5,657 matches
-
tata mă temeam eu. Din fericire, trebuia să plece la țară, unde căuta un teren de luat în arendă. S-a întors peste câteva săptămâni, însă soarta ne înecase deja necazurile, și pe ale mele și pe ale lui, în nenorociri încă și mai mari. ANUL INCHIZITORILOR 904 de la hegira (19 august 1498 7 august 1499) În anul acela, Hamed dezrobitorul a murit, supus fiind la tortură într-o temniță din Alhambra; avea nu mai puțin de optzeci de ani. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comandat așternuturile de pat și patul de decor, iar rochia lui Mariam e deja gata. — Trebuie să-i vorbești tatălui tău, doar lui, căci, dacă oricine altcineva s-ar amesteca, s-ar îndărătnici și nimic n-ar mai putea împiedica nenorocirea. I-am urmat întocmai sfatul. Am cerut mamei să verifice cu ajutorul Sarei dacă informațiile lui Harun erau adevărate. Bălțata a confirmat totul o săptămână mai târziu, nu înainte de a mă fi pus să jur pe Coran că n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese capturat pe când avea șapte ani în orașul Arzilla și dus în Portugalia, unde petrecuse ani lungi de captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie și evocând nenorocirile Andaluziei. Când, după două ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat și a făgăduit să facă în așa fel încât afacerea asta să ajungă la urechile părintelui său. N-a mai avut vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teafăr. În ziua aceea am regretat că Mariam nu e sora mea; abia peste trei ani m-am bucurat că nu sunt decât prietenul fratelui ei și că pot visa la ea așa cum un bărbat visează la o femeie. Apoi nenorocirile au început să se abată peste fata cu ochii tăcuți. Strălucitor de fericire până în clipa aceea, chipul Iscoditorului se posomorî la ultima frază. După care se destinse iarăși. — Chiar de-ar fi trădat-o lumea întreagă, amintirea de la hamam m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat rămas-bun de la suveran, mi-a poruncit să mă întorc a doua zi, căci dorea să-mi ceară sfatul în legătură cu finanțele regatului. De acum, mă găseam în preajma lui zi de zi, asistând la audiențe, primind uneori eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cel din Bornu, mult mai important decât precedentele, dar în care ne-am ferit să zăbovim. Într-adevăr, încă de la intrarea noastră în capitală, am dat peste un alt grup de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări avea niște foarte ciudate obiceiuri. Simțea o asemenea plăcere să-și etaleze bogăția, încât harnașamentul cailor lui era din aur, la fel ca vesela palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Fără îndoială, niciodată nu-și va mai regăsi apusa glorie. Dumnezeu a voit ca eu să fiu martor la această decădere, cât și la năpastele care au precedat-o. Pluteam încă pe Nil, visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu capul ușor înălțat pe o bârnă de lemn, legănat de flecăreala marinarilor care se pierdea armonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
otomanii se pregăteau să năvălească în Siria și în Egipt, am răspuns printr-o înjurătură la adresa tuturor femeilor de pe pământ, îndeosebi la adresa blondelor circaziene, ceea ce interlocutorul meu, spre marea mea uluire, încuviință cu zel, ca și cum asta era explicația evidentă a nenorocirilor viitoare. De-a lungul întregului drum până la Cairo, Nur a fost nevoită să suporte reproșuri și sarcasme. Dar, încă din a treia zi de la sosirea noastră în capitală, a trebuit să recunosc că nu greșise prea tare când o pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aude până aici. Îi mai mulțumesc și pentru că m-a lăsat în viață și în bună tovărășie. Oare nu-s astea trei motive evidente ca să spun Alhamdulillah? S-a ridicat. — Nu-I cer niciodată lui Dumnezeu să mă ferească de nenorociri; doar să mă ferească de disperare. Ai încredere: