75,178 matches
-
răbdare și constanță pentru a ajunge la un rezultat important analizând un vierme, un pește sau o muscă. Cu toate acestea, astăzi luăm în serios ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chiar, este marcată de pasiunea pentru ordinea lucrurilor și pentru relațiile umane. Asta m-a ajutat să înțeleg mai bine un principiu fundamental al evoluției antropologice: acolo unde apăreau nevoi vitale ale omului Antichității, acolo unde se manifestau urgențe și necesități în raporturile interpersonale, se impuneau imediat unele orientări practice de conduită: determinate de obiceiuri și convenții, criterii, reguli, norme, indicații de tip etic. Aceste orientări de conduită ce au fost observate pe parcursul a milenii trebuia deci, se poate spune, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
marile religii universale și de a trasa motivația filozofică a ideii mele, reluând ceea ce deja scrisesem cu treizeci de ani în urmă în cartea mea Există Dumnezeu? Pe acea bază reușisem să includ în programul Proiect pentru o etică mondială necesitatea unei coaliții între credincioși și necredincioșii. Tocmai cu privirea la humanitas, adevărata umanitate, fusesem în măsură să formulez destul de repede următoarea diferență elementară între bine și rău ca normă fundamentală pentru o moralitate umană autonomă: binele nu este doar ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi atât de rău! O întrebare care în anumite situații ne-o putem pune nouă înșine. Răspunsul elementar este că omul, provenind din regnul animal, a trebuit să învețe să-și domine, prin rațiune, instinctul de a-și satisface propriile necesități foame, sex, autoconservare și să se comporte uman cu semenii săi. Și astăzi fiecare trebuie nu doar să dezvolte încă din copilărie o încredere de fond, dar să învețe a-și controla motivațiile, nevoile și interesele chiar și cele marcate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de mai mult de un deceniu a dobândit o și mai mare importanță. Pe lângă eșecul piețelor și al instituțiilor, este evident și cel al eticii. De aceea în legătură cu această criză se vorbește peste tot de o întoarcere la morală, de necesitatea eticii în economie, politică, știință și îndeosebi în sport, un mediu tulburat de numeroase scandaluri. Dar nu este suficient că filozofii vorbesc numai de imperativul categoric, teologii doar în sens abstract de conștiință, iar politicienii, liderii economici, oamenii de știință
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și îndeosebi în sport, un mediu tulburat de numeroase scandaluri. Dar nu este suficient că filozofii vorbesc numai de imperativul categoric, teologii doar în sens abstract de conștiință, iar politicienii, liderii economici, oamenii de știință, directorii și funcționarii sportivi de necesitatea încrederii, de conștiința propriei responsabilități și conștiinciozități. Trebuie mai degrabă să fim concreți și practici, să avem curajul de a vorbi despre valori și standarde etice cu un conținut bine precizat: fără a rămâne încurcați în discuții despre detalii morale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un sens "mic" în viață. Acceptă una dintre diferitele oferte de sens care există în diferitele contexte ale vieții umane: găsesc un sens în muncă, timpul liber, sport, colaborare, iubire. Sau îl găsesc în cultură, artă, muzică sau, împinși de necesitate, în terapie și sprijin psihologic. Toate acestea se cer luate în seamă. Mi se pare totuși că, în ciuda tuturor acestor experiențe de sens parțiale, rămâne oricum deși adesea ignorată, reprimată, sufocată, înnecată sau "sedată" dorința insațiabilă a unui sens ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
elemente concrete și obiective, într-un spirit de disponibilitate și interes pentru dialog. Cu cât citeam mai mult, călătoream, vorbeam, ascultam și învățam, cu atât mai clar îmi era că dialogul interreligios nu era o chestiune academică. Dialogul este o necesitate politică și religioasă, fundamentală pentru pacea națiunilor. În 1984, în concluzia introducerii mele la dialogul cu islamul, hinduismul și budismul, publicată sub titlul Christentum und Weltreligionen (Creștinismul și religiile lumii), am formulat pentru prima dată fraza: "Nu există pace mondială
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai vorbim despre clișeul complotului, acela al societăților secrete dedicate cultului lui Graal: credință ce trebuie să fie imputată, nu în cele din urmă, înaltelor ierarhii ale Bisericii (nu doar cea romano-catolică) care au neglijat, iar uneori chiar au împiedicat, necesitatea clarificării. Doctrina oficială a Bisericii, enciclicile, catehismele, scrisorile pastorale și predicile au ascuns foarte adesea "poporului" rezultatele analizei istorico-critice a Bibliei, lăsându-l în obscuritate, de exemplu, cu privire la originea Evangheliilor și a diferitelor genuri de relatări biblice. Chiar și în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu ușurință pe locuitorii deșertului, pe beduinii și comercianții Peninsulei Arabice. Era nevoie tocmai de un profet arab, influențat de ebraism și de iudeo-creștinism, pentru a convinge aceste triburi politeiste să îmbrățișeze credința într-un Dumnezeu unic și să recunoască necesitatea unei dreptăți sociale. La șapte secole după Cristos, se dezvoltase în mod surprinzător cu o extraordinară rapiditate o nouă religie universală, cea mai recentă: Islamul. Dacă m-aș fi născut în vreo parte a centurii verzi dintre Maroc și Indonezia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
