2,731 matches
-
rege în Francia răsăriteană la vârsta de 6 ani. Zwentibold a căutat să profite de pe urma minoratului fratelui său vitreg pentru a institui independența completă a regatului de Lotharingia. Cu toate acestea, după ce pierduse suportul din umbră al tatălui său, întreaga nobilime l-a susținut pe Ludovic și i-a solicitat acestuia intervenția. În 900, contele Reginar I de Hainaut s-a răsculat împotriva lui Zwentibold, asasinându-l în apropiere de actuala localitate Susteren, în provincia Limburg. Resturile sale au fost înmormântate
Zwentibold () [Corola-website/Science/328383_a_329712]
-
al Portugaliei. Căsătoria a reprezentat pasul final al alianței anglo-portugheze împotriva axei Franța-Castilia. Cuplul a primit binecuvântarea bisericii la catedrala de la Oporto la 2 februarie 1387. Curtea portugheză a celebrat uniunea timp de cincisprezece zile. Ca de obicei în cazurile nobilimii din Evul Mediu, căsătoria s-a făcut din motive de alianță politică; de fapt, cuplul nu s-a întâlnit niciodată decât cu 12 zile înainte de nuntă. Filipa era considerată destul de simplă iar regele Ioan avea o metresă, Inês Peres Esteves
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
nu era una bogată, ceea ce ar fi fost o limitare a șanselor în viață ale tânărului Stefan, alții (Leszek Podhorodecki) au demonstrat că acești șleahtici erau proprietarii mai multor sate și chiar a unui orășel, adică nu făceau parte din nobilimea măruntă. Stefan s-a născut ca al șaselea copil dintre cei nouă frați și o soră, moștenirea sa fiind astfel mică. Dată fiind afaptul că tată său, Krzysztof, era un apropiat al reginei, Stefan s-a putut face remarcat și
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
serie de caracteristici care o făcea să fie unică printre statele epocii sale. Sistemul politic al uniunii, numit deseori „democrație nobiliară” sau „Libertatea de Aur” a fost caracterizat prin reducerea puterii monarhului prin legi de către Seim (parlament), controlat de către șleahtă (nobilime). Acest sistem a fost un precusor al conceptelor democratice moderne și ale monarhiei constituționale.Cele două state ale uniunii erau egale din punct de vedere legal, deși în realitate Polonia era membrul dominant al Rzeczpospolitei. O caracteristică importantă a populației
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
crudă. El a fost ucis în 1032 și Mieszko al II-lea a revenit pe tronul Poloniei. Se speculează că revolta păgână în Polonia împotriva creștinării forțate a început în timpul scurtei sale domnii. Acest nume nu a fost folosit printre nobilimea poloneză, dar a fost cunoscut în sursele din Boemia, apărând ca: "Bezprim", "Bezprem", "Bezperem". În conformitate cu una dintre ipoteze, numele este de origine slavonă, și a fost probabil, pronunțat ca "Bezprzem" sau "Bezprzym". Datorită tradiției și a imposibilității de a determina
Bezprym () [Corola-website/Science/327692_a_329021]
-
el l-ar fi putut expulza pe Dytryk și, astfel, ar fi fost capabil să reunească întreaga țară sub conducerea sa. Mieszko al II-lea și-a recâștigat întreaga putere, dar a fost nevoit să se lupte în continuare cu nobilimea și cu proprii săi supuși. Este de remarcat faptul că, în Polonia, nu s-a ținut cont de renunțarea sa la coroana regală, și, după 1032, el a fost numit tot rege în cronici. Mieszko a murit brusc între 10
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
ucis de purtătorul sabiei regale (în poloneză titlul se numește "Miecznik") din cronicile lui Gottfried de Viterbo se referă da fapt la Bezprym. Cu toate acestea, istoricii moderni cred că a fost ucis într-un complot pus la cale de nobilime. A fost înmormântat în . După moartea lui Mieszko II-lea, țăranii polonezi au declanșat o reacție păgână. Motivele exacte și data sunt necunoscute. Singurul fiu al lui Mieszko al II-lea și moștenitor al său, Cazimir I, a fost expulzat
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Poloniei în 1025, după moartea tatălui său, Boleslav I cel Viteaz. Magnații țării s-au temut că noul guvern nu va fi la fel de puternic precum cel de sub conducerea lui Bolislau I. Acest lucru a dus la neînțelegeri între rege și nobilime. Profitând de situația precară a regelui, frații lui Mieszko al II-lea, Bezprym și Otto, s-au întors împotriva lui și s-au aliat cu Împăratul Conrad al II-lea, ale cărui forțe au atacat țara, recâștigând Lusatia. Au durat
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
Regatul Ungariei, unde a fost închis de Ștefan I. Regina văduvă a rămas în Germania, unde a devenit călugăriță, până la moartea sa, în 1063. Părțile centrale ale Poloniei erau controlate de Bezprym. Districtul central din Wielkopolska s-a revoltat împotriva nobilimii și clerului catolic. Districtul Mazovia s-a separat, iar un lord local, Miecław, a format un stat pentru el. O situație similară a avut loc și în Pomerania. Profitând de haosul și slăbiciunea lui Bezprym, ducele Bratislaus I al Boemiei
