2,533 matches
-
ère (Trecerea la o altă epocă). Dacă recunoștea importanța părerii savanților cînd trebuie luată o decizie într-un domeniu ce ține de competența lor, el scria totuși: "Să nu credem nici că savanții acced la mai multă înțelepciune decît restul muritorilor". La sfîrșitul anilor '80, se întreabă cum "să evităm ca progresele inteligenței artificiale să nu înăbușe resursele încă puțin explorate ale inteligenței naturale, în loc să ni le descopere" și acuză tehnoștiința, "care capătă o autoritate din ce în ce mai mare", că "ne aruncă în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
tăia nasul statuii negre a Fecioarei și a-i lipi un altul, cel original păcătuind impardonabil prin forma sa dreaptă, fiind deci un "nas Tutsi", sacrilegiu ce trebuia musai îndreptat, pentru că și simbolurile sacre, nu-i așa?, se aliniază dorințelor muritorilor și practicilor exclusiviste. Peste toate acestea se evidențiază figura pitorească a domnului de Fontenaille, un alb bătrîn care locuiește în apropierea pensionatului și care se simte încredințat cu o misiune divină, aceea de a regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deriva din dreptul meu, căci apărarea legitimă este de bună seamă un drept. Dar unde a căutat acesta dreptul de a ajuta minerul în injustiția sa? Aflu atunci că funcționarul și-a schimbat rolul. El nu mai este un simplu muritor învestit cu drepturi ce-i sunt delegate de către alți oameni care, prin urmare, le posedă. Nu. El este un om superior umanității, căutându-și drepturile în el însuși, și printre drepturile sale el și-l arogă pe acela de a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă: există armonie sau antagonism între Justiție și Utilitate? Și, prin urmare, scrutată partea economică a regimului restrictiv; căci, deoarece chiar campionii fraternității acuzau o pretinsă pierdere financiară
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ale lui Phareys și Ceto, ucisă de Perseus care, adunându-i sângele, îl folosea că leac tămăduitor sau că otravă. Gorgonele, cum sunt numite în mitologie cele trei fiice, aveau șerpi încolăciți în jurul gâtului, iar privirea lor împietrea pe orice muritor. Am făcut aceste precizări în vederea înțelegerii de către neavizați a imaginilor-simbol de pe reversul medaliei în discuție - medicină și medicul sunt în lupta pentru menținerea vieții împotriva morții hidoase, aidoma Meduzei căreia Perseus i-a tăiat capul. Și, în sfârșit, o ultimă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sufletul meu acționează ca o creatură ascultătoare față de Creatorul său și își găsește odihna în cel care l-a creat din iubire). El l-a instruit și în privința credinței în sacramentul euharistiei într-un mod atât de sublim, încât niciun muritor nu ar fi capabil să-l imite. 76. La Oxford, s-a distins fratele Eustache de Merc, de fericită amintire, care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta povestea cu bucurie următorul episod: Sfântul Lanfranco, voind să intre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
unde se face trimitere la epitetul pater, comun lui Augustus și lui Jupiter: primul, tată al oamenilor, al doilea, tată al zeilor, Bernini interpretează și versurile citate ca și cum s-ar referi la Augustus: "Dar toți sunt celebrați cu onoruri de muritori / în timp ce Augustus are numele în comun cu marele Jupiter". Fără îndoială, interpretarea aceasta este greșită: Jupiter are în comun epitetul Maximus nu cu Augustus (chiar dacă acest epitet de augustus i se potrivește și lui Jupiter), ci cu Maximus (reprezentant al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfidări a Împăratului 460. Această sfidare a lui Augustus apare într-un mod și mai evident în scrisoarea pe care Ovidiu i-o adresează Perillei, fiica sa de sânge. După ce a afirmat, în această scrisoare, că tot ceea ce avem este muritor, cu excepția bunurilor sufletești și spirituale, se aduce pe sine ca exemplu: "Iată cazul meu. Privat de patria mea, de voi și de casă, deși mi-au răpit tot ceea ce-mi puteau lua, mă aflu totuși în compania plăcută a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart În 7), pun În chip mai direct În fața omului, ființă slabă, perspectiva dispariției. Jaloba mea În cepe cu un vers ce nu lasă nici o speranță: „Lume, astăzi să desparte de tine un muritor”... iar Scrisoarea se deschide spre un orizont și mai Întunecat: „Din toți muritorii lumii cel mai În nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult În osîndire Este omul care-ți scrie [... ] ........................................................................... Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai direct În fața omului, ființă slabă, perspectiva dispariției. Jaloba mea În cepe cu un vers ce nu lasă nici o speranță: „Lume, astăzi să desparte de tine un muritor”... iar Scrisoarea se deschide spre un orizont și mai Întunecat: „Din toți muritorii lumii cel mai În nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult În osîndire Este omul care-ți scrie [... ] ........................................................................... Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară! Și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suferă) la prezent, dar conjugă mereu la trecut. Un trecut Însă care acaparează, se subtituie prezentului, Încît la sfîrșitul poemului timpurile, modurile se confundă. Scrisoarea către Zulnia este construită În acest fel: o jale afirmată la prezentul indicativului („Dintre toți muritorii... cel mai În osîndire este omul care-ți scrie”) după care urmează o deschidere (la imperfect sau la perfectul compus) spre un trecut fabulos și nostalgic („Ce făceam Însă atuncea?...”) Revenirea la prezent este Însă iminentă. Realitatea suferinței erotice Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Noului Testament. Personajul principal al acestei complexe transformări este, bineînțeles, Iisus Hristos. În cartea de față, el joacă un rol cu totul special. ,, Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman"40. Dumnezeu - o creație a supraconștientului - își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
al lor, așa cum se dovedește a fi psihoterapeutul francez. Un singur exemplu ar putea fi edificator. În secțiunea consacrată ,,Monoteism"-ului, Diel notează: ,,Fapt unic în istoria mitologiilor, eroul creștin prezintă el însuși în termeni simbolici "intențiile lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman"55. Ce observăm? Mai întâi faptul că în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele ,,intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
lui Dumnezeu" față de muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman"55. Ce observăm? Mai întâi faptul că în interpretarea psihologistă a lui Paul Diel, Iisus Hristos are poziția mijlocitorului. El mediază între neștiutele ,,intenții ale lui Dumnezeu" și capricioșii muritori. Or, această figură a mijlocirii este una prin excelență teologico - metafizică. Hermes la vechii greci și Iisus în hermeneutica creștină o ilustrează convingător. Primul era crainicul zeilor, iar celălalt Logosul întrerupt. Prin mijlocirea lor, Zeus și Dumnezeu - Tatăl se exprimau
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
din mitologia personală a lui Aurel Brumă este Dealul Marconi. Este o apariție spectrală de entitate roș-argiloasă. Pe el apare cocoțat enigmaticul Marconi. Asemenea unei creaturi din altă dimensiune, Marconi își hrănește materializarea în această lume prin energie furată. Invită muritorii de rând să deseneze himere, adică păsări ce nu există ... Or, însuși desenul păsării pe cer este un act de creație a păsării pe cer. Marconi însuflețește desenul, risipindu-și existența din această lume în chiar actul propriei sale creații
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai puțin organice. preocuparea de bază este, ca totdeauna (cu un surâs larg, concesiv, cooperant), salvarea aparențelor, punerea cât mai reușită în scenă, mistificarea dacă nu a cancelariilor, cel puțin a unei părți a opiniei publice străine. În schimb, populația, muritorul de rând știe că există, efectiv, o altă Europă, fie și prin faptul că, legal vorbind, s-au ridicat restricțiile de călătorie. Evenimentul este important, chiar capital; cum s-a observat pe bună dreptate, pașaportul devenise sub regimul ceaușist o
