2,953 matches
-
și în stilul de viață pe care o ducea și putea fi spurcat la gură în compania bărbaților, deși (ca latin tradițional) nu tolera vulgaritatea în prezența femeilor 123. Era întotdeauna protocolar și rezervat în public. Nu apărea niciodată în fața musafirilor în pijama. Întrucît nu a avut o copilărie normală, poate că adultul Iorga încerca zadarnic să recupereze o copilărie de care nu se bucurase niciodată cu adevărat. Doamna Zulnia era stăpîna gospodăriei lui Iorga. Toată lumea îi spunea Grand'maman; doamna
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
amintea de acești "ofițeri superiori care nu doreau nimic mai mult în interesul națiunii lor decît distrugerea cît mai rapidă și totală a armatei în care erau forțați să slujească"76. Iorga a fost vizitat acasă și de un alt musafir purtînd uniforma rusească. Un soldat basarabean, Buzdugan, care avea să devină o sursă importantă de informații. Buzdugan era un poet autodidact care colabora la un ziar din Chișinău. El i-a explicat lui Iorga că era o himeră să te
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
face să se vândă imediat cartea“, insistau ele cu lipsă de tact. „Mesele date de Charles nu-s decât picnicuri“, a remarcat odată Rita Gibbons. Da, picnicuri, dar bune, chiar formidabile. Și dați-mi voie să declar aici că, desigur, musafirii mei au stat întotdeauna în jurul unei mese și nu și-au balansat farfuria pe genunchi; și au avut întotdeauna parte de șervete de pânză și nu de hârtie. Hrana este un subiect serios și, întâmplător, unul dintre subiectele asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Treptat, am înțeles că a te îndopa cu mari cantități de mâncăruri scumpe, pretențioase, adeseori de slabă calitate, în localuri publice, era nu numai un lucru imoral, nesănătos și inestetic, dar chiar și dezagreabil. Mai târziu, am început să ofer musafirilor mei bucurii simple, chez moi. Ce poate fi mai delicios decât niște felii de pâine proaspăt prăjită, unse cu unt, la care se poate adăuga, sau nu, pastă de pește afumat? Sau niște cepe fierte cu o conservă de carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Trebuia să ascundem taina noastră prețioasă, ca să nu fie atinsă, luată în râs, vătămată sau insultată în vreun fel. Părinții mei o cunoșteau desigur, vag, pe Hartley, dar ea nu venea aproape niciodată la noi, din cauza morbidei lor orori față de musafiri și pentru că nici eu nu le-am sugerat vreodată s-o invite. Nu bănuiau interesul special pe care i-l purtam, pentru că mă socoteau prea tânăr pentru asemenea interese speciale. Părinții ei, de asemenea, erau vag conștienți de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
într-o cutiuță de catifea. O ediție bilingvă, italiană și engleză, a poemelor de dragoste ale lui Dante, luxos legată și cu gravuri decoltate. Ultimele două articole m-au cam pus pe gânduri. Desigur, Gilbert, perfect informat acum asupra identității musafirului nostru, era frământat de o curiozitate și o agitație pe care abia de și le putea înfrâna. Și ce-ai de gând să faci cu el? — Așteaptă și ai să vezi. — Foarte bine, îmi cunosc locul. La sugestia mea, Titus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
turtiți, năuciți. Păreau absolut amețiți de atracțiile ei. Era, fără îndoială, o mare variație față de atmosfera de capelă mortuară, din ce în ce mai apăsătoare, de la Capul Shruff. — Ce dorești, Rosina? — Ce vrei să spui prin „Ce dorești?“. Ce manieră de a întâmpina un musafir! „Ce dorești?“ Mă îngâna. Ce întrebare mai e și asta? Ceilalți doi se tăvăleau de râs. Fiecare cuvânt al Rosinei li se părea sclipitor de inteligență și haz. — De ce-ai venit? — Nu poți face efortul de a te arăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuvânt al Rosinei li se părea sclipitor de inteligență și haz. — De ce-ai venit? — Nu poți face efortul de a te arăta politicos față de o veche prietenă? — Nu sunt într-o dispoziție de salon. — Văd. Și totuși ai doi musafiri fermecători, ba chiar trei, cu aleasa inimii tale. Foarte bine, n-am de gând să pescuiesc o invitație de a rămâne aici. Găsesc că asta-i casa cea mai respingătoare, mai meschină și mai antipatică în care am intrat vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dormitorul meu, Hartley în camera interioară, Gilbert pe sofa, Peregrine pe pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