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
conspirație anti-Boleslav sau un conflict, care l-a implicat pe Episcopul de Cracovia. Boleslav a poruncit executarea Episcopului Stanislav de Szczepanów; ulterior, Boleslav a fost forțat să abdice de la tronul polonez, din cauza presiunii Bisericii Catolice și a grupului pro-imperial al nobilimii. Stanislav avea să devină al doilea martir și sfânt al Poloniei, canonizat în anul 1253. După exilul lui Boleslav, țara se afla sub conducerea instabilă a fratelui său mai mic, Vladislav I Herman (a domnit între 1079 și 1102). Vladislav
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
pentru a păstra unitatea oficială a statului polonez. Însă, după moartea lui Boleslav, planul său a eșuat, pronind o lungă perioadă de fragmentare a țării. Timp de aproape două secole, membrii familiei Piast s-au certat unul cu celălalt (clerul, nobilimea) pentru a prelua conducerea regatului divizat. Stabilitatea sistemului se presupunea că trebuie asigurată de către Ducele sau Marele Duce al Poloniei, cu sediul în Cracovia, alocând provincia specială Senioratului care nu a fost divizat. În urma conceptului, Boleslav împărțise țara în cinci
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Vladislav al III-lea Laskonogi. Ducele Poloniei a promis să ofere "o lege pură și nobilă conform episcopilor și baronilor". Perioada de fragmentare a slăbit conducătorii și a stabilit o tendință permanentă în istoria poloneză, prin care drepturile și rolul nobilimii au fost extinse pe cheltuiala monarhului. În 1226, Konrad I de Masovia a invitat Cavalerii Teutoni pentru a-l ajuta să lupte cu păgânii din Prusia Baltică, care au trăit în teritorile adiacente terenurilor sale; după războiul de frontiera, provincia
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
Puterea Imperiului Otoman a crescut treptat în secolul al XVI-lea, acesta reușind să obțină controlul asupra unor noi teritorii în Balcani. În același timp, Regatul Ungariei a fost slăbit de răscoalele țărănești. În plus, disensiunile interne au fragmentat solidaritatea nobilimii maghiare în timpul domniei regelui Ludovic II Iagello (1516-1526). Soliman Magnificul (1520-1566) a atacat Regatul Ungariei pretextând o ofensă diplomatică. După ce au cucerit Belgradul în 1521, otomanii au provocat o înfrângere decisivă a unei armate maghiare inferioare din punct de vedere
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
istoric, creatorul uneia dintre cele mai mari opere de istoriografie medievală a Europei, cleric, geograf, diplomat, educatorul fiilor lui Cazimir al IV-lea Jagiellon. S-a născut în 1415 în Stara Brzeźnica, într-o familie din clasa de mijloc a nobilimii poloneze, ca fiu al lui Jan Dlugosz de Niedzielska și al Beatei, fiica lui Martin. Tatăl, Jan Dlugosz din Niedzielska, care s-a distins în Bătălia de la Grunwald, a avut 12 copii cu două soții, dintre care trei fii au
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
captura manastirea Jasna Gora din Czestochowa. Totusi, asediul care a durat luni de zile a fost ineficient, iar o forță mică formată din călugării de la mănăstire conduși de starostele lor și susținută de voluntari locali, cea mai mare parte din nobilime, au infrânt pe mercenarii germani numeric superiori, au salvat icoana lor sacră și, conform unor relatări contemporane evenimentelor, au schimbat cursul războiului. La scurt timp după aceea, în catedrala din Lviv, la 1 aprilie 1656, Ioan Cazimir, regele Poloniei, pronunță
Madona Neagră de la Częstochowa () [Corola-website/Science/327750_a_329079]
-
asupra mărcii de Meissen. După acel moment, Dietrich s-a aflat în tabăra lui Fillip, rămânând fidel familiei Hohenstaufen chiar și după ce Filip a fost asasinat în 1208. Dietrich a fost atras în dispute cu cetățenii orașului Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al Leipzigului, în 1217 el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în numele său în interiorul
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
a distrus zidurile și a construit trei castele în numele său în interiorul cetății, înarmate cu trupe ale sale. Markgraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, posibil otrăvit de către medicul său, instigat în acest sens de către cetățenii Leipzigului și de nobilimea nemulțumită. El a lăsat în urmă o văduvă, Jutta de Thuringia, fiică a landgrafului Herman I de Thuringia, într-un moment în care unii dintre copiii lor deja se stinseseră din viață.
