2,938 matches
-
sensibil judecata pe care o putem emite deja. Vor studia opera lui Carmen Sylva în sursele ei de inspirație (evenimente de viață și efectele lor asupra stărilor de spirit) și în sentimentele profunde pe care firea sa le-a adus muzei: melancolia deosebită și bunătatea. Ea a cultivat diferite genuri, patru îndeosebi: poezia, filosofia, romanul, teatrul 42. Mai ales prin roman și prin nuvele este ea accesibilă publicului francez și ocupă, pentru noi, un loc în rândul scriitorilor care merită cunoscuți
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Îi venea să plângă, dar Hedi nu plângea niciodată"*. Mustrările o tulburau; își închipuia că nimeni n-o mai iubea și nu credea în iertare. Închisă și retrasă în sine, nu se putea destăinui nimănui, nici chiar mamei sale: iar muza a fost cea care, încă de la vârsta de zece ani, i-a primit confidențele. Astfel a fost de-a lungul întregii sale vieți. Goethe spunea: Când am o tristețe, fac din ea un sonet". Carmen Sylva a găsit în poezie
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru ceilalți: "Trebuie ca poezia mea să le ia celorlalți o greutate de pe inimă". Când un scriitor își face despre arta sa o idee atât de frumoasă, de nobilă, merită să uităm de coroana regală și de asprimea mulțimilor față de muzele ce-și au tronul pe Helicon; demn este să-i acordăm ceea ce a fost ambiția inimii și vieții ei: un loc printre puzderia de simpli muritori, un scaun la banchetul fraternității, care i-a inspirat și înnobilat sufletul, un loc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Dacă-i lipsește interpretarea, rămâne descurajat în fața acestei mari societăți care i se pare atât de puternică, de înțeleaptă și de savantă. Tot ce vine de la centrul luminos, el acceptă și preferă fără greutate propriilor concepții. În fața acestei înțelepciuni, mica muză populară se retrage. Nu îndrăznește să sufle. Cea dintâi i se impune celei sătești, o face să tacă sau chiar să-i cânte cântecele. Astfel se face că l-am văzut pe Béranger, în forma sa elegantă și nobil clasică
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
unde începe o nouă viață, construindu-și o altă identitate. Cu toate acestea, umbrele trecutului nu întârzie să-l ajungă din urmă. Jane Asher - Toată lumea pierde Traducere de Cătălina Necula Jane Asher este fosta logodnică a lui Paul McCartney și muza lui de-a lungul anilor ’60. Judy și Charlie - doi oameni inteligenți, cultivați, căsătoriți de peste douăzeci de ani și având doi copii adolescenți - se confruntă cu o criză conjugală ce le aduce familia în pragul destrămării. Charlie, aflat la vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
Cortez... Urât, ce-i drept, dar cu un șarm nebun! Eu eram tânără și chipeșă, i-am căzut cu tronc; și el mie, recunosc. Povestea noastră, cât fir a avut, a fost superbă, până când a devenit imposibilă. I-am fost muză pentru toate lucrările din perioada aceea, model la propriu și la figurat. Există o sculptură, Antineea. Sunt eu. Vezi aici bustul meu. Tot de atunci e. El iubea femeia cu patimă. De fapt, cred că o iubea prin operele sale
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
care între două închinări de pahare o făcuse unuia sau altuia dintre cei prezenți. La un moment dat, chiar și comandantul Escadrilei 62, locotenentul aviator George Posteucă, a cerut să se facă liniște, deoarece și asupra lui își pogorâse harul muza epigramelor și voia să aducă la cunoștința tuturor ceea ce comisese. I s-a respectat voia și, în hazul tuturor, a citit: Când voi muri, măi fraților, Să mă-ngropați cu fața-n jos, Să mă sărute fiecare, C-am fost
