2,868 matches
-
Sussex, a scris cel mai bun roman publicat vreodată despre războiul civil american deși, la vremea respectivă, el nici nu se născuse măcar. Henry are cel puțin o experiență limitată a războiului, după ce În tinerețe a fost spectator tulburat și neliniștit, scutit de a lua parte În urma unei obscure afecțiuni a coloanei, dar cu doi frați mai mici care au luptat cu vitejie de partea unioniștilor. Nu avea să uite niciodată vizita pe care i-o făcuse lui Wilky, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parcursese În fugă cele câteva sute de metri pe West Street, de la Lamb House. — Burgess, trebuie să vii, spuse ea. I s-a făcut rău lu’ domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de povestire de groază și literatură de epocă avea să se dovedească mai ușor de reluat, dar Îi lipseau voința și puterea pentru a reîncepe lucrul la el. La sfârșitul lui noiembrie trecu iar printr-o perioadă de nopți succesive neliniștite, fără somn, care Îl secară de energie Într-o asemenea măsură, Încât nu Își mai putea rezolva decât corespondența zilnică. În prima zi a lui decembrie Încheie o scrisoare către nepoata sa din America, Peggy, cu formula: „stiloul Îmi cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o seară stropită din belșug cu alcool, să Îl sărute pe gură, Henry Își luă tălpășița și nu se mai Întoarse niciodată. La Paris nici nu-i trecuse prin minte că Jukovski ar fi putut fi pederast și se Întrebă neliniștit acum dacă existase În comportarea lui ceva care să fi Încurajat o astfel de bănuială legată de propria persoană. Desigur, Își trecea uneori brațul pe sub cel al rusului În timpul plimbărilor Îndelungate sau Îl prindea de umăr În vreme ce sublinia mai pătimaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai ales când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular sau sintaxă... la perfecție... nu că aș putea pretinde că pricep ce Înseamnă perfecțiunea În acest... acest... Simți cum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai stresul urărilor de rău anonime, venite pe fir. — Vreau să ții totul pentru tine, Bob, spuse Alexander Într-un târziu. Nici o vorbă trupei și, orice ar fi, nu-i pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a schimba impresii despre Guy Domville. Nimic nu ar fi putut fi mai puțin binevenit, dar, ca și funebrul dineu organizat pentru actori cu o seară Înainte, trebuia Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse mâna și Îl privi neliniștit și trist. Dragul meu, spuse el, vreau să Îți spun o vorbă despre seara de ieri și apoi tac. Ai scris o piesă minunată, plină de poezie, simțire și probitate morală. Huliganii care au huiduit aseară și-au arătat propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prea multe de spus pe marginea meniului și aprobă sugestia ei prudentă de „a utiliza“ ingredientele rămase În urma vizitei lui Gosse. — Altceva? o Întrebă el, văzând-o că zăbovește. — Păi, da, ar mai fi ceva, spuse ea, răsucindu-și cam neliniștită baierele șorțului. Mă Întrebam dacă v-ați gândit vreodată să angajați un băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul? — Ne-ar fi de folos, domnu’ James. Cineva care să facă cumpărăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
convergența tuturor acestor evenimente pare să dea naștere unei imagini coerente, care leagă vieți și morți disparate așa cum o fac romanele, cu un efect patetic artificial, dar irezistibil. Alice se trezește plângând inexplicabil. Ce s-a Întâmplat, mamă? o Întreabă neliniștită Peggy. Doamna James clatină din cap, Își trage nasul și se șterge la ochi cu batista. — Nu știu. Totul pare atât de trist. — Doamna James plânge, raportează Minnie la bucătărie. Asta n-am mai văzut-o până acum. După-amiază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
alții îți sunt cel puțin indiferenți. Spre exemplu mie îmi plac acele ființe interesante, inteligente, civilizate și cu ceva unic în ei. Nu prea dau doi bani, să-l numim aici pe Gina, de care am auzit cu toții (Tânăr și neliniștit), și chiar îmi displac Victor, Nick, Danny etc. · Să nu privești în urmă. Numai înainte. Însă, să ții minte și să crești. Să nu eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu poftele mele Mi-am sprijinit fruntea de geamul răcoros al rugăciunilor mele Mi-am amintit că: Oricine va invoca numele lui Dumnezeu Va fi mîntuit"." Am invocat numele lui Iehova și-am așteptat..." Eu - șopti Gabi cel Norocos - arunc neliniștit pătura sub care ne camuflasem. La cinci metri de mine, totul normal. La zece metri, un tip care citește, tipe care ascultă, inși ce se foiesc, pregătindu-se de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea incantației, jumătatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ocupați cu discuțiile voastre despre fizică cuantică și plăci tectonice. Sunt foarte flatată că insignifianta mea persoană figurează în agenda voastră cea prețioasă. Ambele femei au tăcut. Deborah mesteca leneș în cafea, în vreme ce Julia