când Cel-de-Sus îți dă drumul cu o mână, te prinde cu cealaltă. Abbad grăia adevărat, fiule, mai adevărat decât credea. Nu lăsasem oare la Mecca mâna dreaptă a lui Dumnezeu? La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-ai părăsit familia de ani buni, nu te poți aștepta la nici o veste bună. Chiar dacă mi-ai spune că Nur a mai făcut un copil, tot nenorocire s-ar chema. Socotind de bună seamă că sarcina lui ar deveni încă și mai puțin lesnicioasă dacă m-ar lăsa să continuu cu gluma, prietenul meu se decise să vorbească: — Nevasta ta nu te-a așteptat. N-a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să acționăm în numeroase direcții spre a îndepărta primejdiile. Trebuie, înainte de toate, să ne împăcăm cu Francisc, ceea ce nu e un lucru ușor. De treizeci de ani, regii Franței încearcă să cucerească Italia. Sunt pe bună dreptate socotiți răspunzători de nenorocirile care năpădesc peninsula, trupele lor fiind acuzate că aduc cu ele epidemii și distrugere. Mai trebuie să convingem Veneția, Milano și Florența să-și dea uitării disputele, pentru a face front comun împotriva imperialilor. Își luă o voce învăluitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să te vadă. — I-ai spus că eram în temniță? — Da! Am preferat să aibă pentru tine mai curând un ultim gând de îngrijorare, decât unul de dezaprobare. * * * Pentru a se face iertat că fusese încă o dată un mesager al nenorocirii, Abbad îmi adusese de la Tunis un sipet care conținea voluminoasele mele note de călătorie, datorită cărora aveam să mă pot pune pe treabă întocmind lucrarea ce-mi fusese ades cerută de la venirea mea la Roma: o descriere a Africii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
afla în nordul Italiei, alături de Giovanni, pe care-l observa cu un amestec de admirație și de furie: Dă dovadă de o mare vitejie, dar își riscă viața în cea mai măruntă încăierare. Or, dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire, ne-ar fi cu neputință să stăvilim valul imperialilor. Consemnate într-o scrisoare adresată papei, aceste doleanțe n-au fost cunoscute la Roma decât atunci când rămăseseră fără obiect: atins de o ghiulea de la un tun ușor, șeful Cetelor Negre se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe ale Cartaginei, acolo la umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care mă cheamă sau eu sunt cel care chem nenorocirea? O dată mai mult, fiule, sunt dus de marea asta, martoră a tuturor peregrinărilor mele și care te duce acum și pe tine spre prima ta pribegie. La Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umbra lor mă pândește uitarea, spre ele se abate viața mea după atâtea naufragii. Devastarea Romei după pedepsirea orașului Cairo, focul de la Tombuctu după căderea orașului Granada: oare nenorocirea e cea care mă cheamă sau eu sunt cel care chem nenorocirea? O dată mai mult, fiule, sunt dus de marea asta, martoră a tuturor peregrinărilor mele și care te duce acum și pe tine spre prima ta pribegie. La Roma, erai „fiul Africanului“; în Africa, vei fi „odraslă de rumi“. Oriunde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străluceau pe chipul întunecat. — Pune-o la gât. Bărbatul făcu un gest de salut și se îndepărtă în fugă spre sat, grăbit să scape de primejdie, de monștrii, spiritele și balaurii pădurii, dar, mai ales, de gladiatorul care aducea numai nenorociri. Valerius își petrecu șnurul de piele după gât, vârî amuleta sub haină și o strânse la piept. Dădu pinteni calului și, precedat de Lurr, o porni în trap mărunt pe o potecă ce se pierdea printre copaci. Se întoarse. