2,777 matches
-
se proiecta dincolo de realitate, de a transcede lumea, aspirând continuu către un ideal transmundan și transpersonal. Sursa acestor idealuri superioare ale persoanei este Supra-Eul moral, care ne deschide perspectiva unei ordini superioare, către lumea valorilor, o lume ideală, pentru care nutrim admirație, respect și dorința de a ne integra În ea. În grupa sentimentelor ideale sunt incluse: aă sentimentele intelectuale, care cultivă adevărul, valorile rațiunii, ale cunoașterii; bă sentimentele estetice, care cultivă frumosul, valorile sensibile ale artelor; că sentimentele morale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mă pot pune la adăpost de o cetate ostilă printr-un act de refugiu sau de exil interior. Accept realitatea absurdă, dar numai În plan formal. Mă supun, dar nu mă las Înfrânt. Accept starea de fapt, pentru că știu, sper, nutresc convingerea că „va trece și asta așa cum trec toate”. Totul este un „accident al istoriei”, după care „lucrurile vor reintra În normal”. Dar, pentru asta, Îți trebuie o mare tărie de caracter. O mare forță sufletească. O anumită Înțelepciune pe
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
basme tălăngile spun!/ Ce lume așa goală de vise!/... Și cum să nu plîngi în abise,/ Da, cum să nu mori și nebun”6). Refuzul „basmului”, mai exact, al iluziei constituie de altfel una din caracteristicile poeziei sale, care se nutrește din realitatea cea mai dramatică. își va mai aminti totuși de „basm” o dată, la senectute, în „După-amiază caldă”, ca de o enigmă din trecut sau ca de o speranță pentru împlinirea unei dorințe: „Căci D-zeu/ Mi-a dat să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pai, mustața în furculiță cu vârfurile rotunjite la fiecare capăt, cu gulere tari și o bărbie teșită (ceea ce francezii numesc menton fuyant). Berthe, prima sa soție murise în 1899, lăsându-i un fiu de 17 ani, Michel, față de care tatăl nutrea o adevărată aversiune. Motivele lui erau complexe și aveau de-a face cu aversiunea lui atât față de Berthe cât și față de progenitura lor. Ele au relevanță aici în măsura în care i-au oferit libertatea de a putea iubi fără măsură noul bebeluș
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
iubitului său din Antinopolis) și obsesia lui melancolică față de tristețe și moarte. Acestea erau indicii ale personajului care i-au dat posibiliatea să-și câștige reputația de cel mai mare dintre împărații antonini. Un tip rar de melancolie l-a nutrit pe primul: temperamentul visător care se pomenește reflectând asupra tuturor experiențelor. Discreția lui Hadrian, o mare parte din ea fiind propria ei invenție, a surprins-o mai puțin bine. În versiunea ei apare puțin feminină, chiar felină: o latență mai
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
perioadă când puteai încă folosi acel cuvânt) pentru că era o cruciadă pentru libertatea sufletului uman, ea era mai puțin entuziastă în ce privește eliberarea la personaje de același sex, a căror împlinire, credea ea, rămâne la latitudinea voinței libere a fiecărei persoane. Nutrea convingerea că ființele umane își construiesc propriile destine așa cum făcuse ea. Dacă își doresc senzualitate termenul des folosit de ea pentru uniunea sexuală cu membri ai sexului lor, ei ar putea-o realiza hotărându-se să participe. Era simplu ca
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trebui ca un alt eveniment să rănească și mai brutal amorul său propriu, pentru ca Achille să renunțe la amenințări și să-l facă să reia lupta: este vorba de uciderea în luptă, de către Hector, a lui Patroclu, față de care Achille nutrea o prietenie absolută. Dar, din păcate, influența devastatoare a orgoliului său exagerat nu se va opri aici: Achille este atât de mult robit propriului egoism sufletesc, încât însuși sentimentul de prietenie îl realizează la cote afective atât de înalte, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este inevitabil, deoarece copilul, devenit adolescent, se consideră în forul său interior egalul adultului, fapt care-l face să ceară respect celor din jur, dar și să înțeleagă că este dator să acorde, la rândul său, respect altora. . Copilul nu nutrește pentru părinți numai sentimente de frică sau de neîncredere, așa cum se întâmplă în cazuri extreme; de obicei, el își iubește părinții și manifestă față de conduita lor un respect profund. . Examenul critic al noțiunii „complex al frustrației”, în Analele științifice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lor cu un simbolism greu. Toate secțiunile acestui prim volum de poezii scris de Liviu Antonesei (Partea frigului, Căutarea căutării Un cvartet (Încercare polifonică), Autonevroze sau Păcatele