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cu el pe pământul italic, dacă femeia nu s-ar fi opus din răsputeri: se pare că era dulce pe-atunci țara de baștină, Valahia turcilor, a grecilor și-a tuturor neamurilor scurse pe la poalele Carpaților. S-a încurcat cu muza asta balcanică încă de pe când trăia Gheorghe Negoițescu (ultimul său copil, Mihai, al treilea dintre cei care-i purtau numele, era, în realitate, răsadul lui Godini) și menajul lor a constat în mare măsură în producerea de urmași, ceea ce nu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se țineau vestitele cenacluri. Împins de un irezistibil îndemn, am pus masivul op al lui Călinescu în încăpătoarea mea servietă și am pornit să caut pe strada Câmpineanu casa minunată a cărei fotografie o contemplasem ca pe un locaș al muzelor. Spre decepția mea, n-am găsit casa „Sburătorului“: aveam să iau la cunoștință peste câteva ceasuri că ar fi fost cu neputință s-o găsesc, fiindcă fusese dărâmată... Verificând atunci într-o carte de telefon adresa lui Lovinescu, am aflat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
naivă (lucrarea "Munca pe teren"Ă; participare la Expoziția Națională de Artă Naivă, Pitești;2000: participă la Salonul de Primăvară al Artei Naive, Centrul Internațional de Cultură și Arte “George Apostu” de la Bacău; premiul II pentru lucrarea naivă "Pictorul și muza" la Salonul de Primăvară al Asociației Artiștilor Plastici, Iași; participă la Salonul Național de Artă Naivă din Bacău; obține premiul I pentru lucrarea naivă "Obositul" la Salonul de Toamnă al Asociației Artiștilor Plastici, Iași; participă la Salonul Național de Artă
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
cei vechi, explicația părea destul de ușoară. Uimiți de caracterul neobișnuit al acestui fenomen sufletesc, îl atribuiau zeilor. În frunte cu Platon, filosofii Eladei socoteau inspirația ca rezultat al unei intervenții supranaturale. Artiștii înșiși o considerau de obârșie transcendentă și invocarea muzei în versurile poeților e până astăzi o mărturie rămasă despre această credință. Mitologia e populată de zei ocrotitori ai artelor. Sub felurite simboluri, lumea veche împodobea cu prestigiu divin taina prin care artistul creează frumusețea. Popoarele primitive de asemenea văd
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ales de sus și învocă puterile supranaturale ale inspirației. Misiunea de a ne descoperi lumea vremelnică sub unghiul eternității se pare că depășește forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unor izvoare reale ale oricărei frumuseți. Aceasta e regula generală a geniilor bizantine care, în opera de artă, săvârșesc un înalt lucru duhovnicesc pentru care se purifică prin asceză și se fortifică prin rugăciune. Chiar atunci când Dante sau Milton invocă muza, e numai un fel de a vorbi tradițional poetic, pentru că în realitate muza lor nu are sens păgân, ci unul pur creștin. Acesta e modul teandric al culturii creștine, la temelia căreia stă permanent o rugăciune de chemare a harului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care, în opera de artă, săvârșesc un înalt lucru duhovnicesc pentru care se purifică prin asceză și se fortifică prin rugăciune. Chiar atunci când Dante sau Milton invocă muza, e numai un fel de a vorbi tradițional poetic, pentru că în realitate muza lor nu are sens păgân, ci unul pur creștin. Acesta e modul teandric al culturii creștine, la temelia căreia stă permanent o rugăciune de chemare a harului dumnezeiesc. Concepută fie mitologic, fie haric, ideea inspirației implică un plus de puteri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tine și-ți va da ție putere de pricepere, ca să le mărturisești acestea toate bisericilor Mele, spre mai mare folos tuturor limbilor. Urcînd în Paradis Dante realizează că în lucrarea sa pe mai departe are nevoie nu doar de ajutorul muzelor ci și de-al Beatricei: "O culme pîn-aicea din Parnas/ mi-ajunse; dar cu amîndouă, iacă,/ am a intra-n arena ce-a rămas". Dulcile lumini (ochii Beatricei) sînt călăuza prin Cerurile Paradisului. Din Paradisul Terestru - ultima platformă a Purgatoriului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a-și comunica gîndurile și sentimentele. Eseistul precizează: Conștiința scrisului începe, la el, printr-o conștiință a impreciziei limbajului". Eseul lui Eugen Simion este totodată și o istorie a nașterii și dezvoltării, a creșterii și consolidării conștiinței scriitoricești la întemeietori. "Muză - zice Ienăchiță Văcărescu, în cunoscuta sa Gramatică - putere dă, mă rog, la graiurile mele/ Zi-mi, cum să-ncep? În ce fel s-arăt gîndirea mea prin ele?" (apud Eugen Simion). Imperfecțiunea limbajului este, în fapt, piatra de încercare ce
