3,243 matches
-
fizic și psihic, iar copilăria alunecă spre adolescență, o altă perioadă frumoasă din viața noastră. Rețeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârșita, cântecul duios al mamei, vorba înțeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Ianculescu Raluca-Eden, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator Pânișoară Elena-Ștefania
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este doar al meu. Frunzele ce ieri erau aruncate peste tot, nu mai existau; probabil domnul Mirescu le curățase pe toate. Copacul era dezbrăcat și înghețat de frig, iar cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
puțină cafea este toamna, iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusețe trecătoare, are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora se schimbă total. Acum câtva timp livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
El strălucea datorită copilăriei mele, dar odată cu apariția adolescenței, copilăria începuse a se sfârși, la fel și Curcubeul copilăriei mele. Copilăria are o rețetă unică nescrisă: o rază de soare, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea , un curcubeu, un câmp înverzit și o mare nesfârșită de un albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
VIII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Cel dintâi vis al anului Cu mult vreme în urmă, când Timpul era prizonier al Metaforei, când balsamul dulce al florilor topea pătura de cristal a fulgilor de nea, când rugina toamnei șoptea florilor de cireș poveștile păsărilor călătoare ce colindau pământul însoțite de un vâslit de foșnete domoale, exista un anotimp misterios numit ”cel dintâi vis al anului”. Acest anotimp era deosebit, căci doar o singura clipă ascundea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam, Janika și cu mine, că dacă n-o prindem, ne nimerește direct în cap, zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit copii dați pe mâna lui nea Gică, se zvonea că s-a făcut antrenor la juniori pentru că adulții nu-i mai suportaseră brutalitățile, l-au prins odată și l-au caftit bine, de atunci nu i-au mai dat voie să antreneze echipa uzinei, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
le oferea totul, și arbitrilor le oferea totul, la campionate Avântul era imbatabil, știam deci că n-avem nici o șansă și ne era tare frică. Lui Janika îi era și mai frică decât mie, până și pentru dimineața dinaintea meciului nea Gică programase un antrenament special cu noi, portarii, și cum mergeam noi în zorii zilei la antrenament, deodată Janika s-a oprit în fața bazei sportive, și-a dus mâinile la burtă, luptându-se cu greața, apoi a început să vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a spus că doar acum, văzând baza sportivă, și-a adus aminte de visul lui, visase cum nea Gică îi zdrobește glezna, i-am dat sticla mea cu apă, să-și clătească gura, mi-a spus că în vis nea Gică îl lovea peste glezne cu țeava de fier, de-i dăduseră lacrimile, mai are încă în fața ochilor mutra roșie și lucioasă a bătrânului, și că lui nu-i pasă, el se duce acasă, nu vine la antrenament, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ne-am echipat în liniște, n-am îndrăznit să vorbim, ne era frică să nu tragă nea Gică cu urechea, îi plăcea să știe ce se spune despre el pe la spate, Janika era foarte palid, când am ieșit din vestiar, nea Gică ne aștepta la marginea terenului, stătea de vorbă cu unul dintre ofițeri, când ne-a văzut, ne-a făcut semn cu mâna, balizele erau instalate, cele două perechi de jambiere cu plumb, pregătite, astea erau niște jambiere din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la marginea terenului, stătea de vorbă cu unul dintre ofițeri, când ne-a văzut, ne-a făcut semn cu mâna, balizele erau instalate, cele două perechi de jambiere cu plumb, pregătite, astea erau niște jambiere din piele, tot invenția lui nea Gică, în care se puteau vârî bare de plumb ca să fie mai grele, ni le-am pus, apoi am început să alergăm de-a lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
erau niște jambiere din piele, tot invenția lui nea Gică, în care se puteau vârî bare de plumb ca să fie mai grele, ni le-am pus, apoi am început să alergăm de-a lungul pistei cu obstacole, după un timp, nea Gică l-a lăsat pe ofițer, a venit la noi și ne-a pus să facem sărituri pe loc, la un moment dat Janika nu fusese destul de rapid, l-a trosnit cu bastonul peste picioare, Janika a căzut, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte vara în piața mare, în fața statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki, obișnuia să cânte vara în piața mare, în fața statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