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știe că la ora asta guvernatorul doarme? Bucătarii, ajutoarele lor și sclavii se îngrămădiră la fereastră. Nu puteau să audă ce le spuneau Valens și oamenii lui gărzilor acolo, în fundul curții, dar vedeau gesturile lor agitate. Întotdeauna Valens a adus nenorociri, zise bucătarul-șef ștergându-și degetele cu o cârpă. Am dreptate? — Întrebați-l pe Capito! râse Lucilius. Vreți să iasă din pământ și să vă spună cum l-a ucis Valens? — După mine, Valens e un om curajos - ajutorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei îi omor - și te asigur că nu învie nici unul. Sunt victime pe placul zeilor. — Așa crezi? Atunci n-ai decât să sacrifici în continuare gladiatori, așa cum Galba sacrifică pui. — Și totuși, Galba ne conduce pe toți. Când vor veni nenorocirile anunțate de prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întoarse din nou spre orb, să-l mai întrebe ceva, dar taverna era pustie. Prezicătorul dispăruse. — E o fantomă! Vitellius se trânti pe un scaun mic, care scârțâi sub greutatea lui. — E o fantomă. O fantomă care aduce numai nenorociri. Sper să nu-l mai văd niciodată. Hangiul îi oferi un vas cu năut: — L-am fiert în zeamă de carne de mistreț. Vitellius luă vasul. — Ce vești ai despre gladiatorul meu? — A, el... — Te-am plătit. Ești cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simtă frustrați, provocând discordii și proastă dispoziție. — Sinceritatea ta mă liniștește. Însă îți repet că un singur manipul e mai puțin vizibil decât o cohortă întreagă. Vom proceda astfel în fiecare zi. Ieșim, culegem, ne întoarcem. Dacă se întâmplă vreo nenorocire, pierdem puțini oameni. — Bine, generale - Antonius se ridică. Îngăduie-mi numai să schimb echipamentul manipulului. E zăpadă, iar oamenii mei trebuie să fie cât mai ușori cu putință. De acord - deodată, Mucrus își lăsă barba în pace și ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu moartea ei. Împăratul își putea permite totul, avea putere de viață și de moarte, însă era vai de el dacă omora o preoteasă ca Velunda! Toți aveau să vadă în crima comisă de el semnul unor viitoare înfrângeri și nenorociri. Nimeni nu avea să-l mai urmeze pe imperator. Da, gândi Vitellius, toți aveau să fie împotriva lui. Găsi repede o cale de ieșire: le va spune celor din escortă că o găsise pe Velunda moartă. Da, așa le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuie să plec. Mai povesti că Galba îl alesese pe Piso - Vitellius tresări de uimire la auzul acelui nume - ca urmaș al său, și că în aceeași zi, în Senat, scaunul curial se așezase singur de-a latul, semn că nenorocirile aveau să se abată asupra împăratului. În dimineața zilei când fusese ucis, prezicătorul îl avertizase pe Galba să se păzească de un pericol iminent. — Continuă - Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din viziunea pe care o avusese pe când lupta împotriva quazilor. Multe nopți, Antonius fusese urmărit de amintirea acelui chip necunoscut, ale cărui trăsături le știa însă prea bine. Acum știa cine era bărbatul acela care avea să aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
I-ai scris că tu ai pornit cu legiunile din Pannonia și Maesia, că tu ai trecut peste Alpes, că tu ai învins la Bedriacum, alungând dușmanii împreună cu soldații tăi călare, și că ai cucerit Italia. I-ai spus că nenorocirile de la Cremona se numără printre ororile războiului civil. Ai scris că nu vrei să știrbești cu nimic gloria lui Mucianus, dar că tu lupți pentru împăratul tău cu faptele, nu prin mesaje și rapoarte. În încheiere, spui că, datorită ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o lumină proastă în fața lui Vespasianus te vor acuza că nu ai așteptat ordinul lui ca să treci peste Alpes. Te vor acuza că l-ai pus pe Julius Civilis să-i ridice pe batavi împotriva Romei și îți vor imputa nenorocirile de la Cremona. Te vor acuza că te-ai oprit la Ocriculum exact când nu trebuia, ca să sărbătorești Saturnaliile, și că l-ai lăsat astfel pe Flavius Sabinus în mâinile lui Vitellius, că din cauza ta a ars Capitolium-ul... — Deci în loc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]