2,682 matches
-
frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer luminos Și-n liniștea nopții ruga îmi duce Obolul iubirii la poale de cruce
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
era principala sursă de hrană. Și cum oare să uiți anii de belșug ai Câșliței, singurul loc de pe pământ unde sărbătoarea toamnei scotea din adâncul sufletelor cele mai frumoase obiceiuri prin ancestralitatea lor? Doar aici am văzut , ca o lege nescrisă obligatorie dar și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor la marele hram al naturii. Vinul se putea bea doar din pahare vegetale, ardeii decapați sau dovlecii supuși unui proces special de uscare. Era o continuare firească a
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
altora. Urmează prelucrarea în manieră personală a gândurilor altora, acum uitate (deoarece au devenit sine); deasupra acestora sunt cărțile de creație. În mod formal aș spune că în vârful ierarhiei se află cărțile de geniu. Unde să punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deci, să ne ascultăm, să stăm de vorbă cu noi înșine, să vedem ce ne spun instinctele, să ne ascultăm care ne sunt cele mai ascunse dorințe și să avem mai multă încredere în noi înșine. Toate aceste reguli sunt nescrise, nu le vom găsi în nici un manual de studiu, nu sunt doctrine, convingeri abreviate, dar conțin mult adevăr pentru că multe porunci, legi, doctrine, convingeri filozofice, sunt considerate, de cele mai multe ori, nepotrivite și irelevante. O altă regulă de aur pe care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dorința să reușesc, să o finalizez la apusul soarelui, așa cum îmi place mie. Ni se oferă tot ce avem nevoie pentru construirea unei noi case (vieți) și paradoxul este faptul că din ce în ce mai puțini cred lucrul ăsta. Sunt multe legi universale nescrise, care au o forță de neoprit atunci când sunt respectate cu desăvârșire, sunt acele legi pe care vrem sau nu vrem, le cunoștem cu timpul și vom înțelege că de ele depinde viața noastră împlinită. Aceste legi au existat, dar din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
este puterea de a transforma biserica în ceea ce trebuie ea să fie cu adevărat pentru tot omul. Nu mai negați experiențele și scrierile spiritist-științifice, existente pe întreg mapamondul. Recomandați tuturor preoților să studieze măcar câte ceva din această literatură, din experiențele nescrise ale vieții, să nu respingă nimic din ceea ce este bun și să-i învețe pe enoriași adevărata credință. De aici ar avea de câștigat absolut toți și nu orice, ci ajutor divin și evoluție spiritual-științifică. Îmi vine acum în minte
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
celei de-a doua jumătăți a poemului. Tare mi-e teamă de poemul acesta despicat ca o limbă de șarpe, despicat precum vulva femeii, despicat precum apele Iordanului, de cînd Dumnezeu a poruncit poetului necunoscut să treacă semeț cu jumătatea nescrisă a poemului pe umeri, să iasă din robie, salvat de la nebunie. Dar deocamdată mi-e bine...! Femeie, ridică-te, și hai să dăm jos acest carnaval de pe cruce! Așază-ți cheia lîngă păcatul meu, dezbracă-ți rochia lungă și arunc
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate- ale tarotului. Șoaptele-cîntec Îmi despică insomnia pînă la Încă nescrisa poruncă: „niciodată nu va fi omul mai rău În moarte, decît acolo unde moartea Însăși va fi fără de moarte.” Dar eu nu mă tem. Continuu să alerg pe străzi, vestindu-mă numai dinspre partea necositorită a insomniei, ca un hram
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pe aceeași cameră, deocamdată suntem doar de câteva luni, de trei luni de zile în cameră. El vine din Germania cu alte idei. E o înțelegere. Cu oricine ai sta în cameră, trebuie să existe o înțelegere. Există niște legi nescrise. Fiecare tre’ să respecte felul celuilalt de a fi. A, stăm amândoi în cameră, eu vreau să dorm, el respectă lucrul ăsta și eu la fel, nu? Adică nu m-apuc să bat cuie sau să dau drumul la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de prin pregiur megieși și au mers din semne în semne, pecum scrie uricul de la Petru vodă, de au ales locul și au stâlpit și mai bine...” „Eu cred că așa e firesc, fiule. Să cercetezi întâi cele scrise și nescrise și apoi să iei o hotărâre. Asta-i adevărat, sfinția ta. Eu am mai văzut, însă, că Duca vodă avea ștință cum se fac aranjamentele și afacerile. Era priceput nu șagă. „De unde știi asta, mă rog?” Chiar din „cartea” măriei sale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se deschid timpi și spații diferite de timpul și spațiul ce pot fi măsurate. Din improvizația confuză a primei întâlniri se citește deja viitorul posibil al unei convingeri. Astăzi sunteți unul obiectul lecturii celuilalt, fiecare citește în celălalt povestea lui nescrisă. Mâine, Cititor și Cititoare, dacă veți fi împreună, dacă vă veți culca în același pat ca o pereche stabilă, fiecare își va aprinde lampa de la capul patului și se va cufunda în cartea lui; două lecturi paralele vor însoți apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l umple. Uneori mă gândesc la materia cărții pe care o voi scrie ca ceva existent deja: gânduri deja gândite, dialoguri deja pronunțate, povești deja întâmplate, locuri și ambianțe văzute; cartea n-ar trebui să fie altceva decât echivalentul lumii nescrise, traduse în scriitură. Alteori, însă, mi se pare că între cartea ce trebuie scrisă și lucrurile existente se poate stabili numai un fel de complementaritate: cartea ar trebui să fie echivalentul scris al lumii nescrise; materia ei ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fie altceva decât echivalentul lumii nescrise, traduse