statuii ecvestre, strângea în pălărie bani de bere, vin și pălincă, am făcut semn cu capul spre nea Miki și am ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă așa e, dacă acordeonul e chiar ăla al lui nea Miki, iar după felul în care Prodan a scuturat din cap, mi-am dat seama că e chiar acordeonul lui nea Miki, și atunci, mișcându-se Prodan din loc, chinga acordeonului s-a desfăcut, iar acesta, umflându-se cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ridicat din sprâncene, întrebându-l pe Prodan din priviri, dacă așa e, dacă acordeonul e chiar ăla al lui nea Miki, iar după felul în care Prodan a scuturat din cap, mi-am dat seama că e chiar acordeonul lui nea Miki, și atunci, mișcându-se Prodan din loc, chinga acordeonului s-a desfăcut, iar acesta, umflându-se cu aer, a scos un sunet, și atunci nea Miki s-a oprit și s-a întors, am văzut cum își înclină capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-i, ți-e frică de căcănarul ăsta de Prodan, m-a întrebat, eu nu i-am răspuns, în schimb i-a răspuns Prodan, sigur că-i e frică, a zis, ce, parcă matale nu ți-e frică, la asta nea Miki n-a mai spun nimic, a făcut doar un pas spre bancă, scoțându-și ochelarii negri, mie nu mi-e frică, eu am fost soldat, a spus, eu am văzut de câteva ori moartea cu ochii. Pe nea Miki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu mai auzisem nimic asemănător, nea Miki a început să-și miște capul pe ritmul muzicii, și atunci Prodan a început și el, încet, să dea din cap, între timp ritmul se accelera, vedeam degetele lui Prodan și degetele lui nea Miki dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dansând pe clape și butoane, era greu de spus ale cui erau degetele acum, părea că Prodan cântă singur, fără ca nea Miki să-l dirijeze, și părea că amândoi dansează, mișcându-și trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în formă de pește, nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt lama briceagului direct în burtă, atunci amândoi au scos un răcnet, pentru o clipă nea Miki s-a aplecat peste acordeon, a făcut apoi un pas înapoi și, împiedicându-se de damigeană, era să cadă iar, Prodan și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de sânge, iar briceagul ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe genunchi, aruncând cele două jumătăți în spatele băncii, pe pietriș. Cifre După catalog, trebuia să fac de serviciu cu Szabi, dar, în luna mai, Szabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea sânii deja destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis s-a făcut Iza fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat în picioare, nea Klidész s-a dus la catedră, a trântit catalogul din toate puterile, ca de obicei, și s-a uitat la noi, așteptând raportul, trebuia să-l dau eu, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și el auzise că nu-s deloc preistorice, că le-ar fi făcut minerii din plictiseală, și le acoperiseră apoi cu pământ pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele de lut, la vreo zece metri de puțul în care băltea apa, era o rulotă dintr-alea pe roți, în care stăteau de obicei constructorii pe șantiere, când am trecut pe lângă ea, Zsolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
șantiere, când am trecut pe lângă ea, Zsolt a spus c-ar trebui să intrăm și să vedem ce-a lăsat bătrânul moștenire, dar Csabi și-a făcut cruce, spunând că ferească Dumnezeu să intrăm acolo, fiindcă am tulbura fantoma lui nea Vasile, și că de altfel toată zona e bântuită, la care Zsolt a spus că astea-s numai eresuri, superstiții, el nu crede în fantome, cu toate că auzise că și fundul lacului e plin de oseminte, dar nici asta nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca să se uite, iar nea Vasile nu poate s-aibă o fantomă, pentru că ele nici nu există, și spunând astea și-a scos de la brâu ciocanul, a lovit de câteva ori în peretele barăcii, strigând să se ivească fantoma lui nea Vasile dacă are curaj, și atunci la început nu s-a întâmplat nimic, dar apoi s-a auzit mișcare în baracă și un mârâit și scârțâieli și gemete, și deodată toată baraca s-a zguduit, iar eu m-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]