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a lăsat pictat cum se cuvine. Balena vie, în toată maiestatea ei semnificativă, nu poate fi văzută decît în mare, la adîncimi insondabile; iar cînd plutește la suprafață, trupul ei uriaș rămîne ascuns vederii, întocmai ca acela al unui cuirasat; muritorii de rînd nu vor putea în vecii vecilor s-o scoată din elementul ei și s-o înalțe în văzduh, pentru a-i observa toate contururile și înmlădierile pline de forță. Nu mai vorbesc de deosebirile, probabil foarte mari, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe un ocean care, cu un rafinament demn de un portughez răzbunător, înghițise o lume întreagă, fără a lăsa în viață măcar o văduvă. Același ocean își rostogolește și astăzi talazurile; același ocean nimicește, an de an, atîtea nave. Da, muritorilor nesăbuiți, potopul lui Noe nu s-a retras: două treimi din această lume frumoasă sînt încă acoperite de apele lui. Prin ce se deosebește oare uscatul de mare, cînd un miracol petrecut pe cel dintîi nu este miracol și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aspect al acestei primejdioase îndeletniciri. Dar ce rost ar avea să spunem mai mult? Toți oamenii trăiesc înfășurați în saule pentru balene. Toți se nasc cu lațul la gît; doar cînd sînt prinși în vîrtejul unei morți grabnice și neașteptate, muritorii își dau seama de pericolele tăcute, subtile și veșnic prezente ale vieții. Iar dacă ești filozof, chiar așezat într-o ambarcațiune, lîngă un harpon, nu vei simți în adîncul inimii tale mai multă spaimă decît aceea pe care ai încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uriașei balene, păstrează-ți, omule, în toate anotimpurile, propria temperatură! Dar cît de ușor și, în același timp, cît de zadarnic este să predici aceste lucruri nobile! Cîte dintre construcțiile noastre au un dom ca aceia ai catedralei Sfîntu-Petru? Cîți muritori au vastitatea balenei? Capitolul LXVIII FUNERALIILE Ă Vira lanțurile! Dați drumul carcasei! Enormele palancuri și-au făcut între timp datoria. Trupul jupuit și alb al balenei descăpățînate strălucește ca un mausoleu de marmură; deși schimbat la culoare, nu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nedreptate strigătoare. Și reflectînd și mai adînc - în timp ce-l tot smuceam încolo și încoace în spațiul strîmt dintre balenă și vas, ca să nu-l las să fie strivit - am simțit că situația asta a mea e, de fapt, situația tuturor muritorilor, numai că, în majoritatea cazurilor, aceștia sînt legați prin legături siameze cu o mulțime de alți semeni, dacă bancherul dumitale dă faliment, te prăbușești odată cu el; dacă farmacistul îți vîră din greșeală otravă în hapuri, mori. E adevărat că, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fugise cu harpoanele și cu saulele, dobîndise dreptul de proprietate asupra acestora; în consecință, cel care capturase ulterior balena, dobîndise și dreptul de proprietate asupra pomenitelor bunuri. întrucît împricinații capturaseră balena, mai sus menționatele bunuri le aparțineau de drept. Un muritor de rînd, examinînd decizia prea învățatului judecător, ar putea ridica unele obiecții împotriva ei. Dar această afacere ascunde, în miezul ei adînc, cele două principii fundamentale enunțate în legile gemene citate mai sus și aplicate, elucidate de către lordul Ellenborough în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu pus pe tălpicile marelui război de țesut al universului. Pip vorbea despre toate astea și, de aceea, camarazii săi îl luau drept nebun. Altfel, nebunia omului este înțelepciunea cerului; depărtîndu-se de judecata muritorilor de rînd, omul ajunge în sfîrșit la gîndirea celestă care, pentru rațiune, pare absurdă și demențială; durerea și fericirea rămîn atunci de neînțeles. încolo, nu-l judecați prea aspru pe Stubb. Astfel de lucruri se întîmplă adesea în profesiunea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai multă bucurie decît mîhnire într-însul, nu poate fi un om adevărat - e fie neautentic, fie nedezvoltat. Același lucru și în ce privește cărțile. Cel mai original dintre toți oamenii a fost Omul care a pătimit pentru ceilalți, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tresară la auzul strigătului: „Uite-i jetul!“ Și atunci se reped ca să se lupte cu o altă balenă și ritualul se repetă. Bine, prieteni, dar asta înseamnă moarte de om! Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]