capitale, Călătorie în erele geologice și alte poeme de dragoste, Acum Infernul) se nutresc, prin urmare, dintr-un fel de voință acerbă de a puncta desubstanțializarea lumii, întorcând-o în reversul ei: puterea de a o învesti cu o încărcătură considerabilă de mitologic, mitic și mistic. Astfel, în unele poeme se plimbă Priap sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noapte/ alături de timp/ privind prin ochii tatălui meu mort/ realitatea ce se ascunde dincolo. Acest gen de rostire de sine, practicat în mod special în La descălecatul prezentului și despre iluzie și discrepanță... convinge cu mult mai mult decât discursul nutrit din percepția hipertrofiată a unui cotidian detabuizat, decât desenul gros al mizeriei imediatului (pe care îl realizează, spre exemplu, în întreaga baladă cotidiană și în debutul din orașul), sau mecanismul metaforic prin care intenționează a da corporalitate refuzului unui patetism
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis, Jocul cu cercuri se nutrește din aceeași obsesie a ambivalenței, grefată la rândul ei pe certitudinea Bivalenței universale: alfa omega, animus anima, real ireal ș.a. ("În caleidoscop,/ două cioburi diferit colorate:/ Eva și Adam// Rotind cilindrul cu oglinzi/ imaginile lor multiplicate/ trec dincolo de planul real
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unul dintre conceptele-cheie care au stat la baza proiectului poetic al criticului și istoricului literar Constantin Pricop, proiect finalizat, cel puțin până acum, cu un singur volum de versuri, Viața fără sentimente (Editura Cartea Românească, București, 1982). Cartea nu se nutrește din marile iluminări ontopoetice și nici din extazele revelatorii. Textul intitulat Revelație constă de altfel într-o descripție, punctuală și expurgată de orice licărire de afectivitate, a unui interior domestic vag personalizat: "Unghiul drept/ tăblia mesei/ flori roșii/ geometrice-n
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ultimul vorbitor de umbră (Editura Opera Magna, Iași, 2009) nu fac excepție de la această necesitate ludică prin care se dă relief unei sensibilități lirice în esență (și uneori, și în aparență) retro. Pastelurile, sonetele și libațiile incluse în ele se nutresc în modul cel mai evident dintr-o predispoziție apăsat melancolică, ușor bucolică, prin care se valorizează tocmai tradiția poetică de cea mai bună calitate. Atât imaginarul poetic, cât și formula prozodică par a ilustra o racordare decisă la tradiția literară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ignorate. La tot pasul ele invocă personaje mitologice, provincii imaginare și simboluri livrești dintre cele mai cunoscute, care se bucură totuși de un tratament fabulatoriu sau cel puțin de o tentativă vizibilă de individualizare. Astfel, unele dintre viziunile ce se nutresc din Nopțile cu chirie (Editura Cronica, Iași, 2004) sunt jucate pe o scenă "ca pe pluta Meduzei", întâlnirile de dragoste, chiar dacă nu neapărat cu o Euridice nubilă, pot fi stimulate de un Album de familie în care coabitează, fericit, mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marile teme literare (destinul, timpul, solitudinea, dragostea), în texte organizate în jurul unor metafore-simbol cunoscute: theatrum mundi, burgul medieval, labirintul, cimitirul, colivia, trupul-închisoare ș.a. Prin ele se dă relief neliniștilor dintre cele mai grave, din care lirica modernă s-a nutrit întotdeauna: "S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri/ cerșitoare de sunet./ Toate s-au năruit. Nimeni nu moare,/ nimeni nu se mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde. Dumnezeu stă cu degetul în gură: O
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu dungi albe, poartă doar pălărie neagră..." Pe cînd Cap de aur nu se integrează într-o viață socială obișnuită. Nu i se cunosc ascendenții, nu trăiește sub un acoperiș, nu a moștenit nimic; însuși locul nașterii sale e necunoscut. Nutrește o poftă sălbatică de aventură, de glorie, de putere: "Ce voi încerca? În ce mă voi arunca mai întîi?..." Cucerește puterea supremă prin forță, prin crimă, ucigînd împăratul, simbol al vechii ordini, e cel care dresează nemilos mulțimea, "această josnică
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în emigrația română a poetului Ion Caraion; i se publică textul cuvântării ținute la 27 martie 1982 în fața adunării generale a Asociației Internaționale pentru Drepturile Omului din Frankfurt, de fapt un apel către „încă așa de romanticii” intelectuali occidentali cărora, nutrind iluzii cu privire la comunism, le este adresat avertismentul: „Cine nu crede va plânge și va muri îngropând cu sine ultima parte a unei civilizații amenințate de forțele răului” (Sunt cel care se întoarce din moarte). Rubricile devin din ce în ce mai bogate: „Cuvântul redacției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286757_a_288086]
