15,607 matches
-
în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Speranțele mai mor și ele Zac rănit prin colț de vis, Rebegit și plin de gânduri, Albatros sau biet proscris Adunat în vers...în gânduri Viața ce-am lăsat în urmă, Ca nisipul din clepsidra Ce devine timp și scurma, Răscolește cum o Hydra, Răscolește-n doruri duse Trecătoare-ntr-un pustiu, Chiar și-n timpurile-apuse Vindecate-n...verde viu, Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
În miros de pâine coapta. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Speranțele mai mor și eleZac rănit prin colț de vis,Rebegit și plin de gânduri,Albatros sau biet proscrisAdunat în vers...în gânduriViața ce-am lăsat în urmă,Ca nisipul din clepsidrăCe devine timp și scurma,Răscolește cum o Hydra,Răscolește-n doruri duseTrecătoare-ntr-un pustiu,Chiar și-n timpurile-apuseVindecate-n...verde viu,Vindecate-n nopți cu stele, De un dor ce arde-n șoaptă Speranțele ...mor și eleîn miros de pâine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
toate,Printre tot ce pot să fiuPrimăvara-ncet răzbate,Mă transformă-n verde viu,... XXXIII. ÎN CĂUTAREA PAȘILOR PIERDUȚI, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. În căutarea pașilor pierduți Caut urma pașilor tăi prin nisipul timpului, printre gândurile pierdute la Pontul Euxin... Caut fără să văd linia care desparte lumea noastră în două, Caut fărâma de speranță ce mi-o dau ochii tăi, ce mi-o dau visele noastre în zbor spre Steaua Polara, ce mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
găsit undeva... departe de lumea muritorilor, departe de toată răutatea lumii: Un crin alb prins în colțul inimii mele. Nu pot să-ți spun cât te iubesc! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult În căutarea pașilor pierduțiCaut urma pașilor tăiprin nisipul timpului,printre gândurile pierdutela Pontul Euxin...Caut fără să vădlinia care despartelumea noastră în două,Caut fărâma de speranțăce mi-o dau ochii tăi,ce mi-o dau visele noastreîn zbor spre Steaua Polara,ce mi-o da iubirea ta feciorelnica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
-l aprinde. Ți-a închinat Crinul miresmele, Parfum inocent dând vieții tale Cu albul lui ar vrea să te-mbrace, Dar tu-l alungi, trist il lași să plece. Ți-a închinat Marea adânc de vis, Cu valuri azur pe nisip a scris Iubirea pierdută ce-o vrea-napoi, Din scoici, castele face pentru noi. Ți-a închinat și Viața taina ei, Durerea ți-a fugit cu flori de tei Scuturate căzut-au pe alei, Așteaptă să-i spui: Vino să
ÎNTRE VIAȚĂ ŞI VIS... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383602_a_384931]
-
basmele cu feți frumoși și zâne, Mi-e dor s-aud de la bunici o vorbă, Dulce, cum doar ei o puteau spune. Mi-e dor de ulița pe care ne jucam Făcând planuri de zbor spre zări albastre, Castele de nisip ce noi le construiam Rămas-au doar iluzii în visurile noastre. Mi-e dor s-alerg pe câmpul plin cu flori, În drumul meu frumos spre veșnicie, Să știu doar ce-i seninul și să uit de nori, Mi- e
DE ZIUA DORULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383638_a_384967]
-
netrecut și labirinturi de nepătruns. Distanța nu e doar o cale de parcurs, ci un pustiu necuprins. A rămas puțină lumină, în inima mea ecouri s-au stins, iar iubiri ce pe rând s-au sfârșit sunt acum doar cenușă, nisipuri în vânt... Te chem rugând, te aștept sperând, îți vorbesc dar vocea ta nu-mi răspunde, o păstrez doar în gând, iar privirea ta arde în amintiri din trecut. A rămas puțină lumină... În pădurea de gânduri mă pierd și
A RĂMAS PUȚINĂ LUMINĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382884_a_384213]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > A MEA MENIRE Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului A mea menire Am înclinat balanța spre a mea menire, Însă nisipul din clepsidră în van s-a stecurat, Că n-am găsit nicicând o oază de iubire, În drumul meu ades spinos și înclinat. Și dacă cineva, cândva m-a întrebat, De-s bine și dacă mai departe-aș merge, Atât
A MEA MENIRE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382894_a_384223]
-
crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
pasare beata. Suveici de vânturi uscațive depănau fuioare din covoarele colorate al aripilor de fluturi. Și tu ai descins ca o adiere și se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
depănau fuioare din covoarele colorate al aripilor de fluturi. Și tu ai descins ca o adiere și se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale viselor și refluxul te-a neliniștit. Oglindit în gustul amar din bașicile spumei sărbătoream ploaia. Noapte senina peste munții de sare si carapacea scoicilor plesnind sub incendiul nisipului. Și tu suferind în toropeala sângelui ca o privighetoare în somn. Furtună și pescăruși în larg. Cântec în șoaptă îngânat de o femeie lauză ademenind blândețea brizei. Și peste mare se descărca noaptea ca un tunet, ca o avalanșă de
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
afacerile ilegale ale unchiului său. Natura nu l-a impresionat niciodată pe Jenică, dar banii l-au fascinat totdeauna. Spre seară, luă cina pe terasa unui restaurant luxos de pe plajă, un adevărat paradis tropical cu ape turcoaz de cleștar, cu nisip fin și peisaje mirifice, care te vrăjesc. Comandă cele mai scumpe mâncăruri și băuturi selecte, așa cum proceda de obicei, când, deodată simți ceva mișcându-se lângă piciorul său, atingându-i glezna, pe care și-o mișca permanent, ca de obicei
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
