3,943 matches
-
și-n jos pe plajă, din zori până-n asfințit, și-un leu și cincizeci de bani polonicul, atâta-l dădeau, și-a mers ca-n brânză. Cu două-trei sute pe zi, fără ce dădeau de mâncare și la gazdă, o nepoată a lui Gilbert din Techirghiol care le gătea pentru douăzeci și cinci de lei pe zi, le-ar fi ajuns s-o ducă din câștig binișor la Vădăstrița până-n primăvară. Nenorocirea a fost că mai Încoace, spre sfârșitul lui august, văr-miu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe limba lui trei sau patru săptămâni. Are puțin avans carevasăzică, da’ mult n-ar mai fi până să dea colțu’, și-atuncea la boscheți cu voi, futu-vă-n gură de cioroi. Avea dreptate, spurcăciunea, știam că are o nepoată măritată prin Constanța care o să-l moștenească și o să vândă paragina asta de casă și unde o să mai găsiți voi pe tot litoralu’ ca la maioru’ Zlate? Așa cum Îl pomenisem, el dormea cu sticla de suc de-o litră la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din Făgăraș n-o mai văzuse de aproape doi ani, dar nici fără ceva bani nu-i venea să se Întoarcă acasă. Neli plecase În lume după bani, iar maică-sa n-o putuse reține, resemnându-se să-și crească nepoata așa cum Își crescuse fiica, așteptând și sperând ca Într-o bună zi Neli să se Întoarcă și să le ușureze traiul. A cam dat greș Neli. A știut asta mai cu seamă după ce s-a luat după Laur și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Își făcuse din nou socoteala. Ar mai avea de stat două luni, fără să cheltuiască mai mult de două mii pe zi, și uite, sezonu-i pe sfârșite, turiștii s-au rărit și Zlate e tot mai rău și dacă moare vine nepoată-sa și ne scoate de aici. Ăsta-i adevărul, că suntem cam Încolțiți și ar trebui să ne schimbăm iarăși locul. Tot povestindu-mi de fetița ei, am Început să mă gândesc și eu la fiul meu Gabriel și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se dovedea, ca întotdeauna, poet neîntrecut în stăpânirea formei, devine și maestru de erotism, de seducție, de cucerire, expert și sfătuitor în capcanele și acuplările amoroase. Și cauză secundară, poate, a neașteptatei lui nenorociri, a fost și prietenia cu tânăra nepoată adulteră a lui Augustus, Iulia, ea însăși alungată din Roma pentru imoralitate. Loc al exilului poetului a fost Tomisul, departe, la Marea Neagră, în Dacia, printre geți. „Sunt pe moarte: acum sunt sigur de asta; mor în golul singurătății. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
permisul pentru o singură trecere a frontierei de stat în ambele părți. 2. Prin rude, în sensul prezenței convenții, se înțeleg: părinții, copiii, fratiii și surorile, soțul, soția, bunicile, străbunicile, bunicii, străbunicii, ginerii, nurorile, cumnatele, cumnații, mătușile, unchii, soacrele, socrii, nepoatele, nepoții, strănepoatele și strănepoții. 3. La acțiunile comune de masă organizate la frontiera de stat de către părțile contractante, pe baza înțelegerilor la nivelul împuternicirilor de frontieră, pot participa, de asemenea, și cetățenii care domiciliază în limitele județelor (raioaelor și regiunilor
CONVENŢIE din 30 decembrie 1985 între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind trecerile simple ale frontierei de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127115_a_128444]
-
decât în vacanță. Au cariere frumoase și la urma urmei contribuie din plin la schimbarea în bine a imaginii României. Speranțele mele se leagă și de o minunăție de fetiță care a apărut în viața noastră de aproape doi ani, nepoata mea Iulia, pe care îmi doresc să o văd crescând și evoluând într-o lume cu un simț mai precis al direcției, cu mai multă decență, respect, cu mai puțină ignoranță, ură, încrâncenare și suficiență - într-un cuvânt, o lume
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și nu eram obișnuită cu libertatea. Nu îmi puneam încă problema că aș fi putut învăța mai mult. Important era să promovez examenele. Între timp, acasă se construise aproape o legendă în jurul unei fete foarte deștepte care făcea două facultăți (nepoata primarului din localitate). Admirația de care se bucura aceasta, chiar din partea bărbaților și a tatălui meu, m-a făcut să mă gândesc că asta ar putea fi o soluție și pentru mine10. A fost pentru prima dată când am început
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