-
educatorul se impune atunci cînd manifestă o oarecare nepăsare față de elevi, mai precis, față de faptul că nu le este ușor să-i îndeplinească cerințele; la astfel de profesori, elevii nu găsesc nici un fel de slăbiciune care să-i îndemne să nutrească o oarecare speranță că ar putea profita de ea. Pedagogul francez J. Chateau, care i-a fost elev lui Alain, are, în studiul dedicat acestuia (29), cuvinte de caldă apreciere nu numai pentru deosebita sa pregătire profesională, pentru spiritul umanitar
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este perfect conștient că doar o logică a terțului inclus ar putea să ne facă să înțelegem paradoxurile cuantice, așa cum o spune explicit marele scriitor român Vintilă Horia 30, dar el ignoră complet opera lui Lupasco. La rîndul său, Lupasco nutrește o vie admirație pentru Heisenberg și al său principiu de incertitudine, dar nu face nici un efort pentru a-l contacta. Vintilă Horia i-a întîlnit pe Lupasco, Jung, Gonseth, Matthieu și Abellio, adunîndu-i într-o fascinantă carte de dialoguri care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
din acest motiv. Omenirea era mitul meu fundamental, iar războiul îmi arăta că URSS era campionul său. Titanica sa încleștare cu Germania nazistă constituia în ochii mei nucleul războiului, intervenția americană aflîndu-se undeva la periferia conflictului central. În aceste circumstanțe, nutream sentimentul exaltat al luptei pentru întreaga omenire, pentru Europa și pentru Franța deopotrivă, pentru libertate și pentru socialism. Războiul era mondial, iar miza sa, libertatea lumii. Omenirea însăși trebuia să se elibereze și să se federalizeze. Orice idee europeană îmi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sub toate aspectele. La momentul alertei rachetelor din Cuba, eram internat la Mount Sinaï Hospital din New York. Toți cei din jurul meu se temeau de lansarea unor proiectile termonucleare asupra orașului. Simțindu-mă ceva mai bine, aveam nostalgia patriei mele și nutream un puternic elan patriotic. Mă gîndeam la Valmy cu lacrimi în ochi, iar temerea privind rachetele nu făcea decît să-mi sporească dorința de a reveni în a mea Doulce France. Nu bănuiam pe atunci că, douăzeci de ani mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
că, douăzeci de ani mai tîrziu, această teamă nu avea să se mai facă simțită la New York și Moscova, ci în orașele europene. La întoarcere, m-a cuprins o năzuință nelămurită spre a-mi regăsi originile, și am început să nutresc sentimente din ce în ce mai filiale pentru glia-mamă scăldată de apele Mediteranei. Aceste sentimente se îndreptau cu precădere spre Provence, Spania și mai ales, și din ce în ce mai mult, spre Italia. Rămîneam însă în starea de somnolență europeană. Nu mai eram împotriva Europei, căci, pe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și primele națiuni în formă embrionară. Acestea vor crea, într-un climat de dezbinare și război, Europa modernă. Astfel, odată cu trecerea de la Evul Mediu la Epoca Modernă, Europa se naște din divizări, fisuri și rupturi. Ea se naște și se nutrește din ele. Să recapitulăm: separarea dintre Roma și Bizanț (secolul al V-lea); ruperea legăturii cu Mediterana (secolul al VIII-lea); schisma dintre catolici și bizantini (secolul al XI-lea), care va accentua antagonismul dintre germani (deveniți catolici) și slavi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia identității sale deopotrivă în mediul său familial, etnic, regional și în filiația mitologică / reală care îl leagă de Națiunea sa. Această identitate, înrădăcinată într-o Glie-Mamă, se nutrește dintr-o Istorie foarte bogată în Încercări și Biruințe, care provoacă suferințe și bucurii mimetice ce întăresc identificarea cu Patria. În același timp, amenințarea istorică a Dușmanului joacă un rol decisiv în cristalizarea și exaltarea identității naționale; ea leagă existența
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
haosul. Din acest moment, Europa se clădește într-un climat de anarhie organizatoare, asemenea unui ecosistem care se formează pornind de la o seamă de inter-retro-acțiuni ce unifică o mare varietate de ființe vii, care se înfruntă între ele și se nutresc unele din altele în interiorul aceluiași mediu geo-climatic. În acest sens, Europa s-a euro-organizat. La fel ca un ecosistem, Europa n-a avut niciodată un cap, un creier, un centru, ci milioane de creiere și nenumărați centri. Așa cum un ecosistem
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]