2,919 matches
-
pentru ceea ce este dat sensibil (în sensibilitate) și prelucrat categorial (prin intelect). Grija este îndreptată nu către constituirea fenomenală în genere, ci mai cu seamă către aspectul ei obiectual, către fenomen. Ceea ce capătă semnificație aici, sub raport judicativ, este "obiectualizarea" nimicului, în ciuda faptului că discursul despre acesta îl opune de la bun început pe "ceva" lui "nimic". Nefiind ceva, nimicul nu poate fi constituit fenomenal; de fapt, întreaga sforțare a lui Kant are acest sens: să se distingă radical între fenomen și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenală în genere, ci mai cu seamă către aspectul ei obiectual, către fenomen. Ceea ce capătă semnificație aici, sub raport judicativ, este "obiectualizarea" nimicului, în ciuda faptului că discursul despre acesta îl opune de la bun început pe "ceva" lui "nimic". Nefiind ceva, nimicul nu poate fi constituit fenomenal; de fapt, întreaga sforțare a lui Kant are acest sens: să se distingă radical între fenomen și noumen, pe temeiul imposibilității acestuia din urmă de a fi constituit fenomenal (de a căpăta sensul de fenomen
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înaintează către punerea lor în evidență prin resemnificarea sensului dialecticii, iar pe de alta își arată neputința de a prelucra totul după regulile judicativului căci constituirea fenomenelă urmărită aici se află în limitele dictaturii judicativului când este vorba de obiectualizarea nimicului. Desigur, avem de-a face cu o obiectualizare în sens negativ; dar sunt destul de multe enunțuri ale lui Kant din care am putea înțelege așa cum de altfel s-a și precizat mai sus că nimicul chiar este "ceva": adică este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
când este vorba de obiectualizarea nimicului. Desigur, avem de-a face cu o obiectualizare în sens negativ; dar sunt destul de multe enunțuri ale lui Kant din care am putea înțelege așa cum de altfel s-a și precizat mai sus că nimicul chiar este "ceva": adică este constituit, într-un anumit fel. Dovada cea mai directă a lucrului în limitele dictaturii judicativului este felul de a gândi timpul: funcțiile lui, mai cu seamă, în diferite momente ale constituirii fenomenale (fenomen și cunoștință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
felul de a gândi timpul: funcțiile lui, mai cu seamă, în diferite momente ale constituirii fenomenale (fenomen și cunoștință veritabilă); dar mai cu seamă "tehnicile" prin care este luat într-un sens "negativ", ca lipsă a timporizării (ca în cazul nimicului, care nu poate fi "ceva" fiindcă nu este atins de timporizare). Așa cum s-a arătat mai sus, important este și modul de a gândi "absența" timpului. Dar aceasta din urmă se va constitui ea însăși într-un sens fenomenal, prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta din urmă va trebui încă discutat, nefiind vorba, acum, decât despre o "evidență" formală). Absența timpului apare ca o constituire fenomenală, dar neelucidată în sensul ei. Apare deja, fiindcă există un "loc" unde ea se arată: tocmai sistematica "speciilor" nimicului, gândită de Kant după "firul conducător" al celor patru grupe de categorii ale intelectului pur. De aceea, cercetarea se va concentra chiar asupra acestui loc, trecând dincolo de el numai atunci când se va simți nevoia unor dovezi prin care să fie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de categorii ale intelectului pur. De aceea, cercetarea se va concentra chiar asupra acestui loc, trecând dincolo de el numai atunci când se va simți nevoia unor dovezi prin care să fie depășită insuficienta claritate a celor aflate în limitele sistematicii speciilor nimicului. Miza demersului o reprezintă, de fapt, posibilitatea de a indica tocmai contribuția "absenței" timpului la constituirea fenomenală proprie acestor două trepte ale sale: cea sensibilă și cea schematic-imaginativă. Neuitând măsura acestei contribuții în ceea-ce-este noumen-ul în raport cu fenomenul. Un aspect strict