din nu știu ce motive. S. B.: Și-a iubit soția. M. M.: Da, a fost o chestiune din asta care, câteodată, marchează un om. Cu ce era el vinovat acum că pe ea o chema sau era fata lui Marin sau nepoata lui Nicolae Ceaușescu? Odată m-a invitat la ziua lui și m-am dus. Nu vă mai spun, când au început să curgă alde Ceaușești, și eu eram căpitan, comandant de unitate, nu știam cum să nimeresc ușa. Cu toate că oamenii
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
adevărat era Antonie Pantaleon Petroveanu, fiul lui Pantaleon Petrov și al Tomaidei. În anul 1812, Anton Pann s-a refugiat În București, iar În anul 1827 a fost numit profesor de muzică bisericească la Seminarul din Râmnicu Valcea. Îndrăgostit de nepoata stareței de la Mânăstirea „Dintr-un Lemn“, a fugit la Brașov Împreună cu tânăra domnișoară, căsătorindu-se la biserica din Schei. În această perioadă el și-a schimbat numele inițial În cel de Anton Pann. Din anul 1828, revenit la București, Anton
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
adună crengi pentru ghirlande rituale, iar o ramură cade În incinta unui templu și se preface În primul smochin din lume (Raiatea). Dar Întruchipând luna și vegetația și Înrudită cu oceanul mișcător, Hina ocrotește și dansurile, a căror zeiță e nepoata ei, Laka (Victor Kernbach, Miturile esențiale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p.209). 604 Problema principală este apa de băut, pe care o procură În special din apa de ploaie. Pătrunderea schimburilor moderne a dus și aici la prezența
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
floricele calde”, ia fleici și bea sifon, la care se adaugă „un macmahon pe nerăsuflate”. Tabla de materii (subtitlul insolitului text Moșii) oferă contur unui tablou pestriț, balcanic-oriental, În care „soldați - mahalagioaice”, cerșetori, „copii - miniștri - pungași de buzunare”, „bone - doici”, „nepoate - mătuși - Țațe - neni - unchi - veri - văduve - orfani”, măcelari, bețivi, „muște - popi - cocoane - mateloți - impiegați - pensionari - suprimați - popor - senior - dame - M.M.L.L. - A.A.L.L - târgoveți - târgovețe - Țărani - Țărance - intelectuali - artiști - poeți - prozatori - critici - burgheji”... Își pierd identitatea printre tot felul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
verbul rămâne în domeniul lexical vP; (161) a. De n-ară fi Domnul Savaotlăsat noao sămanță (CPr.1566: 253; Zafiu 2016) b. De-ați fi orbifiind, n-ați fi având păcate (CT.1560-1: 207r) c. candu va fi unchiul mainteluoat nepoata (Prav.1581: 233r) d. De va neștine fi avându vro fată cu altă muiare mai de ainte (Prav.1581: 229r) În concluzie, distribuția elementelor reprezentative din interiorul nucleului propozițional conduce către ideea că structurile cu dislocare apar ca efect al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
forțelor de ordine, în frunte cu jandarmii, nu pare să-i deranjeze pe participanții la pelerinaj. „Dacă nu era ordine și disciplină, știi ce era aici ? Nu-ți vine să crezi !”, spune o femeie cam de 50 de ani către nepoata sa, cu care a venit împreună aici la București. Amândouă sunt sărac îmbrăcate, haine de plastic lucios, chinezești, curate, hainele lor „bune”, special purtate pentru evenimentul acesta unic. Femeia acceptă să stea de vorbă cu mine, în timp ce nepoata ei mănâncă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ani către nepoata sa, cu care a venit împreună aici la București. Amândouă sunt sărac îmbrăcate, haine de plastic lucios, chinezești, curate, hainele lor „bune”, special purtate pentru evenimentul acesta unic. Femeia acceptă să stea de vorbă cu mine, în timp ce nepoata ei mănâncă cu poftă un rest dintr-o felie uscată de cozonac, pe care se chinuie să o introducă într-un borcan cu gem de prune ce pare a fi fabricat în casă, după miros și culoare. Cu un puternic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
miros și culoare. Cu un puternic accent moldovenesc, femeia îmi spune că degeaba vin toți oamenii aceștia aici, dacă „nu fac priveghere, nu stau treji toată noaptea, că așa se cade în noaptea dinaintea sărbătorii. Am venit doar eu cu nepoata la București, omu’ este cam bolnav, a rămas acasă, iar părinții fetei sunt plecați în Italia la muncă. Am grijă de cea mică, nu-i ușor, domnu’, să știți”, îmi spune resemnată. „La noi în sat, la Piatra șoimului, mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le spui reporterilor ce simți cu adevărat”. La un moment dat, jandarmii separă prin garduri metalice o familie de rromi, bunica, o femeie vârstnică, cred că avea peste 80 de ani, este separată brutal de fiica și de cele două nepoate ale sale. Cele două fetițe protestează, la fel și mama, pelerinii din jur intervin și ei, ies din apatia indusă de un rând calm și fără evenimente. Jandarmul cedează, familia este întregită, se reintră în „normalitatea” așteptării. Partea finală a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