își aranja furioasă șervetul, întrebându-se neliniștită ce putuse James să povestească despre ea. Dacă povestise ceva, desigur. Se putea foarte bine ca Deborah să-i fi întins o capcană, nu? Dar Julia nu era sigură de nici una dintre variante, iar remarca femeii o tulburase. Deborah și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a magicianului, extrem de frumoasă și foarte proastă. — Lotti, i-a explicat Deggle cu un aer stânjenit. Lokki și Lotti, înțelegi. în sufletul lui Vultur-în-Zbor se aduna frustrarea, frustarea acumulată timp de secole. — Deggle, a spus el, neluând în seamă protestul neliniștit al Marelui Lokki, cred că e timpul să încetezi să mă mai prostești. — Dar, dragule, i-a zis Deggle - iar acum ochii săi nu mai scânteiau -, e atât de ușor! Vultur-în-Zbor era cât pe ce să comită un act violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajungea acum la un moment critic. în plus, mai exista și crucea pe care se părea că de-acum trebuie s-o poarte tot timpul, răspunderea pentru viața lui Virgil, salvatorul, călăuza și prietenul său. Cum oare, se gândi el neliniștit, cum se face că pun în pericol viețile și fericirea tuturor celor pe care-i ating? N-am vrut niciodată să fie așa. Ca și când i-ar fi citit gândurile, Virgil zise: — Nu-ți face griji în privința mea. Mă bucur c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Te duci la Trandafir! Un trandafir făcut din piatră. Vine către mine, pot să-l țin în mână. Sunt pe cale să țin în mână trandafirul, să țin în mână trandafirul, să țin în mână... Nimic. Deschise ochii. Virgil îl fixă neliniștit. — Ce se-ntâmplă? strigă el. E Grimus? Se luptă cu tine? Nu poți să treci dincolo? Voință, voință! Asta e important. Unde există voință, există și o Cale. — Virgil, rosti încet Vultur-în-Zbor. Asta nu e Poarta. Bineînțeles că e, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
văzându-i paloarea feței, întrebând-o dacă se simte bine. Karina o vedea ca prin ceață și nu înțelegea nimic din ce-i spunea aceasta. - Să vă aduc un pahar cu apă? o întrebă pentru a doua oară domnișoara din ce în ce mai neliniștită văzând că ea nu răspunde. - Da, vă rog! Chiar am nevoie de puțină apă, spuse Karina, revenindu-și puțin. - Veniți cu mine, trebuie să stați jos până vă reveniți! o luă de braț și o ajută să ajungă la cel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
până vă reveniți! o luă de braț și o ajută să ajungă la cel mai apropiat scaun. Karina bău toată apa din paharul pe care-l primi, fără să se oprească. Îi întinse paharul femeii care o privea în continuare neliniștită și o rugă să-i mai aducă unul. De data aceasta bău apa cu înghițituri mici. Vânzătoarea o lăsă singură, fiind chemată să ajute cu informații un cumpărător. Inima îi spusese că era el, cel pe care îl căuta și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii. Devin tot mai neliniștit. Am sentimentul că o gură de dincolo vrea să mă soarbă. Trag. Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
devenit un expert deosebit de plicticos În chestiuni olfactive și de dispersie a urinei. —Scuză-mă, Kate, dar Îți dai seama câte „insulte“ poate suporta În medie un scutec? —Mulțumesc, dar asta puteam afla și de acasă. Asistenta mea mă privește neliniștită: Nu o să țină, nu? —Ce, planul? Nu, scutecul. Bineînțeles că nu. Cât de sigură ești, Kate? Dacă Bunce Înregistrează un succes, nu o să pot suporta. — Păi, tata l-a proiectat, deci e menit să fie o catastrofă. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Într-un cran săpat ca-n piatră fierb gîndirile-i de fier. Dar el cade - și s-așază ale mării nalte unde. A dreptății aspră rază în popor adânc pătrunde, Zilele de îngrozire s-a contras într-un fantom; Dar puteri neliniștite, ce trăiesc în adâncime, Ar vrea țărmul să-l evadă, să înnece cu mărime Lumea. Ele se concentră în suflarea unui om, Mare, că-i purtat pe umeri de adânci și mândre vremuri Căci gândiri, cari ieșise dintr-a lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O pausă. - Când se ridică iar, scena e ca întîiu, - același trunchiu, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat din somn neliniștit, cu visuri de impresiune puternică. Fruntea sa e ostenită și fața în delir adânc. Musica melodramisă, încet, aria lui: Deșteaptă-te Române. - El o declamă încet și expresiv). l3. SUS ÎN CURTEA CEA DOMNEASCĂ (cca 187O ) Sus în curtea cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu aceiași ochi acuzatori și aceeași prezumție de vinovăție. Eram realmente un călător nevinovat, nu făceam niciun fel de contrabandă, exceptînd visul cu ochii deschiși de a-mi trece pe șest fratele peste granița spaniolă, și totuși mă simțeam la fel de neliniștit ca un deținut care Își Încalcă termenii eliberării condiționate și știam cum va fi răspuns Frank la acuzațiile fictive care conduseseră la arestarea lui În Clubul Nautico din Estrella de Mar. Eram convins de nevinovăția lui și presupuneam că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]