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
Balsamgau ca fief, iar apoi l-a transferat în castelul de Groitzsch, situat în Osterland, între Pleisse, Mulde și Elster, de unde și-a preluat și numele. Cândva între 1075 și 1080, a fost exilat în mod forțat din Groitzsch de către nobilimea locală, care s-a opus mișcărilor de colonizare. Wiprecht a fugit la curtea lui Vratislau al II-lea al Boemiei din Praga. Sub Vratislau, el a ajuns într-o poziție influentă la curte și, ca favorit al împăratului Henric al
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
denumite „Regatul Ungariei” sau „”. era simbolul continuității formei legale de existență a statului după ocupația otomană, care păstra toate tradițiile legale ale Ungariei. De fapt, Ungaria Regală a ajuns să fie o provincie cu un statut aparte al imperiului Habsburgilor.Nobilimea maghiară a reușit să forțeze Viena să admită pretențiile conform cărora Ungaria reprezenta o entitate specială, care trebuia guvernată în conformitate cu legile ei strămoșești. Deși istoricii maghiari văd în Regatul Ungariei Răsăritene (Transilvania) o continuare directă a regatului medieval ungar, unii
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
proces. Reforma Protestantă a provocat o ruptură în societatea maghiară între catolici, care îi susțineau în mod tradițional pe Habsburgi, și protestanți, care își dezvoltaseră o puternică identitate națională, într-atât încât austriecii să îi considere niște rebeli. În rândurile nobilimii au aput de-asemenea fricțiuni, principalele familii aritocratice rămânând catolice, în vreme ce noblii mărunți trecuseră în cea mai mare parte la protestantism. Odată cu creșterea controlului Habsburgilor asupra teritoriilor care fuseseră sub dominiația otomană, consilierii împăratului Leopold I au adus în discuție
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
facă față în scurtă vreme după ce a devenit capul Casei de Habsburg provocărilor ridicate de regele Prusiei, Frederic al II-lea. În 1741, ea a participat la ședința Dietei din Budapesta împreună cu fiul său și a reușit să câștige sprijinul nobilimii maghiare. Nobilimea maghiară i-a devenit unul dintre aliaț și a ajutat-o să-și apere moștenirea și domnia. Ea va avea grijă mai târziu să-și întărească legăturile cu magnații maghiari prin diferite măsuri, de exemplu prin fondareau unor
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
în scurtă vreme după ce a devenit capul Casei de Habsburg provocărilor ridicate de regele Prusiei, Frederic al II-lea. În 1741, ea a participat la ședința Dietei din Budapesta împreună cu fiul său și a reușit să câștige sprijinul nobilimii maghiare. Nobilimea maghiară i-a devenit unul dintre aliaț și a ajutat-o să-și apere moștenirea și domnia. Ea va avea grijă mai târziu să-și întărească legăturile cu magnații maghiari prin diferite măsuri, de exemplu prin fondareau unor școli prin
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
domnia. Ea va avea grijă mai târziu să-și întărească legăturile cu magnații maghiari prin diferite măsuri, de exemplu prin fondareau unor școli prin care să îi atragă pe tinerii maghiari să studieze la Viena. Cu toate câștigurile politice ale nobilimii maghiare, Ungaria a avut parte de un continuu declin economic în timpul domniei lui Carol sau Maria Terezia. Secole de ocupație otomană și de războaie au redus populația maghiară, iar teritorii întinse din sudul țării au fost depopulate în întregime. Moșiile
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
că înlocuirea latinei cu germana drept o manifestare a hegemoniei culturale și au cerut dreptul să-și folosească propria limbă pe post de limbă oficială. Una dintre reacțiile imediate a fost revitalizarea muzicii, dansului și costumului popular maghiar în rândurile nobilimii mărunte. Aceeași nobilime măruntă a început să pună la îndoială loialitatea pe care ar fi datorat-o magnaților, care erau în majoritate de altă etnie decât cea maghiară. Chiar și magnații maghiari deveniseră în ochii micilor aristocrați doar niște curteni
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
cu germana drept o manifestare a hegemoniei culturale și au cerut dreptul să-și folosească propria limbă pe post de limbă oficială. Una dintre reacțiile imediate a fost revitalizarea muzicii, dansului și costumului popular maghiar în rândurile nobilimii mărunte. Aceeași nobilime măruntă a început să pună la îndoială loialitatea pe care ar fi datorat-o magnaților, care erau în majoritate de altă etnie decât cea maghiară. Chiar și magnații maghiari deveniseră în ochii micilor aristocrați doar niște curteni deznaționalizați, francofoni sau
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]