bube mucegaiuri și noroi iscat-am frumuseți și prețuri noi”(Testament). Ca și marele poet, pictorița Viorica Oancea, își pune și ne pune prin tablourile sale întrebări, privind dincolo de noroiul perpetuu al prezentului și relevând prin opunerea microcosmosului - lumea de nisip a omului, macrocosmosul. Și în tăcere, în fața acestor tablouri, adevărate imnuri închinate vieții, descoperi singurul sentiment pe care îl poate avea omul în fața creației divine; acela de smerenie. NT - Ce este arta pentru dumneavoastră, de ce vă place să pictați și
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
născut la fel de nud la fel de desfrunzit ducând spre cer iubirea a ta, a lui, a tot ce-a înflorit. Cântul apusului Ți-ai zărit chipul în oglinda sufletului, Te certai cu timpul cu tandrețe-n glas, Te rugai la prezent...la nisipul rămas Să-ți mai dea primăveri...cântul apusului, Cu mirarea-n privire te uitai în trecut Alergai prin poieni fericit...mai apoi Te vedeai tânăr domn ce vânai vânt din ploi, Te-ai oprit pe un drum strâmt și necunoscut
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste... ca niciodată, sper ca pașii destinului să poarte iubirea vieții, iar zâmbetul să se cuibărească prin ridul frunții. 17 Aprilie 2017 Referință Bibliografică: POVESTEA VIEȚII / Maria Ileana
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
face o paralelă între viața din țară și cea din Arizona? ce vă place și ce vă displace... - Oh, nimic nu seamănă cu nimic. Arizona “cea secetoasă”, cum e supranumită, este un ținut fascinant: un peisaj ireal pictat în culorile nisipului. Întinderi nesfârșite cu o vegetație joasă, uscată, ard vară de vară, la temperaturi de 50 grade C si chiar mai mult, străjuite de cactuși singuratici, contorsionați în poziții înspăimântător de umane, ciuruiți de păsări care caută în trupul lor umbra
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
modă un spectacol. Nu au pasiuni răvășitoare, nu au prietenii care să le umple ori să le lase sufletul gol, dar au relații amiabile si un grătar totdeauna pregătit pentru barbeque. Ei sunt constructorii care au făcut să țâșnească din nisip orașe puternice, fermierii care au demonstrat că se poate face agricultură în deșert și inginerii care au înălțat Hoover Dam, faimosul baraj de pe Colorado, și podul său, marcând în felul acesta granița cu Nevada printr-un gigant considerat o minune
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe tata, el care era un om sobru, aproape taciturn, să se comporte așa...): “E unul lîngă statuia din centru, stă pe jos și construiește castele din nisip ud, apoi așează peste ele, peste toate turnurile și anexele o cîrpă, o lasă puțin, apoi scoate un chibrit și îi dă foc; cîrpa, puțin udă, începe să ardă, sfîrîie întreaga construcție din toate încheieturile, e formidabil, trebuie neapărat să
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
Apoi urmează o altă dimineață și o altă zi, totul pare că intră în regulile unei negocieri firești între spasmul obosit al luminii și trecerea regulată a omului alb, cu aspect de beduin, care strînge cadavrele păsărilor întunecate, amestecate cu nisipul. Am adormit odată cu capul pe o masă de lemn, lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii, și am visat cum cineva îmi spune că în fiecare noapte oamenii acestor locuri mai uită cîte puțin, astfel încît, în zori, fiecare e
ARZĂTOAREA LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383087_a_384416]
-
vrut să par altfel decât acei ce-n anii mei loveau cu-al urii par. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit pe chip când în nisip eram pus să mă scald. Iar râsul meu din bucurii cernut s-a prefăcut în splendid curcubeu. Și-am ars intens știind că orișicând în orice gând pot avea țel și sens. Anatol Covali Referință Bibliografică: Încerc Eu nu m-
ÎNCERC EU NU M-AM FRÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383103_a_384432]
-
crinii serafici Din țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripile De foc ale Pasărei Phoenix, Înveșmântând cu lumină Cerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
și noapte stați de privegheCum înfloresc crinii seraficiDin țărâna de pe morminte opacă? Cum cresc din cenușă aripileDe foc ale Pasărei Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în rugăciuneaDe seara doar oasele fragileAle sfinților mărturisitoriSă se albească precum varulPrecum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinseSă ne lumineze calea
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Nu ne-am oprit din drum. Trebuia să existe undeva o oază, Un loc de odihnă și înnoptare Al celor însingurați și neliniștiți, Al nesfrâșitelor caravane, Al turmelor de vise neîmplinite Care se reîntorc în noaptea neființei Printre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii. Citește mai mult Singuri, străini și fără călăuzăAm căutat izvoare în pustiu,Pământul făgăduințelor,Patria fără de hotare a viselor,Piatra de la temelie, filozofală.Dar tot singuri cum am venitNe întoarcem în noapte
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mereu ne-am rătăcitNu ne-am oprit din drum.Trebuia să existe undeva o oază,Un loc de odihnă și înnoptareAl celor însingurați și neliniștiți,Al nesfrâșitelor caravane,Al turmelor de vise neîmpliniteCare se reîntorc în noaptea neființeiPrintre dune de nisip și cranii albite, Spre văile întunecate ale plângerii.... XVIII. ISPITELE NOULUI EON POST-CREȘTIN, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]