteptată a rolului pe care i-l încredințează viața. Cu o clipă înainte era o femeie care transpira și își smucea capul, acum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
De la postul de poliție din apropiere a sosit un subofițer cât se poate de binevoitor. Reușise să găsească pe cineva din familia Italiei, o verișoară. Femeia nu se opusese absolut deloc ca eu să mă ocup de cadavru, păruse chiar mulțumită, atâta vreme cât îmi asumam și cheltuielile de înmormântare. Stăteam amândoi în picioare pe coridor și el îmi privea mâinile bandajate. Dar dumneavoastră ce legătură aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese cu el un băiat. Au pus sicriul pe jos, în fața camerei. Bărbatul bătu la ușă și se ivi în prag. — Salut, zise. — Salut, am răspuns. Dădu din cap, mulțumit, pentru că îi răspunsesem, pentru că acum eram în stare să vorbesc. L-am privit în ochii fără ochelari. Și am înțeles că era conștient de obscenitatea meseriei lui. — Vreți să ieșiți? Am ieșit, a intrat sicriul, împreună cu băiatul, și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ne-am mulțumit cu niște păpuși, fantoșele alea mari pe care le-ai văzut la noi și pe care le tot îmbracă și dezbracă Elena. — Ele n-o să vă moară. — Așa e. Și totul mergea foarte bine și eram extrem de mulțumiți. Somnul nu mi-e tulburat de țipetele copiilor, n-aveam de ce să-mi bat capul dacă o să fie băiat sau fată și ce-o să fac cu el sau cu ea... Și-n plus, am avut-o mereu la dispoziție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]