n-ai de gând să faci o colecție de pantofi ai mei. Oh, Charles... nu ești supărat că am venit? — Știi că Gilbert e aici? — Da, mi-a scris, nu s-a putut stăpâni să nu se laude că e musafirul tău. — El ți-a cerut să vii? — Nu, nu, cred că voia să te aibă numai pentru el. Dar am simțit o dorință atât de imperioasă să vin, încât mi-am spus: „La urma urmei, de ce nu?“. — Ți-ai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lizzie. Acum, așezată pe un scaun, Lizzie își zvârlise sandalele din picioare, își încrucișase gambele goale, ridicându-și fusta albastră, largă și lungă, și își usca un picior. James intră în bucătărie și rămase siderat. I-am spus: — Un nou musafir. O prietenă din teatru, Lizzie Scherer. Ți-l prezint pe vărul meu, James Arrowby. Se salutară. Se auzi clopotul de la ușă. Am alergat ca un nebun văzând-o în închipuire pe Hartley în prag, bătută de vânt, deznădăjduită, căzându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Spuma nervoasă de la buza mării părea fosforescentă. Am început să hoinăresc în căutarea lui Lizzie, care dispăruse. Toată lumea părea să rătăcească pe stânci, ținând în mână pahare în echilibru precar. O bufniță țipa undeva înspre uscat, iar glasurile intermitente ale musafirilor mei sunau la fel de îndepărtate, la fel de fragile și găunoase. Voiam să-l găsesc și pe James pentru că aveam senzația că mă arătasem dur față de el. Doream să-i spun ceva, nu prea eram sigur ce anume, despre mătușa Estelle. Ea strălucise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai rog să începu să-ți aduni lucrurile, să te hotărăști ce haine vrei să-ți iei, și așa mai departe. Nu am de gând să te presez. Dar de acum înainte voi da târcoale casei voastre. Voi fi un musafir nepoftit, o să vin și o să plec ori de câte ori o să-mi facă plăcere. Și dacă lui Ben n-o să-i placă, n-are decât să consimtă ca tu să pleci, sau să mă forțeze să-l denunț poliției. Asta nu înseamnă șantaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la număr. Am început să vorbesc: — Drăguț din partea ta că mi-ai telefonat. Sunteți în trecere? Iartă-mă că nu vă invit să locuiți la mine, dar în momentul de fa]ă nu mă prea simt în stare să primesc musafiri. Nu, nu, în scurt timp o luăm din loc pe autostradă. Gilbert trebuie să se întâlnească cu cineva la Edinburgh. Știi, e vorba de piesa aceea care se va prezenta la festival... — Nu mai spune! — Oh, Charles, Charles, iubitule, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ghinioane în viața omului... Era pe 1 noiemvrie prin... ’85, sau așa ceva, într-o miercuri, ziua numelui nevesti-mii, când sună la ușă cineva: fosta mea moașă de la Zau cu soră-sa, care locuia la Târgu Mureș. Zic: Draga mea, am musafiri, am... Zice: Vai, dom’ doctor... nu-i nimica, vă căutăm noi. Și a doua zi dimineață m-o prins: Uitați-vă, e gravidă, faceți cumva, dom’ doctor, vă rugăm foarte mult... Mă, fată, hai c-o fac. Da’ o fac
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
intră în contradicție - în structura persoanei și numărului verbal - cu conținutul: • În limba literară, în exprimarea politeții, forma de persoana a II-a plural se întrebuințează pentru persoana a II-a singular: „Vă rog să vă serviți, spuse ea în timp ce musafirul se ridică în picioare.” (M. Preda) • Mai ales în limbajul literaturii filozofice și în structura proverbelor, prin persoana a III-a singular se exprimă generalul: „Cine nu muncește nu mănâncă.” • În limba vorbită, generalul este exprimat mai ales prin persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și locuțiunile prepoziționale pe baza lui cu, când funcția de complement sociativ are dezvoltare propozițională: „Dar, firește, s-a știut îndată în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după ce-o înșeală cu care-i iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când relația de dependență se exprimă prin prepozițiile cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nas, pentru că erau prea liberi și prea civilizați.” (C. Țoiu, 221), „În fond, pentru asta trăim noi actorii, mai ales actorii tineri: pentru ca să putem