în scriitură. Alteori, însă, mi se pare că între cartea ce trebuie scrisă și lucrurile existente se poate stabili numai un fel de complementaritate: cartea ar trebui să fie echivalentul scris al lumii nescrise; materia ei ar trebui să fie ceva ce nu există și nici nu poate exista decât în clipa când va fi scris; ceea ce există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu există și nici nu poate exista decât în clipa când va fi scris; ceea ce există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să mă învârt în jurul ideii unei interdependențe între lumea nescrisă și cartea pe care ar trebui s-o scriu. Acesta este motivul pentru care scrisul mi se prezintă ca o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l îndrept spre cititoare. Între ochii ei și pagina cărții zboară un fluture alb. Orice ar citi acum, e cert că fluturele i-a captat atenția. Lumea nescrisă își atinge apogeul în acel fluture. Rezultatul spre care trebuie să tind e ceva precis, adunat, ușor. Privind femeia de pe șezlong, simțisem nevoia să scriu „după natură“, s-o scriu, deci nu pe ea, ci lectura ei, să scriu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cărțile, urmărind totul prin imaginile sale parțiale. Cartea unică, ce conține totul, nu ar putea fi altceva decât textul sacru, cuvântul total revelat. Dar nu cred că totalitatea poate fi conținută în limbaj; problema mea e ceea ce rămâne în afară, nescrisul, non-scrisul. Nu-mi rămâne altă cale decât să scriu toate cărțile, să scriu cărțile tuturor autorilor posibili. Dacă-mi închipui că trebuie să scriu o carte, toate problemele privind cum trebuie și cum nu trebuie să fie cartea asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
socotit cartierul de către sfinții de afară, un purgatoriu, ar fi fost mai potrivit să i se spună locului, considerase cîndva Jesper - nu fuseseseră vreme pierdută. Nu era deloc ușoară viața În Christiania, libertatea nu era chiar nemărginită; existau acolo legi nescrise, nu era bine să le Încalci, ajungeai un exclus: din iad - sau purgatoriu - ajungeai expulzat În raiul de afară, impactul era devastator. Thomas plecase singur, fusese alegerea lui. Dar nu definitiv, revenea uneori. Lăsase camera sa unui pictor, W., izgonit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era mai mult decât elegantă într-o rochie-furou simplă, din dantelă neagră, cu o fundă de satin sub bust, crăpată pe coapse. Rochiile lui Lara și a lui Jolene erau și ele frumoase, dar nu tot atât de spectaculoase. E o lege nescrisă ca muzele să aibă toaleta cea mai frumoasă, iar prietenele să arate mai puțin atrăgătoare, ca niște domnișoare de companie. Ciuguleau toate din specialitatea casei - cupe minuscule de înghețată făcută în laboratorul propriu. (În urmă cu șase săptămâni, toate fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
după ’90. Și nici Adi nu s-a dat smuls. Ciudat cum se combină la mine ispitele autoreflexive cu cele factuale. Mi-e teamă să nu pierd faptele și nu am decât puțin timp de scris la Sinegrafii. În intervalul nescris am fost la New York. O conferință la Centrul Cultural românesc și alta la New York University. Prima nu a fost grozavă fiindcă eu nu am știut că publicul va fi plin de români nostalgici și înclinați spre lirism și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Arte Iași și simți În nări o vagă aromă de țigară de foi Înseamnă că undeva, prin zonă, se află Bogdan Ulmu. Evident,fumatul este interzis În Universitate! Dacă vrei să afli ceva din cealaltă istorie a teatrului românesc, cea nescrisă, Îl Întrebi pe Bogdan Ulmu. Evident, nu vei cita niciodată sursa! Dacă nu ți-e prea clar ce fel de vin merge la cutare friptură, sună-l pe Bogdan Ulmu. Evident, Îl veți bea Împreună! Și, În ciuda tuturor evidențelor despre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dea un telefon important sau vital, sè-și aminteascè din minte mècar un numèr din agenda lor telefonicè!? Pun neputincios receptorul în furcè, Mulțumesc, dar nu-i știu numèrul, îl am memorat pe telefonul mobil! Revin abètut la biroul declarației mele nescrise, mè așez încet, de parcè aș fi îmbètrânit brusc cu o sutè de ani, chipul omului în uniformè, urmèrindu-mè, exprimè o urmè vagè de compasiune, Matei ar putea specula momentul lui de slèbiciune și sè-l roage sè-mi dea drumul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
imn. Te-am închis în templul credinței mele; te nasc într-o primăvară cu multe catedrale și-un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al vieții, născut între cer
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
halte imunde, capcane ale sufletului, barăci ale morții care se sprijină numai pe aerul viciat care le dă târcoale. Prin ele șoarecii, șobolanii, gândacii, circulă nestingheriți și se simt și ei marginalizați, pentru că rareori găsesc ceva de mâncare. O lege nescrisă a acestui cartier al groazei este legată de păcat: cu cât ești mai păcătos, cu atât supraviețuiești mai mult frigului, foamei, cerșitului , bolilor. Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac mai fragili, zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alcoolului îl făceau virulent. Nu-l mai recunoșteam pe vechiul coleg. Mai târziu au apărut doua articole critice la adresa rivalilor săi în două cotidiene locale semnate de ziaristul și ziarista “casei”. In acțiunile sale a avut de suportat și povara nescrisă a familiei. Mitică Dragomir spunea la o emisiune “D.D.D.” ca nu te poți lupta cu presa. J.R. din „Dallas” avea și sprijinul unui polițist corupt. La fel ca în serial a venit și telefonul unui funcționar important de la „interne”,care
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]