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lumea concretului, fapt curios la un spirit care vrea săi îndrepte răul social. Poemul este, de regulă, o lungă demonstrație, o acumulare orizontală de abstracțiuni întărite cu alte abstracțiuni. Poemul este deliberat ținut aproape de pămînt ("Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sînt/ Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
deliberat ținut aproape de pămînt ("Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sînt/ Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru muza mea nu sînt/ Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții literare. Muzicalitatea versurilor le face uneori (observă G.
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții literare. Muzicalitatea versurilor le face uneori (observă G. Călinescu) grandioase". Prin Heliade Rădulescu, dar mai puternic prin Grigore Alexandrescu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună înflorita și Lira"4, prin care, înțelege o anumita "atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un furor poeticus și, inspirat de muze, glasul lui este, de aceea, profetic, iar el este văzut drept un mesager al zeilor. În "Republică", dar, mai ales, în "Ion", critică platoniciana, la care poetul român pare să adere, vizează tocmai acest aspect: dezvăluie alteritatea fundamentală a creației
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
află în mințile lor - cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții că își sorb cântările din undă izvoarelor de miere care curg în anume grădini și vâlcele ale Muzelor și ni le aduc nouă, întocmai că albinele, plutind și ei la fel în zbor? Poetul e o făptura ușoară, înaripata și sacra, în stare să creeze ceva doar după ce-l pătrunde harul divin și își iese din sine, părăsit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unui meșteșug spun ei, în creația lor poetica, atâtea lucruri frumoase despre faptele de care se ocupă, ci printr-un hâr divin, fiecare dintre ei este în măsură să creeze poezie frumoasă numai în genul în care i-a dat Muză avânt: unul ditiramb, altul encomii, altul versuri pentru pantomime, altul poeme epice, altul iambi, în rest însă fiecare nu este decât un neputincios 6. Ulterior, Romantismul, după cum știm, a "sacralizat" poetul și l-a consacrat drept "preot al acestei religii
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
O bună parte din aceste teme ce l-au preocupat îndelung pe poetul român și ele se regăsesc în conferința despre Arthur Rimbaud, ținută șaptesprezece ani mai tarziu, în 1947, dovadă că, deși Ion Barbu încetase să mai răspundă chemărilor muzelor, interesul său pentru poezie a rămas viu. Conferință pare să reia firul meditației barbiene asupra creației și cunoașterii poetice și a relației acesteia cu știința, de acolo, de unde o lașase în parafrază din 1931, si sa o conducă mai departe
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bard, el se pune în locul eroului și combină independent cu ajutorul propriei imaginații, laudă faptelor strămoșilor eroului; reînvie mituri străvechi, ori exprimă propria și profundă lui viziune asupra vieții, bogăției, puterii, asupra a orice este măreț și onorabil, sublimitatea și farmecul Muzelor, dar, mai presus de toate, demnitatea bardului. În consecință, în poemele sale, el nu este prea preocupat de onoarea eroului a cărui faima o răspândește în acest fel, cât să se facă el însuși auzit, ca poet. Nu el are
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]