juca, o dată, de două ori în viață o asemenea piesă...” (M. Eliade, 274), „Apoi se adresă musafirului pe alt ton, profesoral, ceea ce-i făcu pe ceilalți să se dea respectuos la o parte.” (C. Țoiu, 118) • complement corelativ: A plecat la mare cu cei doi copii, Dana și Mihai., În loc să intre la Conservator, visul lui încă din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comunicare în cadrul grupului, deprinderi de relaționare și de lucru în grup, deprinderi de comportare civilizată. Aceste scopuri/ obiective sunt atinse prin antrenarea elevilor în jocuri de rol cu tematică diversă: „Este ziua prietenului meu (ziua mea)” „Este ziua mamei” „Avem musafiri la masa” „La telefon” „La cumpărături” („De-a magazinul”) „La bibliotecă” „La doctor” „Ne pregătim să mergem în excursie” „La spectacol / teatru” „Călătorim cu mijloace de transport (autobuzul, maxi-taxi, tren, metrou). 44 ¾ „E ZIUA MAMEI” Scop: Perfecționarea limbajului dialogat; exersarea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cât mai bun ă păstra re a vinului. Pe vremea domniei lui Ștefan, rege al Ungariei era Matei Corvin. În timp ce voievodul se gândea cum să ridice Cotnariul, s-a întâmplat ca Matei să-l invite pe Măria Sa în ospeție, ca musafir de onoare, dar nu la Buda, ci la Alba-Iulia. Regele Matei a făcut această invitație spre o mai bună înțelegere cu Domnul Moldovei, după luptele ce le purtase unul cu altul la Baia. în acea bătălie, spune cronicarul, multă moar
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sarmale . Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșa ră. - Poftiți, șopti gospodina, cu fruntea plecată, împărțind linguri albe de lemn de paltin și ieși de înd ată cu f emeile. Șătrarul aștepta să-și vadă musafirii gustând. Când observă pe fața lui ava Paul ceea ce aștepta și ceea ce dorea, rânji ușor în colțul stâng al gurii, între țepii de arici ai bărbii, însă nu cu înfruntare. Așteptă pe franțuz să-și deie părerea în limba lui
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
exteriorizarea lor). Ei preferă societatea surzilor pentru că în conversația cu auzitorii se pierd în viteza emisiilor verbale și în schimbarea frecventă a poziției ceea ce nu le permite întotdeauna să vadă fața vorbitorului și să înțeleagă mesajul. Spre deosebire de auzitori, care invită musafirii în camera de zi, surzii, consideră că este mai bine să primești invitații în bucătărie pentru că acolo lumina este mai bună, se poate sta în jurul mesei și vizibilitatea reciprocă este mai bună. Dacă auzitorii când sunt prezentați unei alte persoane
?Cultura surzilor? ? repere conceptuale by Mariana P?rc?l?bescu () [Corola-publishinghouse/Science/84061_a_85386]
-
50 ml șampanie demisec. Amestecăm cele de mai sus și punem totul în 2 pahare. Ornăm cele 2 pahare cu câte o felie subțire de portocală, pusă pe marginea paharului. Dublăm sau triplăm aceste cantități de mai sus după câți musafiri avem. Rețeta nr. 22 Băutură din căpșuni Mod de preparare: 1kg de căpșuni spălate bine se zdrobesc ca o pastă la mixer, apoi se amestecă cu 1 l de vin alb nobil sec, 350 g zahăr pudră și zeama unei
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
cu albușul și crema înăuntru. Le tăvălim apoi numai pe lateral printr-o farfurie adâncă plină cu nucă măcinată în care nu punem zahăr deloc. Aceste prăjiturele sunt delicioase, se sfărâmă și se topesc în gură, sunt un deliciu pentru musafiri. Este prăjitura mea preferată. Rețeta nr. 5 Marțipan (nu se coace la foc) Blatul: 2 albușuri bătute spumă cu 250 g zahăr pudră până se întăresc, se adaugă 3 linguri de cacao și 350 g nuci prăjite și sfărâmate cu
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
cafele, cu muzică și dansuri. Curtezanii, turci, greci și români, dornici de petreceri unde se beau lichioruri, se dansa în acompaniamentul ghitarelor, tamburinelor și castanietelor, se distrau în compania celor două femei. Când aflau, tatăl și fiul îi fugăreau pe musafiri și le snopeau în bătăi pe cele două femei, mamă și fiică, care îndurau cu stoicism bătăile. Ele se apărau cum puteau, nu-și doreau decât să-și apere fețele pentru a nu desfigurate. După scandal își vindecau rănile, depășeau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]