țărmul credinței. Sunt readus însă la realitate de vocea unei bătrâne, care mă întreabă cu puternic accent bucovinean, „ne dați și pe noi pe Antenă ? Puteți să ne băgați în calculator, să ne vedem acasă ? Așa a făcut și o nepoată a mea, a venit cu un calculator mic, avea toată nunta pe un rotund de plastic, a fost ca la un televizor”. Nu știu ce să-i răspund, închid rușinat camera, o aranjez în rucsac, de unde scot apoi o bucată de neopren
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru ginta feminină, indiferent de vârstă și proveniență, prezentă în zonă. Chiar era vorba de un bărbat misterios și atrăgător ; voi reîntâlni această strategie de marketing și anul viitor, la București, atunci când doi producători de icoane foloseau tulburătoarea frumusețe a nepoatei lor, o adolescentă exotică, cu trăsături metisat-asiatice, pentru a atrage atenția celor din jur, fapt care le reușea pe deplin. Primăria orașului Iași a organizat nici mai mult, nici mai puțin decât un „Târg de miere și dulceață”. Târgul este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu obiecte religioase. Izbitoare aici la Suceava este prezența grupurilor compacte de pelerini din Maramureș, majoritatea compuse din femei, le recunoști ușor după resturile de „port tradițional”, care încă mai fac parte din garderoba lor. Microgrupuri de familie, bunică-mamă- fiică (nepoată). Bunica afișează basma, fuste (poale) și zadii, zgardă (colier din corali). Mama mai poartă doar basma, dar are șosete lungi, albe ca neaua, cu inconfundabilul logo „Nike” la capăt. Fiica-nepoată are blugi strâmți, la modă, dar asortați cu o cămașă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerini de la țară, jumătate din Bucovina, jumătate din Maramureș, majoritatea femei, cele din Maramureș ușor de recunoscut după portul lor specific. Discut cu trei pelerine din Moisei, venite neînsoțite de bărbații lor, cu trenul. Au luat cu ele și o nepoată, o fetiță timidă de vreo șapte-opt ani, Georgiana, părinții ei sunt plecați la muncă în Franța de pe vremea când ea avea abia un an de zile. Fata a fost crescută doar de bunici. Maramureșencele îmi spun că au venit pentru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinajul apărând ca un veritabil generator de „communitas”. În ziarul Lumina din 15 octombrie 2012, ediția online, putea fi văzută o splendidă fotografie având în centru o bătrână de peste 80 de ani, încadrată de două fetițe de circa 8-10 ani, nepoatele sale. Fotografia este realizată noaptea, rândul de așteptare este folosit ca fundal, iar legenda fotografiei este „Ana Boeriu din Făgăraș, alături de două fetițe, înaintea unei nopți de stat la rând”. Exemplele de acest gen sunt numeroase, culminând cu „Jurnalul pelerinei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
știu dacă a găsit-o, dar a luat tifos și a murit și el. Avea două fiice. Mama mea le-a salvat. Ele erau În altă localitate, și mama a plătit o căruță și le-a adus pe cele două nepoate la noi la Moghilev. Un frate al mamei a murit cu toată familia lui. Dar pe ei i-am mai văzut. Ne-a dus mama, tot cu o căruță, cu cineva, să Îi vedem. Dar știți cum erau? Nici asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au fost iarăși Împărțiți În orfelinate Înființate de Comunitatea Evreiască: unul În Fălticeni și altul la Rădăuți... După un timp, vreo câteva săptămâni, cred, Îngrijitoarele orfelinatului l-au condus prin spatele caselor pe un domn din Fălticeni care-și căuta nepoata: eu eram... — Unchiul nu fusese deportat? — Nu. El era din Fălticeni. — De unde aflase de dumneavoastră? — De la o altă fetiță, care venise la o mătușă. Era o fetiță mai mare, iar acea mătușă era vecină cu unchiul meu. De la acea fetiță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fel, ne așezăm toți În jurul focului și, fiecare pe rând, la 10 minute, face câteva ture În jurul focului, ca să nu-i Înghețe picioarele”. Mă rog, În parte am respectat lucrul acesta, dar o fată care era cu noi, Siti, o nepoată de-a familiei cu care veneam, mergea cu două perechi de pantofi și probabil din această cauză n-au protejat-o și i-au Înghețat picioarele În așa hal, că noi, mă rog, am chinuit-o cât am chinuit-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]