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timpului a apărut deja, legat fiind și de cele două trepte de constituire fenomenală rămase aici în discuție: sensibilă și schematic-imaginativă. Este vorba despre cei doi termeni: "ceva" și "nimic", reprezentând sensurile prezenței, respectiv absenței timpului. "Ceva" este ceva timporizat; "nimic" este ceva netimporizat, dar acesta din urmă este, cum bine se vede, "ceva": e drept, ceva netimporizat (deși, ca "ceva", el trebuie să fie, cumva, timporizat). Indicația este strict formală, dar ea, poate tocmai de aceea, deschide o cale de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o cale de înaintare în orizontul constituirii prin timporizare, adică în orizont judicativ, în scopul scoaterii la iveală a unui sens al timporizării care nu a mai fost până aici vizat. Este clar, trebuie avute în vedere, mai departe, speciile nimicului. Nu toate, însă, ci doar una dintre ele care tăinuiește tocmai răspunsul la întrebările de mai sus. Este vorba despre ens imaginarium, "intuiția vidă fără obiect", corespunzătoare, în sistematica lui Kant, grupei categoriale a relației. Exemplele din context sunt și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva tocmai ca o condiție formală a intuiției sensibile (este, am putea spune din nou, doar "realitate empirică"). Însăși calitatea de "condiție de posibilitate" a timpului (și a altor "forme") are de-a face cu ceea-ce-este "ceva" și cu ceea-ce-este nimicul. Timpul joacă între aceste două poziții, condiționând astfel jocul altor elemente ale constituirii fenomenale. Dar tocmai acest joc al timpului "reduce" toate aceste elemente la el însuși. De aceea, orizontul de operare sau de producere a acestei reducții este însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condițiilor tuturor obiectelor gândirii. Fiecare trebuie folosită numai într-un sens ascendent, precizează Kant, adică de la un condiționat la necondiționat. Coborârea, însă, de la necondiționat la condiționat, cu totul posibilă, chiar "naturală", nu ajunge decât la ens rationis (una dintre speciile nimicului). Are vreunul dintre aceste sensuri de operare rațională vreo legătură cu timpul? De răspunsul la această întrebare depind sensurile judicativ-constitutive sau non-judicative ale dialecticii transcendentale. Oricum, înainte de orice trebuie sesizat faptul că totul se structurează, în privința problematicii dialecticii transcendentale, în legătură cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ea la un gen și să aibă un opus. Nu putem gândi un răspuns decât acceptând ca gen alt-ceva decât "absența" timpului; de fapt, ceva care nu este timp. Până acum s-a arătat a nu fi timp doar nimicul. Totuși, acesta a fost el însuși socotit "ceva", de vreme ce Kant i-a găsit patru specii pe care le-a sistematizat potrivit "firului director" al grupelor de categorii ale intelectului. De aceea, ne-ar mai fi îngăduit să luăm aparența nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului. Ne vom da seama însă dacă putem vorbi cu temei despre un rol constitutiv al judicativului pentru acest discurs numai în măsura în care ne vom lămuri, în prealabil, asupra sensurilor pe care le pot avea, la Heidegger, Dasein-ul, ființa, ființarea, temeiul, nimicul, adevărul, timpul etc., precum și asupra modalității în care sunt reconstruite aceste "concepte" cu lungă tradiție filosofică și sunt ele angajate într-un anumit tip de constituire fenomenală. Oricum, astfel de concepte ajung să poarte și sensuri propriu-zis non-judicative, căci ele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nihil negativum, pe atât de puțin este diferența în calitatea ei de "nu" aflat între ființare și ființă, doar produsul unei distincții operate de intelect (ens rationis)."169 Nu este întâmplătoare, cred, referirea lui Heidegger la aceste două "specii" ale nimicului (nihil negativum și ens rationis) prezente la Kant, în sistematica speciilor nimicului de la sfârșitul "Analiticii transcendentale" (Critica rațiunii pure); și nici aceea la intelect, înțeles ca facultate de operare a unor distincții, facultate care posedă drept forme a priori categoriile
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu" aflat între ființare și ființă, doar produsul unei distincții operate de intelect (ens rationis)."169 Nu este întâmplătoare, cred, referirea lui Heidegger la aceste două "specii" ale nimicului (nihil negativum și ens rationis) prezente la Kant, în sistematica speciilor nimicului de la sfârșitul "Analiticii transcendentale" (Critica rațiunii pure); și nici aceea la intelect, înțeles ca facultate de operare a unor distincții, facultate care posedă drept forme a priori categoriile (cum se cunoaște, în număr de douăsprezece). Heidegger a încercat, precum se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raportarea sensurilor heideggeriene ale acestor doi "existențiali" (verbul și Dasein-ul) la elementele din structura dictaturii judicativului, evidențiate în primele capitole ale acestei lucrări precum și în celelalte două aplicații desfășurate până aici. Totuși, fiindcă reducția se face la verb ("este"), iar nimicul, ca opus ființei, ființării și "existenței", ne-a apărut, în toate aceste aplicații de până aici la Aristotel și Kant, parțial și la Heidegger ca fiind "conceptul" cu resursele non-judicative cele mai puternice și mai deschise către o rostuire propriu-zis