plasament nu se înregistrează îmbunătățiri semnificative. Mai mult potrivit raportului GIASAI, elaborat în 2002, în 1999 lipsa de fonduri a dus la o criză acută determinând Comisia Europeană să acorde un ajutor umanitar de urgență constând în obiecte de primă necesitate pentru copiii din instituții, caz fără precedent între țările incluse în procesul de aderare la UE. În perioada 2001-2004 se produc din nou o serie de schimbări. Principala schimbare în 2001 este moratoriul prin care se interzic adopțiile internaționale, moratoriu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de resemnare: va vorbi dacă va vrea Dumnezeu, sau se va remedia până la urmă și cu învățătura. Mecanismele de coping în abordarea acestor probleme sunt variate. Identificăm 2 cazuri în care respondentele au solicitat sprijin psihologic și înțeleg și susțin necesitatea acestuia. În alte două cazuri, respondentele nu cunosc "cum ar putea să le ajute un psiholog". O respondentă se întreba Ce ar putea să-i facă? O encefalogramă?, în timp ce o alta considera că Eu cred că trebuie să-l educăm
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a fost, să zicem, unul "furtunos", cu un articol despre "Judecata de Apoi", publicat la 19 februarie 192871, la scurt timp, cronologic vorbind, după deschiderea Crematoriului Cenușa la București. Articolul se dezvolta pe tematica imprevizibilului moment al morții și a necesității creștinului de a fi mereu pregătit pentru aceasta. Însa nu se menționa absolut nimic despre incinerarea cadavrelor. Dintre articolele cu tematică religioasă directă apărute în Cultura Poporului, se remarcă un ciclu de cinci articole scrise de către arhimandrit, centrate pe "tâlcuirea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
156. Această concluzie îi deschidea pârtia criticii deschise asupra forurilor superioare ale Bisericii Ortodoxe Române și a unor preoți ortodocși care considerau cremațiunea o operă francmasonă. El reliefa faptul că asemenea caracterizări aparțineau în mare măsuri clericilor, "după interes și necesitate". Însă aceste atitudini, din partea Bisericii Ortodoxe Române, nu constituiau o noutate după Șerboianu, ce invoca ca precedent graba nejustificată și neexplicată publicului larg de schimbare a calendarului de către forurile ortodoxe. Din nou, Șerboianu invoca, drept exemplu apropiat cremaționiștilor, situația cultelor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa numitul "Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era însoțită de un ceremonial oarecare, în legătură cu credința religioasă a celui dispărut și cu sentimentele de iubire și fraternitate a celor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de înmormântare aparte și că aici vin numai liber cugetătorii și ateii cari nu au niciun fel de Dumnezeu. Spre cinstea lor însă, aceste gogorițe, nu au fost scrise de mireni (civili), ci de unii preoți, cari după interes și necesitate fac negru din alb și alb din negru. Vreți o dovadă din zilele noastre? Iat-o: Sinodul bisericii noastre, ortodoxă română, a schimbat stilul vechi pe stilul nou. Nimic de zis, din punctul de vedere științific și al unor cerințe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vocea mai cu înlesnire. Mai înainte, în regiunea stomacului, este legată cealaltă parte a sufletului muritor, care se ocupă numai de grijile grosolane ale vieții animale. Cel dintâi suflet al omului este inteligent și liber. El nu se supune nicidecum necesității, ca restul naturii. El poate să reziste aplecărilor sale. Aceste credințe nu erau, cu toate acestea, universale. Dogma fatalității, adoptată de poporul de jos, ridică sufletului responsabilitățile faptelor sale. Învățătura lui Socrate îi arată obscuritatea. Din expunerea religiunii Grecilor se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aducem întrucâtva aminte, fără însă a-l executa în totul după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație a trebuit să se supună, chiar și fără vrere, necesităților timpului cum și mediului social. Am reținut, deci, din testamentul înaintașilor noștri numai ideea de Dumnezeu, de credință într-o viață viitoare și de nemurirea sufletului, pe care le-am îmbrăcat în haina imaginației noastre și le-am dat putere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
economiei divine pentru mântuirea omului până la venirea Mântuitorului, care dete Noul Așezământ sau Testament. Ambele fiind opera lui Dumnezeu și având același scop sunt unire și poartă numele de Sfânta Scriptură sau Biblia. 218 Învățații evrei au simțit și ei necesitatea unui cod explicativ al Legii Vechi (a Vechiului Așezământ), pe care l-au numit Talmud (carte de-nvățătură) și care, la-nceput, se compunea din două părți Mișna (repetire) și Ghemera (îndeplinire, întregire). Mai târziu s-au mai făcut explicații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu sunt legile conștiinței, nu sunt legile teoretice legate de modul în care ne reprezentăm lucrurile și le gândim, ci sunt legi practice, legile vieții. Ca atare, găsindu-și originea în subiectivitate, ele se prezintă și acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reprezentăm lucrurile și le gândim, ci sunt legi practice, legile vieții. Ca atare, găsindu-și originea în subiectivitate, ele se prezintă și acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivitate, ele se prezintă și acționează sub formă de necesități, în sensul pe care îl vom atribui acestui cuvânt, cu condiția ca zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]