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parțial și la Heidegger ca fiind "conceptul" cu resursele non-judicative cele mai puternice și mai deschise către o rostuire propriu-zis non-judicativă, ne-am putea limita, pentru a testa determinarea judicativ-constitutivă a verbului și "Dasein-ului", la refacerea modalităților de reducție a nimicului, din ontologia fundamentală, la "este". Dacă reducția funcționează în aceasta și poate fi refăcută aici, atunci cele două concepte aparțin constitutivității judicative, împreună cu întreaga analitică existențială a Dasein-ului. Aceasta nu înseamnă nicidecum că sunt anulate sensurile non-judicative pe care le-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici, atunci cele două concepte aparțin constitutivității judicative, împreună cu întreaga analitică existențială a Dasein-ului. Aceasta nu înseamnă nicidecum că sunt anulate sensurile non-judicative pe care le-am scos în evidență până acum. O parte a "enigmaticului evantai de înțelesuri ale Nimicului" apare în Ce este metafizica? și în textele "explicitante" ale lui Heidegger la această prelegere, oferite datorită observațiilor făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica?" (1949). Pe bună dreptate, prelegerea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale lui Heidegger la această prelegere, oferite datorită observațiilor făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica?" (1949). Pe bună dreptate, prelegerea în cauză a fost reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat de raportul dintre ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pe bună dreptate, prelegerea în cauză a fost reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat de raportul dintre ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a doua este reprezentată ca fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a doua este reprezentată ca fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare, de fapt, ca un opus al ființării; este, prin urmare, non-ființare. Dar non-ființarea este "reprezentarea" pentru ființă, așa încât Nimicul este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare ale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare, de fapt, ca un opus al ființării; este, prin urmare, non-ființare. Dar non-ființarea este "reprezentarea" pentru ființă, așa încât Nimicul este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare ale demersului din lucrarea de față, decât un fapt firesc din perspectiva metafizicii: așadar, ea este constituită judicativ. Din această perspectivă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare, de fapt, ca un opus al ființării; este, prin urmare, non-ființare. Dar non-ființarea este "reprezentarea" pentru ființă, așa încât Nimicul este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare ale demersului din lucrarea de față, decât un fapt firesc din perspectiva metafizicii: așadar, ea este constituită judicativ. Din această perspectivă, nimicul ar putea să nu mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare ale demersului din lucrarea de față, decât un fapt firesc din perspectiva metafizicii: așadar, ea este constituită judicativ. Din această perspectivă, nimicul ar putea să nu mai fie (însemne) nimic, de vreme ce e tot una cu ființa. Chiar pentru un demers interesat de "rădăcina" metafizicii, aflată, cumva, dincolo de metafizica însăși, pe care Heidegger încearcă să o scoată la iveală prin punerea sa în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putea să nu mai fie (însemne) nimic, de vreme ce e tot una cu ființa. Chiar pentru un demers interesat de "rădăcina" metafizicii, aflată, cumva, dincolo de metafizica însăși, pe care Heidegger încearcă să o scoată la iveală prin punerea sa în evidență, nimicul ar putea să nu mai fie (însemne) nimic; iar dacă ar însemna, totuși, ceva, atunci ar putea să nu mai fie în identitate cu ființa. Ar fi cu putință, din perspectiva primului fapt, să fim scoși din orizontul de constituire
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]